Analizarea pe fond a motivelor contestaţiei, fără a se ţine seama de precizarea pretenţiilor reclamantei – solicitarea de anulare a actului emis în urma soluţionării contestaţiei formulate pe calea administrativă. Trimitere spre rejudecare
Decizia nr. 3180 din 9 decembrie 2009
Prin Sentinţa nr. 2041 pronunţată la data de 3.07.2009 a Tribunalului Cluj a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta M.C. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor -Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 şi Prefectura Cluj – Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
19
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 21 din HG nr. 753/1998 valoarea despăgubirilor se actualizează în funcţie de coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii nete pe o perioadă de 20 de ani calculată la data stabilirii despăgubirii. Prin urmare, normele metodologice de aplicare a legii, respectiv HG nr. 1120/2006 fac trimitere la prevederile HG nr. 753/1998 şi plafonează despăgubirea care poate fi acordată la suma veniturilor salariale medii nete pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani.
Nu se poate reţine că despăgubirea ar privi fiecare imobil în parte aşa cum apreciază reclamanta atâta timp cât prevederile normelor legale incidente se referă la toate imobilele cu destinaţie de locuinţă, deoarece priveşte un cuantum al despăgubirilor apreciat de legiuitor că poate fi acordat pentru imobile care actualmente nu mai sunt în Statul Român astfel că nu este vorba de o reparaţie la valoarea reală.
Aceasta este şi situaţia arată instanţa pentru evaluarea terenurilor agricole calculată potrivit valorii medii a categoriilor de teren stabilite prin HG nr. 59/1994 cât şi în privinţa evaluării recoltelor neculese, unde se ia în calcul producţia medie la hectar ca urmare a datelor deţinute de Institutul Naţional de Statistică aplicându-se cuantumul compensaţiei conform art. 9 din HG nr. 1120/2006.
Aşa fiind criticile aduse reţine instanţa nu pot fi primite, iar în ceea ce priveşte nelegalitatea prevederilor HG nr. 753/1998 se va aprecia că aceste prevederi normative sunt în vigoare ele urmând a fi aplicate de către autorităţile administrative şi de către instanţele judecătoreşti.
Ca atare concluzionează instanţa cum nu s-a dovedit că trebuia acordată o altă despăgubire acţiunea se va respinge. Chiar dacă pârâta de rândul 1 nu a răspuns în termen reclamantei faţă de aglomerarea acestei autorităţi administrative şi faţă de faptul că a soluţionat contestaţia până la pronunţarea hotărârii şi respectiv de soluţia dată capetelor 2 şi 3 din acţiunea reclamantei, urmează ca şi capătul 1 din acţiune să fie respins.
Împotriva soluţiei menţionate a declarat recurs reclamanta susţinând în esenţă că reţinerile instanţei sunt greşite întrucât : dispoziţiile art. 21 şi art. 25 din HG nr. 753/1998 nu se referă la venituri salariale medii nete ci la venituri salariale medii; plafonul maxim de despăgubire prevăzut de aceleaşi dispoziţii se referă la fiecare bun în parte nu pe global.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat respingerea recursului în considerarea că prin hotărârea Comisiei Judeţene atacate au fost corect aplicate şi interpretate dispoziţiile HG nr. 753/1998, prin actele normative ce reglementează reparaţiile pentru imobile nu restrâng exerciţiul drepturilor de proprietate al celor în cauză ci limitează cuantumul în raport cu posibilităţile economice şi financiare ale ţării.
Intimata Instituţia Prefectului Cluj prin întâmpinare de asemenea a solicitat respingerea recursului în considerarea că motivele invocate nu sunt fondate în contextul în care valoarea imobilelor s-a stabilit în conformitate cu HG nr. 753/1998, HG nr. 1120/2006.
Analizând recursul declarat Curtea reţine următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă recurenta M.C. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul de aplicare a Legii nr. 190/2003, Prefectura Cluj – Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa: să constate că pârâta nu a răspuns în termen legal la contestaţia formulată; să constate că contestaţia sa împotriva Hotărârii nr. 75/27.06.2008 a Comisiei
20
judeţene este fondată; să constate că această hotărâre este nelegală şi să se stabilească despăgubirile cuvenite în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 290/2003 la valoarea reală a bunurilor pentru care a formulat cerere de despăgubire stabilită prin expertiză de specialitate.
În susţinerea celor solicitate recurenta a arătat că în urma demersurilor efectuate pentru acordarea măsurilor reparatorii potrivit dispoziţiilor Legii nr. 290/2003 prin Hotărârea nr. 75 din 25 iunie 2008 i-a fost admisă cererea pentru imobilele deţinute de părinţii săi şi stabilită acordarea de despăgubiri în sumă de 333.943,18 lei.
Împotriva hotărârii arată reclamanta a formulat contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor dar aceasta nu a răspuns în termen de 60 de zile conform prevederilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 290/2003. Hotărârea Comisiei Judeţene nu concordă cu prevederile legale, în condiţiile în care s-a făcut o evaluare globală nu separat pentru fiecare imobil; valoarea despăgubirilor imobilelor se raportează la salarii nete şi nu la salarii medii; valoarea bunurilor şi valoarea producţiei medii la hectar la data părăsirii proprietăţii stabilite de autoritatea judeţeană nu este reală.
Faţă de cele invocate pârâta Instituţia Prefectului Cluj prin întâmpinare a susţinut că valorile au fost stabilite potrivit reglementărilor în vigoare pe baza raportului efectuat.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de obiect dat fiind că la data 5.05.2009, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a emis Decizia nr. 1135/2009 privind soluţionarea contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 75 din
27.06.2008.
În susţinerea celor invocate pârâta a depus atât decizia cât şi hotărârea Comisiei judeţene.
Faţă de cele susţinute prin înscrisul depus pe parcursul judecăţii reclamanta a solicitat instanţei a constata nulitatea hotărârii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor date în soluţionarea contestaţiei formulate.
În susţinere a arătat că în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 4 din Legea nr. 290/2003 pârâta avea obligaţia să soluţioneze contestaţia în termen de 60 de zile de la primire însă doar după înregistrarea acţiunii în instanţă, cu depăşirea termenului i-a fost soluţionată contestaţia prin hotărâre, de aceasta luând cunoştinţă în cursul judecăţii. În aceste condiţii arată reclamanta termenul de soluţionare a contestaţiei fiind depăşit sancţiunea pentru acest fapt este constatarea nulităţii hotărârii.
Precizarea astfel făcută a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 554/2004.
Potrivit actelor normative evocate persoana ce solicită aplicarea măsurilor reparatorii este îndreptăţită să se adreseze după o anume procedură autorităţilor în vederea recunoaşterii dreptului, emiterii actului şi al plăţii despăgubirilor, iar în cazul exprimării constante a refuzului soluţionării în termen a cererii, să iniţieze procedura judecătorească pentru obligarea la emiterea actului sau la plată şi în cazul existenţei actului să ceară în condiţiile considerării vătămării anularea acestuia şi recunoaşterea dreptului.
Aşa cum se observă din expunerea rezumativă de mai-sus în speţă deşi a fost epuizată procedura administrativă şi deşi nu s-a solicitat obligarea la emiterea actului şi recunoaşterea dreptului prin precizarea făcută pe parcursul judecăţii, reclamanta a solicitat anularea actului emis în urma soluţionării contestaţiei.
21
Despre această ultimă solicitare nu se face vorbire în hotărârea pronunţată de prima instanţă, iar alte referiri cu privire la admisibilitatea sau nu a unei acţiuni în constatare; la lipsa de obiect în condiţiile invocării acestora prin întâmpinare, la legalitatea sau nu a deciziei emise nu se redau prin considerentele expuse , ceea ce duce la concluzia că nu s-a avut în vedere soluţionarea solicitării precizării anulării deciziei chiar dacă recurenta-reclamantă prin demersul său a afirmat sumar motivele de fapt şi de drept ale acestei solicitări.
Procedând în acest mod prima instanţă nu a asigurat respectarea principiului disponibilităţii şi nu a făcut o cercetare efectivă a fondului dând un răspuns formal cererii.
Prin urmare pentru a se asigura o cercetare completă a fondului cauzei şi o respectare a principiului arătat dar şi al contradictorialităţii în baza art. 312 C.pr.civ. urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării instanţa urmează a comunica precizarea acţiunii, a solicita actele ce au stat la baza deciziei a cărei anulare se solicită, a verifica afirmaţiile respectiv vătămarea, dreptul invocat prin actul contestat, incidenţa normelor aplicabile iar în eventualitatea în care se impune, după punerea în discuţie a suplimentării probaţiunii cu expertiză în vederea stabilirii despăgubirilor a administra o atare probă. (Judecător Mirela Budiu)
