Legiuitorul distinge între începerea procedurii si deschiderea acesteia, si care reprezinta momente procedurale deosebite deoarece, pentru deschiderea procedurii, este necesara pronuntarea unei hotarâri de catre judecatorul sindic în sarcina caruia legiuitorul reglementeaza în mod distinct anumite atributii, pentru ca, în referire la cererea introductiva sa se fi facut mentiuni referitoare la persoanele ce pot solicita luarea unei astfel de masuri.
Hotarârea de deschidere a procedurii, pronuntata de judecatorul sindic, apare ca fiind o hotarâre atributiva (constitutiva) întrucât prin ea se creeaza o situatie noua pentru comerciantul debitor, aflat în încetare de plati, producându-se o serie de efecte.
Hotarârea de deschidere a procedurii, pronuntata de judecatorul sindic, apare ca fiind o hotarâre atributiva (constitutiva) întrucât prin ea se creeaza o situatie noua pentru comerciantul debitor, aflat în încetare de plati, producându-se o serie de efecte.
Principalele efecte ale deschiderii procedurii sunt atât efecte de natura patrimoniala, cât si de natura nepatrimoniala, vizând, deci, fie patrimoniul debitorului, fie persoana acestuia.
În speta, se are în vedere efectuarea unor operatiuni de stornare, la data la care erau în vigoare dispozitiile art. 50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ care statueaza ca „în afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Cu alte cuvinte, debitorul nu pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, dar nu va mai putea sa le administreze si sa dispuna de ele, interdictie ce prezinta, aparent, caracteristicile unei incapacitati legale speciale.
Dupa deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operatiunile efectuate de debitor sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, încalcarea acestei conditii determinând aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, sustinere ce se bazeaza atât pe exprimarea categorica si imperativa a normei sus-citate (art.49), cât si pe caracterul concursual si egalitar al procedurii.
Dupa deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operatiunile efectuate de debitor sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, încalcarea acestei conditii determinând aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, sustinere ce se bazeaza atât pe exprimarea categorica si imperativa a normei sus-citate (art.49), cât si pe caracterul concursual si egalitar al procedurii.
În principal, potrivit art.50 din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii determina ridicarea dreptului de administrare a debitorului, constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea, daca nu si-a declarat, în conditiile art.3, sau dupa caz, ale art.39, intentia de reorganizare.
Desesizarea debitorului de bunurile sale si ridicarea dreptului de a-si administra afacerea, reprezinta un efect traditional al procedurii falimentului, singurele exceptii pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecatorului sindic si continuarea desfasurarii activitatii curente în conformitate cu art.49 din lege.
Desesizarea debitorului de bunurile sale si ridicarea dreptului de a-si administra afacerea, reprezinta un efect traditional al procedurii falimentului, singurele exceptii pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecatorului sindic si continuarea desfasurarii activitatii curente în conformitate cu art.49 din lege.
În contextul continutului textelor de lege sus-comentate, dupa data deschiderii procedurii insolventei, toate actele si operatiunile ulterioare sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, iar încalcarea acestei conditii determina constatarea intervenirii nulitatii absolute, sustinere ce se bazeaza pe exprimarea categorica si imperativa a normei cuprinse în continutul art.46 din lege.
Pentru a preveni încalcarea obligatiei referitoare la autorizarea judecatorului sindic si pentru ca acesta sa aiba controlul gestiunii averii debitorului, este necesar a se întocmi si a se pastra o lista cu toate operatiunile facute, deoarece, nulitatea poate fi dispusa din oficiu de judecatorul sindic.
Acest efect se produce de drept, ex lege, fara sa fie necesara vreo cerere a creditorilor sau a altei persoane si nici pronuntarea unei hotarâri de catre judecatorul sindic în acest sens, atât timp cât, ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, înseamna pierderea dreptului de a initia, perfecta si executa operatiuni comerciale, chiar daca acestea nu privesc, în mod direct, bunurile din averea sa.
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.5/COM din 23.12.2005, reclamanta SC A.C. SA prin lichidator SC S. SRL a solicitat în contradictoriu cu S.A. W.C. sa se constate nulitatea absoluta a facturilor fiscale nr.2927216 din 30.06.2005 si nr.2927217 din 30.06.2005; în subsidiar reclamanta a cerut anularea acelorasi facturi fiscale.
Motivând actiunea reclamanta a aratat ca, la data de 30.06.2005 SC A.C. SA prin organele sale de conducere a emis doua facturi fiscale – 2927216 si 2927217 – prin care au fost stornate facturile fiscale nr.8844460 si 8844466 din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al S.A W.C.
Aceasta operatiune este lovita de nulitate în conditiile art.49 din Legea nr.64/1995, sustine reclamanta urmare a lipsei totale a consimtamântului si încalcarii ordinii publice, în speta urmând a se retine frauda la lege.
Prin întâmpinare, pârâta a apreciat actiunea ca inadmisibila, învederând ca sanctiunea nulitatii nu poate privi decât operatiunile juridice – întelese ca acte de drept civil – iar nu facturile, ce reprezinta doar formulare de uz în acceptiunea H.G. nr.831/1997.
Se subliniaza si faptul ca cele doua facturi din data de 31.12.2003 au fost emise din eroare, atât timp cât nu a beneficiat de prestarea vreunui serviciu ori de livrarea unui bun, atât timp cât, demersurile de stornare a facturilor s-au materializat la 30.06.2005, fara a exista o intentie de frauda la întocmirea lor.
Învedereaza pârâta ca, celelalte sustineri ale reclamantei – referitoare la lipsa totala a consimtamântului, încalcarea ordinii publice si frauda la lege nu sunt dovedite, impunându-se respingerea actiunii ca nefondata.
Prin note scrise, la data de 01.03.2006 reclamanta a aratat ca obiectul cererii sale îl constituie constatarea nulitatii absolute a operatiunii de stornare a sumei de 260.921,22 lei, precum si a actelor aferente acesteia.
Formulând la rândul sau note scrise, depuse la dosar la data de 29.03.2006 pârâta a înteles a invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinta civila nr.1391/COM/31.03.2006, Tribunalul Constanta – Sectia comerciala pronuntata în dosar nr.5/COM/03.01.2006, a admis exceptia invocata de pârâta procedând la respingerea actiunii ca fiind promovata de o persoana lipsita de legitimare procesuala activa.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs SC A.C. SA prin lichidator SC S. SRL, ce a fost admis de Curtea de Apel Constanta prin Decizia nr.283/COM/22.06.2006 pronuntata în dosar nr.416/COM/24.05.2006, instanta de control judiciar dispunând casarea hotarârii si trimiterea pricinii pentru continuarea judecatii Tribunalului Constanta, apreciind ca reclamanta se legitimeaza procesual activ în speta, fata de dispozitiile cuprinse în art.58 cu referire la art.74 din Legea nr.64/1995.
Dupa casare, cauza a fost înregistrata sub nr.7724/COM/2006, fiind solutionata prin sentinta civila nr.2030/COM/04.04.2007 în sensul admiterii actiunii si constatarii nulitatii operatiunii de stornare realizata prin emiterea facturilor fiscale nr.2927216 si nr.2927217din 30.06.2005.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, prima instanta a retinut în esenta ca, prin încheierea nr.21/COM/10.01.2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul 5851/COM/2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului – în conditiile Legii nr.64/1995 – împotriva debitorului SC A.C. SA, iar prin încheierea nr.2930/COM/10.10.2005 s-a hotarât trecerea societatii în faliment; la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolventa au emis alte doua facturi fiscale – 2927216 si 2927217 – prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al SA W.C.
Retine instanta ca, la data efectuarii operatiunii de stornare erau în vigoare dispozitiile Legii nr.64/1995 (republicata în 2004), care prevedeau la art.50 ca, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea – daca acesta nu si-a declarat, în conditiile art.33 alin.(1) lit.”g”) sau, dupa caz, ale art.39, intentia de reorganizare.
Se constata ca textul are incidenta în speta, întrucât debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare, împrejurare statuata explicit si în încheierea de trecere la faliment.
Emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ – în afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Se apreciaza de catre instanta de fond ca, legea instituie astfel, un caz de nulitate absoluta si expresa care nu mai impune cercetarea raportului fundamental dintre partile cu privire la care se refera actul sau operatiunea desfiintate retroactiv.
Or, în masura în care operatiunea de stornare s-a efectuat ulterior datei deschiderii procedurii, ea este lovita de nulitate absoluta, indiferent de atitudinea subiectiva a emitentului înscrisurilor.
Împotriva hotarârii tribunalului a formulat apel pârâta SA W.C., cauza fiind înregistrata sub nr.4330/118/2006 al Curtii de Apel Constanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia, cu consecinta respingerii cererii de chemare în judecata ca nefondata, apreciind-o nelegala si netemeinica atât în ceea ce priveste solutionarea exceptiilor, cât si în ceea ce priveste solutia pronuntata pe fondul cauzei.
În motivarea apelului s-a aratat ca, în raport de dispozitiilor art.85 din Legea nr.85/2006, calitatea procesuala activa îi apartine doar SC S. SRL în calitate de lichidator SC A.C. SA, iar în ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, apelanta a considerat ca solutia este gresita întrucât nulitatea este o sanctiune civila care lipseste un act juridic de efectele sale si nu are în vedere un fapt juridic.
Pe fondul cauzei apelanta a considerat ca instanta nu a analizat sustinerile pârâtei probate prin înscrisurile depuse la dosar, ci doar a constatat ca emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încalcarea art.49 alin.1 din Legea nr.64/1994. Reclamanta nu a aprobat existenta caracterului fraudulos al actului de stornare, drept pentru care instanta nu putea sa dea curs solicitarii sale, nesustinuta de probe pertinente.
La data de 12.09.2007, Curtea, din oficiu, pune în discutia partilor competenta materiala a instantei de fond în solutionarea litigiului, astfel ca prin decizia civila nr.191/12.09.2007, pronuntata în dosarul nr.4330/118/2006, se admite apelul, cu consecinta desfiintarii hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea respectarii normelor de competenta prevazute de Legea nr.85/2006.
Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta retine în esenta ca, procedura insolventei este o procedura de silita unitara, colectiva si egalitara, iar normele care guverneaza desfasurarea unei astfel de proceduri sunt norme imperative, speciale si derogatorii de la dreptul comun.
Potrivit dispozitiilor art.6 din Legea nr.85/2006 „Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art.8, sunt de competenta tribunalului în a carui raza teritoriala îsi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societatilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator sindic”.
Retine instanta ca, din interpretarea sus-mentionatelor dispozitii legale rezulta ca, toate procesele si cererile de natura juridica aferente procedurii insolventei sunt de competenta tribunalului si sunt judecate de catre judecatorul sindic.
Împrejurarea ca anumite actiuni grevate pe Legea nr.85/2006 nu sunt cuprinse în mod expres în enumerarea de la art.11 din lege, nu face ca, în situatiile respective sa se aplice dreptul comun în ceea ce priveste competenta materiala de solutionare a cauzei si compunerea completului de judecata.
Se arata ca scopul legii este acela de a reglementa în mod unitar procedura insolventei si, bineînteles, de a da în competenta aceluiasi judecator atât supravegherea actelor si operatiunilor aferente procedurii, cât si solutionarea eventualelor incidente care intervin în cursul acesteia.
Astfel, dupa deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operatiunile sunt supuse autorizarii judecatorului sindic, iar încalcarea acestei conditii este sanctionata cu nulitatea absoluta a tuturor actelor, operatiunilor si platilor efectuate, asa dupa cum rezulta din dispozitiile art.46 al.1 si al.2 din Legea nr.85/2006.
Fiind vorba de o nulitate absoluta, retine instanta ca, se deduce posibilitatea dispunerii din oficiu sau posibilitatea de a fi ceruta de oricare persoana interesata, ca urmare a consultarii listelor sau a luarii la cunostinta, pe orice cale, despre efectuarea operatiunilor, actelor si platilor cu încalcarea conditiilor prevazute de textul de lege sus-aratat.
Instanta concluzioneaza astfel ca toate actiunile întemeiate pe Legea nr.85/2006 trebuie sa primeasca acelasi tratament juridic, respectiv sa fie solutionate în mod unitar de judecatorul sindic, hotarârile pronuntate având calea de atac prevazuta de art.12 alin.1 din lege. Or, în speta, se constata ca hotarârea a fost pronuntata de instanta de drept comun si nu de judecatorul sindic desemnat, motiv pentru care admitând apelul se dispune desfiintarea hotarârii atacate cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Dupa casare cu trimitere, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6094/118/2006, nemaifiind administrate probatorii suplimentare.
Prin sentinta civila nr.923/COM din 14.04.2008, Tribunalul Constanta – Sectia comerciala – judecator sindic admite cererea formulata de reclamanta SC A.C. SA, prin lichidator judiciar S. SPRL constatând nulitatea absoluta a operatiunii de stornare a facturilor fiscale nr.8844460 din 31.12.2003 emisa pentru suma de 166.805,1306 lei si nr.8844466/31.12.2003 emisa pentru suma de 94.116,0849 lei, operatiune realizata prin emiterea facturilor fiscale nr.2927216/30.06.2005, respectiv nr.2927217/30.06.2005.
Pentru a aprecia de aceasta maniera instanta retine, în esenta ca, falita SC A.C. SA a emis la 31.12.2003 doua facturi fiscale (respectiv 8844460 si 8844466) facturi fiscale care atesta existenta unor creante asupra pârâtei S.A WC în valoare de 166.805,1306 lei si 94.116,0849 lei însusite la plata prin semnatura.
Prin încheierea nr.21/COM/2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.5851/COM/2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului în conditiile Legii nr.64/1995 împotriva debitorului SC A.C. SA, iar în baza încheierii nr.2930/COM/2005 s-a hotarât trecerea societatii la faliment; ori la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolventa au emis alte doua facturi fiscale 2927216 si 2927217 prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al SA W.C.
Retine instanta ca, la data efectuarii operatiunii de stornare erau în vigoare dispozitiile art.50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ care statueaza ca „în afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Deoarece legiuitorul a sanctionat încheierea unor operatiuni juridice care exced activitatilor curente a debitoarei cu nulitatea absoluta, retine instanta ca, este irelevanta sustinerea pârâtei precum ca, în cauza nu s-a probat frauda la lege, atât timp cât, legea instituie un caz de nulitate absoluta si expresa indiferent de elementul volitional.
Deoarece legiuitorul a sanctionat încheierea unor operatiuni juridice care exced activitatilor curente a debitoarei cu nulitatea absoluta, retine instanta ca, este irelevanta sustinerea pârâtei precum ca, în cauza nu s-a probat frauda la lege, atât timp cât, legea instituie un caz de nulitate absoluta si expresa indiferent de elementul volitional.
Singurele exceptii pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecatorului sindic si în cazul continuarii desfasurarii activitatii curente în conformitate cu art.49 din Lege.
Împotriva acestei sentinte, în termen, a declarat recurs S.A WC, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 (1) Cod pr.civila, cu urmatoarea motivatie, în esenta:
-instanta în mod gresit a trecut peste apararile societatii recurente, deoarece sanctiunea nulitatii nu poate privi un fapt juridic „lato senso”, ci doar un act juridic;
-instanta nu a analizat sustinerile recurentei reclamante probate prin înscrisurile depuse la dosar, ci doar a constatat ca emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încalcarea art.49 al.1 din Legea nr.64/1995, republicata;
Prin întâmpinare SC A.C. SA prin lichidator judiciar S. SPRL, solicita instantei respingerea recursului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate, aratând ca, în speta, sunt aplicabile dispozitiile art.49 al.1 cu referire la art.50 din Legea nr.64/1995 republicata (art.46 al.1 cu referire la art.47 al.1 din Legea nr.85/2006) si nicidecum dispozitiile art.79 din Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civila apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
La data de 10.01.2005 Tribunalul Constanta – Sectia comerciala judecatorul sindic dispune prin încheierea de sedinta nr.21 pronuntata în dosar nr.5851/COM/2004, deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului în conditiile Legii nr.64/1995 împotriva debitorului SC A.C. SA.
Ulterior, prin încheierea de sedinta nr.2930/COM/10.10.2005 s-a hotarât trecerea societatii în faliment, pentru ca la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolventa sa fi emis doua facturi fiscale 2927216 si 2927217 prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al S.A WC.
Sub aspect procesual, înregistrarea cererii introductive la tribunalul competent reprezinta imboldul initial care pune în miscare mecanismul procedural reglementat de Legea reorganizarii judiciare si a falimentului nr.64/1995 – în vigoare la data efectuarii operatiunii de stornare sus-mentionate – (Legea procedurii insolventei nr.85/2006 în vigoare la aceasta data).
Legiuitorul distinge însa între începerea procedurii si deschiderea procedurii, ce reprezinta momente procedurale deosebite deoarece, pentru deschiderea procedurii este necesara pronuntarea unei hotarâri de catre judecatorul sindic în sarcina caruia legiuitorul reglementeaza în mod distinct anumite atributii, pentru ca, în referire la cererea introductiva sa se fi facut mentiuni referitoare la persoanele ce pot solicita luarea unei astfel de masuri.
Principalele efecte ale deschiderii procedurii sunt, atât efecte de natura patrimoniala, cât si de natura nepatrimoniala, vizând, deci, fie patrimoniul debitorului, fie persoana acestuia.
Urmeaza a se retine ca, la data efectuarii operatiunii de stornare erau în vigoare dispozitiile art.50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încalcarea art.49 alin.1 din acelasi act normativ care statueaza ca „în afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule”.
Cu alte cuvinte, debitorul nu pierde dreptul de proprietate a bunurilor sale, dar nu va mai putea sa le administreze si sa dispuna de ele, interdictie ce prezinta, aparent, caracteristicile unei incapacitati legale speciale.
În principal, potrivit art.50 din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii determina ridicarea dreptului de administrare a debitorului, constând în, dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea, daca nu si-a declarat, în conditiile art.3 sau dupa caz, ale art.39 intentia de reorganizare.
În acest context, urmeaza a se retine ca factura 8844460 din 31.12.2003 a fost emisa de catre SC A.C. SA catre SA.W.C., în baza relatiilor comerciale existente, pentru suma de 166.805,13 lei RON, aceasta fiind acceptata la plata prin aplicarea semnaturii de primire, situatie de fapt ce este identica si pentru factura 8844466 din data de 31.12.2003 emisa pentru suma de 94.116,08 lei RON.
Instanta retine ca, atât timp cât declansarea procedurii insolventei fata de debitoare a fost pronuntata prin încheiere la data de 10.01.2005, fata de dispozitiile legale sus citate – art.50 al.1 din Legea nr.64/1995 (art.47 alin.1 din Legea nr.85/2006) – debitoarea prin organele sale de conducere nu mai avea dreptul sa efectueze acte de administrare sau de dispozitie.
În acelasi context, cauza de nulitate absoluta prevazuta de legea speciala la art.49 al.1 este incidenta, deoarece, stornarea sumei de 260.921,22 lei RON prin emiterea facturii nr.2927216 din data de 30.06.2005 si a facturii nr.2927217 din data de 30.06.2005, nu mai putea fi efectuata de debitor singur, având în vedere ca efectul ridicarii dreptului asupra averii debitorului este general, raportându-se la integritatea acestei averi, în sensul împiedicarii debitorului de a efectua acte de administrare si de dispozitie.
Fata de efectele hotarârii de deschidere a procedurii si a dispozitiilor Legii nr.85/2006, debitoarea nu mai avea dreptul sa-si administreze bunurile, deci sa mai faca acte de dispozitie prin vointa organelor sale de conducere, ci doar prin consimtamântul administratorului care a fost desemnat în cauza si care nu a dispus stornarea acestei sume.
Cum stornarea s-a facut numai prin organele societatii – debitoarea – fara autorizarea judecatorului sindic ori a administratorului judiciar, vazând si dispozitiile cuprinse în art.46 din Legea nr.85/2006, instanta retine ca actul juridic de stornare este lovit de nulitate absoluta, la fel si actele aferente acestuia, factura nr.2927216 din data de 30.06.2005 si factura nr.2927217 din data de 30.06.2005, având în vedere lipsa totala a consimtamântului, el fiind dat de persoane care nu aveau, conform legii, calitatea de a-l mai exprima, neavând dreptul de a conduce activitatea conform dispozitiilor art.25 lit.”b” din lege, activitatea fiind condusa integral de lichidator.
Întrucât actele juridice s-au încheiat cu nerespectarea interdictiei impuse de legea ce reglementeaza procedura insolventei si care interzice ca debitorul prin organele sale statutare sa mai efectueze acte de dispozitie fata de patrimoniul falitei, instanta retine ca facturile de stornare au fost emise cu încalcarea interdictiei legale.
Împrejurarea ca instanta de fond nu a examinat aspecte legate de achitarea sumelor obiect al stornarii, ca si cauze de nulitate invocate în subsidiar, nu constituie un motiv temeinic pentru a dispune reformarea hotarârii recurate, aceasta cu atât mai mult cu cât, sustinerile au fost facute de intimata în referire la fondul cauzei si nu de recurenta.
Pentru toate considerentele sus-expuse, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, cum în cauza nu era necesar a se proba frauda la lege, atât timp cât legea instituie un caz de nulitate absoluta si expresa, în referire la actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului ca nefondat.
