Tip speţă: sentinţă civilă 570
Titlu: rectificare carte funciară
Data speţă: 28.06.2010
Prin cererea înregistrată sub nr. 610/199/06.05.2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi, reclamanţii H. E. şi H. V., în contradictoriu cu pârâtul G. C. a solicitat rectificarea cărţii funciare şi a schiţelor cadastrale întocmite pârâtului.
Cererea a fost timbrată cu 19 lei taxă de timbru şi 0,50 lei timbru judiciar.
În motivarea cererii reclamanţii au învederat instanţa că terenul proprietatea pârâtului a fost înscris în T 114 P2 în loc de 111 P2 cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare. De asemenea schiţele cadastrale nu corespund cu schiţele anexă la contract în sensul că terenul ce face obiectul contractului nu este poziţionat lângă calea ferată ci la o distanţă mare de aceasta, iar dimensiunile terenului în sensul lungimilor laturilor acesteia din schiţele cadastrale nu corespund cu cele din schiţa iniţială deşi ca parametru rezultă suprafaţa de 2372 mp.
În susţinerea cererii au solicitat proba cu acte şi expertiză.
Cererii i-au fost anexate fişa corpului de proprietate, planul de amplasament şi delimitarea corpului de proprietate, încheierea CF 1430/2002 a Judecătoriei Buhuşi, contract de vânzare cumpărare, fişa suprafeţelor de teren, cererea de reconstituire 10977/1995, plan de situaţie.
Pârâtul a fost reprezentat de apărător ales şi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor iar pe fondul cauzei respinge acţiunea.
În motivarea întâmpinării se arată că: pentru exerciţiul unei acţiuni se cer îndeplinite cumulativ patru condiţii: afirmarea unui drept, existenţa unui interes, capacitatea procesuală şi calitate procesuală.
Ori, reclamanţii nu justifică nici un interes în prezenta cauză.
Potrivit legii şi practicii judiciare, prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă. În doctrină se arată că interesul trebuie să îndeplinească, la rândul lui, următoarele cerinţe: să fie legitim, să fie născut şi actual şi să fie personal şi direct.
Ori, din acest punct de vedere, interesul reclamanţilor în cauza precedente nu este nici născut şi nici actual, în sensul că aceşti nu se expun la nici un prejudiciu dacă nu ar recurge la promovarea unei acţiuni. De asemenea, interesul reclamanţilor nu este nici personal nici direct, adică folosul practic trebuie să îi vizeze direct pe ei, iar nu pe altcineva.
Ori, prin admiterea unei asemenea acţiuni s-ar ajunge la un folos practic în favoarea pârâtului şi nici un caz în favoarea reclamanţilor, cum prevede legea.
De altfel, dispoziţiile art. 34 din Legea 7/1996 prevede clar: „orice persoană interesată poate cere rectificarea…”, asta însemnând că orice persoană care justifică un interes legal.
Însă, în cauza pendente, singurul care justifică un interes în promovarea unei asemenea cereri este pârâtul din prezenta cauză şi nici o altă persoană atâta vreme cât drepturile acesteia sunt încălcate.
Nu înţeleg care este folosul practic al reclamanţilor în promovarea unei asemenea acţiuni şi care este dreptul personal al acestora pe care l-ar justifica ca şi încălcat.
Pentru aceste considerente a solicitat respingerea acţiunii ca fiind lipsită de interes.
În al doilea rând, reclamanţii nu îndeplinesc nici a doua cerinţă prevăzută pentru promovarea unei acţiuni, respectiv afirmarea unui drept.
Astfel, pentru exercitarea acţiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă(să afirme) un drept subiectiv civil, drept subiectiv ce trebuie să întrunească anumite cerinţe pentru a se putea bucura de protecţie judiciară: să fie recunoscut şi ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe şi interne, să fie exercitat cu bună credinţă şi să fie actual.
Din motivarea acţiunii ne rezultă care este dreptul pe care-l pretind, drept încălcat şi pe care încearcă să-l apere prin exercitarea acestei acţiuni.
Proprietatea pârâtului şi cea a reclamanţilor sunt despărţite de o linie de hotar, linie care a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 127/10.02.2009, pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr. 12/199/2005, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de către reclamanţi(nu şi irevocabilă).
Însă motivele invocate în prezenta cauză nu se referă în nici un caz la linia de hotar dintre cele două proprietăţi, ci la aspecte care ţin strict doar de proprietatea pârâtului şi care nu încalcă în nici un fel dreptul de proprietate al reclamanţilor sau alt drept.
Cât priveşte susţinerea reclamanţilor *dimensiunile terenului (în sensul lungimilor laturilor acestuia) din schiţele cadastrale nu corespund cu cele din schiţa iniţială* este parţial reală, în sensul că lungimea terenului atât în schiţa anexă la contractul de vânzare cumpărare, cât şi cea din documentaţia cadastrală este aceeaşi, nu s-a modificat niciodată, respectiv 115,70m cum reiese din actele depuse la dosar. Doar lăţimea ternului este modificată puţin, însă acest aspect priveşte doar pe pârât şi nu pe reclamanţi, atâta vreme cât nu încalcă dreptul de proprietate al acestora.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată(nefondată).
A solicitat obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea întâmpinării a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Întâmpinării i-au fost anexate acte.
Analizând cu prioritate excepţia invocată în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanţa reţine următoarele:
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1067/15.05.1995 de fostul notariat de stat, pârâtul G. C. a cumpărat suprafaţa de 2372 mp teren arabil situat în intravilanul oraşului B. T 111 P2 cu vecinii conform T.P. nr. 29165/1995.
Terenul a fost înscris în CF 1136/N atribuindu-i-se nr. cadastral 783 conform încheierii 1430/2002 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria Buhuşi.
Reclamanţii au cumpărat o suprafaţă de teren de la numita C. S. care se învecinează cu pârâtul şi de la B.A..
Prin sentinţa civilă 606/03.06.1999 a Judecătoriei Buhuşi, instanţa a constatat nulitatea T.P. nr. 29600/1995 emis pe numele numitei C. S. pentru suprafaţa de 650 mp teren nefiind îndreptăţită la reconstituire.
Prin sentinţa civilă 354/30.03.1999 a Judecătoriei Buhuşi, irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului declarat de reclamantul H. V., acesta a fost obligat să lase pârâtului în deplină proprietate şi folosinţă suprafaţa de 342 mp teren situat în B., strada L. şi să-şi ridice gardul pe o lungime de 20,5 m, 17,70m.
Prin sentinţa civilă 1206/23.09.1999 a Judecătoriei Buhuşi s-a constatat nulitatea T.P NR. 29252/1995 emis pe numele B.A. şi s-a respins cererea de intervenţie formulată de H. V..
Prin sentinţa civilă 1614/2001 a Judecătoriei Buhuşi definitivă prin decizia civilă 891/2002 s-a admis acţiunea în parte şi sa constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 23544/95 cu privire la suprafaţa de 342 mp teren.
Părţile s-au judecat pentru grăniţuire, acţiune ce a fost admisă, instanţa stabilind linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor H. V. şi H. E. şi proprietatea pârâtului G. C. conform sentinţei civile 127/2009 a Judecătoriei Buhuşi.
Cu privire la acţiunea formulată în cauză, instanţa reţine că reclamanţii nu au dovedit interesul în promovarea acţiunii, care este dreptul pretins şi încălcat şi pe care încearcă să-l apere.
Aspectele puse în discuţie ţin de proprietatea pârâtului neîncălcând în nici un fel dreptul de proprietate al reclamanţilor.
Interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut şi actual personal şi direct, reclamanţii justificând promovarea acestei acţiuni, singurul care justifică vreun interes ar putea fi pârâtul.
Motivele invocate nu se referă la linia de hotar ci la aspecte care ţin de proprietatea pârâtului.
Faţă de cele ce preced având în vedere că reclamantul nu justifică vreun interes în promovarea acestei acţiuni va admite excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi va respinge acţiunea ca atare.
Redactat PA
