Lipsa identităţii cu prevederile art. 11 din aceeaşi lege referitoare la desemnarea lichidatorului în momentul deschiderii procedurii insolvenţei
Decizia nr. 3145 din 7 decembrie 2009
Prin sentinţa comercială nr. 2356 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA TURZII prin DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A JUDEŢULUI CLUJ în contradictoriu cu debitoarea SC C.A. SA.
S-a dispus intrarea debitoarei SC C.A. SA în faliment procedura generală şi a fost desemnat un lichidator judiciar provizoriu, care să îndeplinească atribuţiile prev. de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia şi s-a stabilit termenul limită de predare a gestiunii averii de la debitor la lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după data deschiderii procedurii menţionate la art.46 alin.2, pentru data de 21.06.2009.
S-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei în vederea întocmirii tabelului suplimentar la data de 5 august 2009, termenul de verificare, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al creanţelor la data de
10.09.2009, termenul pentru înregistrarea eventualelor contestaţii împotriva tabelului suplimentar la data de 23.09.2009, precum şi termenul de soluţionare a contestaţiilor şi de întocmire a tabelului definitiv consolidat la data de 08.10.2009.
S-a dispus notificarea de către lichidator a intrării în faliment a creditorilor notificaţi în condiţiile art.61 din Legea nr.85/2006, debitoarei şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea menţiunii.
31
S-a mai dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare precum şi sarcina lichidatorului obligaţia de a depune rapoarte lunare privind modul de îndeplinire a atribuţiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la data de 20 a lunii.
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 8 octombrie 2009, sala 249 ora 8,00.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că debitoarea a înregistrat pierderi în activitatea derulată urmare confirmării planului de reorganizare datorită uzurii fizice şi morale avansate a utilajelor de pe întreg fluxul tehnologic, fapt ce a avut influenţe negative asupra ritmicităţii procesului de producţie şi implicit asupra realizării producţiei fizice programate.
Judecătorul sindic a reţinut împrejurarea că nu s-a reuşit majorarea capitalului social al debitoarei, deşi în cuprinsul planului de reorganizare aceasta era prevăzută ca o modalitate de continuare a activităţii, în condiţiile în care cheltuielile cu utilităţile, respectiv contravaloarea gazului necesar desfăşurării activităţii de producţie şi energiei electrice, au cunoscut creşteri însemnate, debitoarea nefiind în măsură să achite nici măcar cheltuielile curente, cu atât mai puţin sumele cuprinse în planul de reorganizare.
Debitoarea a încercat şi valorificarea unora din activele sale, fapt ce ar fi asigurat acoperirea integrală a creanţei garantate de B.R.D. şi ridicarea dreptului de ipotecă constituit asupra imobilelor proprietatea sa, nefiind finalizată nici procedura de valorificare a acestor bunuri care era cuprinsă în planul de reorganizare ca modalitate ce asigura continuarea activităţii şi realizarea planului.
Judecătorul sindic a constatat că nici încercările de creditare a societăţii debitoare realizate de acţionariatul acesteia nu au fost materializate în practică, astfel încât nici această sursă de realizare a planului de reorganizare nu s-a reuşit a fi finalizate, deşi au existat demersuri în acest sens, existând certitudinea că debitoarea nu se mai poate conforma planului şi că activitatea ei a înregistrat pierderi din exploatare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CÂMPIA-TURZII solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în partea ce priveşte desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instituţia recurentă, în calitate de creditor în cauză, pentru o creanţă de 7398436 lei, a solicitat intrarea debitoarei în faliment ca urmare a eşuării planului de reorganizare, solicitând pe această cale judecătorului sindic, ca făcând aplicarea art. 24 din să desemneze în calitate de lichidator judiciar pe C.I.T., practician selectat de instituţia recurentă pentru administrarea procedurii.
În justificarea propunerii, a anexat dresa cu nr. 18261 din 29 mai 2009 emisă de compartimentul procedurii şi lichidări din cadrul DGFP CLUJ, prin care a fost desemnat practicianul în insolvenţă care să administreze procedura în prezenta speţă, cu un onorariu de succes de 1,5 % fără onorariu lunar.
Judecătorul sindic nu a luat în considerare propunerea recurentei, procedând la desemnarea în calitate de lichidator provizoriu a Cabinetului individual de insolvenţă G.M., motivând că acesta ar fi familiarizat cu tot ceea ce presupune activitatea practicianului în insolvenţă pe parcursul procedurii de reorganizare apreciindu-se oportună continuarea procedurii de faliment de acelaşi practician de insolvenţă.
În timp ce cheltuielile ce împovărează procedura cu plata lichidatorului propus de recurentă reprezintă onorariu de succes de 1,5 % fără onorariu lunar, vechiul lichidator,
32
încasează un onorariu lunar de 5000 lei, având prevăzut şi un onorariu de succes de 6 % din valorificarea activelor, în condiţiile în care nu s-a onorariu nici o plată din graficul de plăţi către instituţia recurentă, făcându-se doar câteva plăţi parţiale simbolice.
În cei trei ani în care fostul lichidator încerca prin toate rapoartele depuse în faţa judecătorului sindic să aducă argumente pentru prelungirea perioadei de reorganizare, fără însă ca activitatea societăţii debitoare să facă cele mai mici progrese s-au acumulat datorii la buget în sumă de 5.579.136 lei.
Dacă administratorul judiciar era obiectiv şi avea cu adevărat preocupări pentru acoperirea pasivului debitoarei, nu insista pentru continuarea procedurii de reorganizare ci, dimpotrivă solicita intrarea debitoarei în procedura de faliment.
Un calcul simplu concretizat în înmulţirea sumei de 5000/lună cu cele 36 luni în care, debitoarea s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară pot să arate cât de împovărător a fost onorariul lichidatorului pentru debitoare în condiţiile în care graficul de plăţi nu a fost respectat.
Intimata M.L.G. în calitate de lichidator provizoriu desemnat în procedura de faliment a debitoarei SC C.A. SA CÂMPIA TURZII prin întâmpinarea depusă la data de 4 decembrie 2009 solicită respingerea recursului ca fiind fără obiect, faţă de adunarea creditorilor din 2 decembrie 2009 prin care a fost ales ca lichidator C.I.T.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, hotărârea este criticată pentru considerentul că judecătorul sindic pe de o parte a „ignorat” prevederile art. 24 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte numirea intimatei nu este o „soluţie oportună şi eficientă” având în vedere eşuarea planului de reorganizare şi onorariul încasat pentru perioada de reorganizare.
Prevederile art. 24 din lege au fost în mod corect aplicate de către judecătorul sindic, care a avut în vedere şi dispoziţiile art. 11 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 227/2009, articol care stabileşte principalele atribuţii ale judecătorului sindic.
Astfel, la alin 1 lit c, se prevede „desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere
a…..lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori după caz înlocuirea sa
de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50 % din valoarea creanţelor”.
Recurenta nu a fost creditoarea majoritară nici în procedura reorganizării şi nu este nici în procedura falimentului faţă de tabelul definitiv, cel suplimentar şi cel definitiv consolidat.
Judecătorul sindic a desemnat lichidatorul provizoriu, urmând ca acesta să fie confirmat sau infirmat în cadrul primei adunări a creditorilor.
Acest fapt s-a realizat la data de 2 decembrie 2009 în cadrul adunării creditorilor când DGFP CLUJ şi-a menţinut poziţia, votând pentru înlocuirea lichidatorului provizoriu, având în vedere desemnarea lichidatorului care a fost stabilit prin procedura licitaţiei organizată conform prevederilor interne fiscale, respectiv C.I.T., faţă de onorariul de succes solicitat de 1,5 % fără onorariu lunar.
Creditorul majoritar E.G.R. SA nu a fost de acord cu confirmarea lichidatorului provizoriu faţă de faptul că nu a înscris în tabelul suplimentar creanţa astfel cum a fost solicitată, reducând cuantumul acesteia cu peste 6 milioane reprezentând majorări calculate la debitele născute în perioada de reorganizare, pretinse şi neacceptate.
Cu privire la oportunitatea şi eficienţa măsurii referitor la desemnarea intimatei arată că, onorariul a fost aprobat de către adunarea creditorilor, care a cuprins un număr de 20 de creditori, unde creditoarea DGFP CLUJ nu a fost şi nu este nici în prezent majoritară.
33
Analizând recursul declarat de către creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CÂMPIA-TURZII prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.11 din Legea nr.85/2006, una dintre principalele atribuţii ale judecătorului sindic este aceea de a proceda la desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă.
Conform art.107 pct.2 lit.b din acelaşi act normativ, prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare si va dispune în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Coroborând dispoziţiile legale enunţate anterior se poate conchide că judecătorul sindic trebuie, la data intrării în faliment a debitoarei să procedeze la desemnarea motivată a lichidatorului judiciar provizoriu, dintre practicienii în insolvenţă compatibili şi să îi stabilească atribuţiile şi remuneraţia în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Se poate observa, de asemenea, că prevederile legale aplicabile în procedura falimentului – respectiv art.107 din Legea insolvenţei – nu cuprind menţiuni referitoare la desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu identice cu cele cuprinse în art.11 lit.c din acelaşi act normativ, iar dispoziţiile amintite nu cuprind vreo trimitere la textul amintit, aplicabil la momentul deschiderii procedurii insolvenţei debittoarei.
Analizând hotărârea judecătorului sindic din perspectiva legalităţii acesteia, prin raportare la prevederile art.11 şi 107 din Legea nr.85/2006, Curtea constată că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, ipoteza normei legale antamate de legiuitor prin normele legale edictate fiind respectate. Astfel, desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu s-a realizat printr-o hotărâre motivată, dintre practicienii compatibili iar atribuţiile şi remuneraţia acestuia a avut loc în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CÂMPIA-TURZII ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8, 11 şi 107 din Legea nr.85/2006 îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată. (Judecător Mihaela Sărăcuţ)
