În noua lege, conceptia legiuitorului privind desemnarea administratorului judiciar, atributiile si rolul acestuia s-au schimbat comparativ cu reglementarile anterioare, în sensul ca s-a legiferat intentia acestora de a fi alesi în aceasta calitate într-o anumita cauza.
În acest scop, practicienii în insolventa interesati pot depune oferte de preluare a pozitiei de administrator judiciar, legea neimpunând un termen pentru depunerea ofertelor, astfel ca, se poate aprecia ca aceasta posibilitate exista din momentul înregistrarii cererii introductive si constituirii dosarului si pâna la pronuntarea sentintei de deschidere a procedurii.
Solutia îsi gaseste suportul legal, în mod indirect, în continutul dispozitiilor art.11 al.1 lit. „c” din Legea nr.85/2006, potrivit caruia judecatorul sindic, prin sentinta de deschidere a procedurii desemneaza si administratorul judiciar cu caracter provizoriu.
Pornind de la aceste premise, este necesar a se retine ca, în prima sedinta a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin 50% din valoarea totala a creantelor pot alege un alt administrator judiciar, cum de altfel, potrivit tezei finale a art.19 al.2 din Legea nr.85/2006 , creditorii pot confirma administratorul judiciar desemnat provizoriu prin sentinta de declansare a procedurii, fara ca legea sa ceara vreo anumita forma pentru confirmare, aceasta putând fi si tacita.
Practica a statuat asupra împrejurarii ca, în cazul în care administratorul judiciar este ales de catre creditori, acestia pot contesta pe motive de nelegalitate decizia de numire, nici de aceasta data legea nefacând distinctie în privinta naturii creantelor sau izvorului acestora, de unde concluzia potrivit careia are deschisa calea contestatiei orice participant care are calitatea de creditor.
În conditiile date, obiectul de reglementare al art.20 din legea procedurii insolventei îl reprezinta atributiile administratorului judiciar, neîncapând îndoiala ca, enumerarea atributiilor administratorului judiciar este enuntiativa, concluzie desprinsa atât din al.1 al textului de lege indicat, care foloseste exprimarea „principalele atributii”, cât si din al.2 al aceluiasi text de lege, care dispune ca judecatorul sindic poate stabili administratorului judiciar orice alte atributii.
Asa fiind, norma legala cuprinsa în art.21 al.1 din Legea nr.85/2006 , pornind de la interpretarea gramaticala a acestor dispozitii, obliga administratorul judiciar sa întocmeasca, la fiecare termen de judecata un raport care sa cuprinda detalii privind modul în care si-a îndeplinit atributiile si justificarea cheltuielilor efectuate de la ultimul termen de judecata si, implicit, de la ultimul raport.
Aceasta solutie rezulta si din teza finala a aliniatului 1 al textului de lege mentionat, care prevede ca, raportul poate cuprinde mai multe luni.
Aceasta solutie rezulta si din teza finala a aliniatului 1 al textului de lege mentionat, care prevede ca, raportul poate cuprinde mai multe luni.
Este cert ca, în al.2 al art.21 legiuitorul a înteles a crea posibilitatea oricarei parti din proces sa formuleze contestatii împotriva masurilor luate de administratorul judiciar, judecatorul sindic putând dispune desfiintarea masurilor luate de acesta, pe motiv de nelegalitate.
Este cert ca, în al.2 al art.21 legiuitorul a înteles a crea posibilitatea oricarei parti din proces sa formuleze contestatii împotriva masurilor luate de administratorul judiciar, judecatorul sindic putând dispune desfiintarea masurilor luate de acesta, pe motiv de nelegalitate.
În al.3 al textului legii, legiuitorul a prevazut „Contestatia trebuie sa fie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut de al.1”, de catre administratorul judiciar, astfel ca, este fara putinta de tagada împrejurarea ca, acesta curge indiferent daca titularul contestatiei a fost sau nu prezent la termenul de judecata la care s-a depus raportul ce se contesta.
În al.3 al textului legii, legiuitorul a prevazut „Contestatia trebuie sa fie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut de al.1”, de catre administratorul judiciar, astfel ca, este fara putinta de tagada împrejurarea ca, acesta curge indiferent daca titularul contestatiei a fost sau nu prezent la termenul de judecata la care s-a depus raportul ce se contesta.
Cu alte cuvinte, termenul de contestare curge de la data depunerii raportului la dosarul cauzei, si nu de la data publicarii sale în Buletinul procedurilor de insolventa.
Pe de alta parte, în sprijinul sus-mentionatei concluzii, este si împrejurarea ca, legea nu prevede publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolventa a tuturor masurilor luate de administratorul judiciar astfel încât, sa se poata deroga de la modalitatea de calcul al termenului de contestare si astfel, sa se poata aprecia în sensul ca, acesta ar începe sa curga din momentul publicarii masurii în Buletinul Procedurilor de Insolventa.
Pe de alta parte, în sprijinul sus-mentionatei concluzii, este si împrejurarea ca, legea nu prevede publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolventa a tuturor masurilor luate de administratorul judiciar astfel încât, sa se poata deroga de la modalitatea de calcul al termenului de contestare si astfel, sa se poata aprecia în sensul ca, acesta ar începe sa curga din momentul publicarii masurii în Buletinul Procedurilor de Insolventa.
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta si înregistrata sub nr.11750/118/18.12.2007 CC I I.P.U.R.L., în calitate de fost administrator judiciar al debitoarei SC F. SA a formulat, în temeiul art.21 alin.2 Legea 85/2006, contestatie împotriva masurii administratorului judiciar R.I. I.P.U.R.L. de respingere a cererii sale de includere a sumei de 499,74 lei ca si cheltuiala de procedura, în temeiul dispozitiilor art.123 alin.1 din Legea 85/2006, asa cum reiese din raportul de activitate întocmit în conformitate cu dispozitiile art.21 alin.1 din Legea 85/2006 publicat în Buletinul procedurilor de insolventa nr.3.163/12.12.2007.
Motivând actiunea fostul administrator judiciar CC I. I.P.U.R.L al debitoarei SC F. SA, arata ca, prin adresa nr.2580/09.10.2007, a solicitat decontarea cheltuielilor de procedura înregistrate în perioada cuprinsa între data înlocuirii sale din calitatea de administrator judiciar cu actualul administrator si data predarii gestiunii societatii debitoare catre acesta din urma.
Prin adresa nr.3627/05.11.2007 administratorul judiciar al debitoarei a raspuns contestatoarei ca, suma solicitata nu va fi decontata din averea debitoarei, întrucât nu poate fi încadrata la categoria cheltuielilor aferente procedurii insolventei.
Prin întâmpinare, administratorul judiciar a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei, în temeiul art.21 alin.3 din Legea 85/2006.
S-a sustinut ca, fata de prevederile textului invocat, contestatia trebuia înregistrata în termen de 5 de la data de 26.11.2007, data depunerii raportului de activitate în care sunt mentionate masurile contestate. Prezenta contestatie a fost înregistrata cu 15 zile întârziere fata de termenul legal.
Ca raspuns la exceptia invocata, contestatoarea a solicitat respingerea acesteia, precizând ca masura contestata a fost cuprinsa în raportul întocmit în baza art.21 alin.1 din Lega 85/2006, publicat în Buletinul procedurilor de insolventa la data de 12.12.2007, neavând cunostinta de modul în care a fost solutionata cererea.
Contestatia a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 17.12.2007, fostul administrator judiciar luând cunostinta de masurile luate la momentul publicarii raportului în Buletin.
Prin sentinta civila nr.72/COM/07.04.2008, pronuntata în dosar nr.11750/118/2007, Tribunalul Constanta – Sectia comerciala – judecator sindic – admite exceptia tardivitatii contestatiei, respingând ca tardiv formulata contestatia promovata de contestatoarea CC I IPURL, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Potrivit art.21 din Legea 85/2006 “- (1) La fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul judiciar va prezenta judecatorului-sindic un raport cuprinzând descrierea modului în care si-a îndeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Baza de raportare este luna întreaga, raportul putând cuprinde mai multe luni.
(2) Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie împotriva masurilor luate de administratorul judiciar.
(3) Contestatia trebuie sa fie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut la alin. (1).
(4) Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, sa suspende executarea masurii contestate.”
Fata de sus-mentionatele texte de lege, concluzioneaza instanta ca, din interpretarea gramaticala a art.21 alin.3 rezulta ca termenul de contestare curge de la data depunerii raportului la dosarul cauzei, si nu de la data publicarii acestuia în Buletinul procedurilor de insolventa.
În speta, raportul cuprinzând masura contestata a fost depus la dosarul procedurii de insolventa la data de 26.11.2007, în timp ce contestatia a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 17.12.2007, cu depasirea termenului de 5 zile prevazut de art.21 alin.3 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotarâri, în termen promoveaza recurs CC I. IPURL, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:
-în mod gresit judecatorul sindic a apreciat ca fiind tardiv formulata contestatie, având în vedere termenul când a fost publicat raportul de activitate în Buletinul Procedurilor de Insolventa, acesta fiind termenul când, fostul administrator judiciar a luat cunostinta despre masurile cuprinse în raportul de activitate.
Prin concluzii scrise, SC F. SA Satu Nou, prin administrator judiciar R.I. IPURL solicita respingerea recursului ca nefondat, cu motivatia în esenta ca, în speta sunt aplicabile disp.art.21 al.3 din Legea nr.85/2006 si astfel, în mod legal si temeinic instanta de fond a respins contestatia ca fiind tardiv formulata.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, apreciaza instanta, pornind de la interpretarea gramaticala a dispozitiilor cuprinse în art.21 din Legea nr.85/2006, Curtea retinând în esenta ca:
Norma legala cuprinsa în art.21 al.1 din Legea nr.85/2006 obliga administratorul judiciar sa întocmeasca, la fiecare termen de judecata un raport care sa cuprinda detalii privind modul în care si-a îndeplinit atributiile si justificarea cheltuielilor efectuate de la ultimul termen de judecata si, implicit, de la ultimul raport.
Cu alte cuvinte, legal si temeinic instanta de fond a retinut ca, termenul de contestare curge de la data depunerii raportului la dosarul cauzei, si nu de la data publicarii sale în Buletinul Procedurilor de Insolventa.
Odata ce, raportul de activitate nr.3765 al administratorului judiciar cuprinzând masura contestata a fost depus la dosarul cauzei la data de 26.11.2007, este cert ca, contestatia trebuia înregistrata în termen de 5 zile de la data de 26.11.2007, adica pâna cel mai târziu pe data de 03.12.2007, ori, cererea dedusa judecatii a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comerciala, sub nr.11750/118/18.12.2007 cu trecerea unui termen de 15 zile dupa expirarea termenului legal, astfel ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a procedat la admiterea exceptiei tardivitatii contestatiei, dispunând respingerea acesteia ca tardiv formulata.
Fata de prevederile imperative ale textului art.21 alin.3 din Legea 85/2008, nu se pot lua în considerare apararile contestatoarei în sensul ca, nu a luat la cunostinta de masura contestata decât la momentul publicarii raportului în Buletin, retine instanta de control, cu atât mai mult cu cât, prin însasi contestatia formulata se afirma ca administratorul judiciar a raspuns cererii contestatoarei prin adresa nr. 3627 din data de 05.11.2007.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul ca nefondat.
