R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA Nr. 347
Şedinţa publică Din data de a 04 Martie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2399/88/2008, reclamantul “…” a chemat în judecată SC “”…””SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună executarea în continuare a contractului său de muncă nr.6096/14.03.2008 cu actele adiţionale aferente şi repunerea sa în drepturile de director comercial avute înainte de data de 15.09.2008, cu plata drepturilor salariale cuvenite, anularea acuzelor care i se aduc prin referatul nr.249/15.09.2008 şi clarificarea situaţiei sale ca angajat şi, în cazul eventualei încetări a contractului său de muncă, solicită obligarea angajatorului la plata salariilor pe perioada de la încetarea contractului şi până la 24 de luni, în conformitate cu obiecţia formulată de el şi acceptată de angajator din actul adiţional nr.2 la contractul individual de muncă şi cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că, în perioada 21.02.2008 – 15.09.2008 a desfăşurat în cadrul SC “”…””SRL “…” activitatea de director comercial în conformitate cu contractul individual de muncă nr.6096/14.03.2008.
În data de 15.09.2008 când s-a prezentat la sediul unităţii s-a desfăşurat o aşa-zisă cercetare disciplinară prealabilă, în urma căreia s-a emis referatul nr.249/15.09.2008, pe care a fost pus să-l semneze de luare la cunoştinţă şi prin care i se imputa abateri disciplinare grave nesusţinute prin nici o dovadă clară, abateri care conform referatului duc la desfacerea contractului de muncă în temeiul prevederilor art.264 alin.1 lit. f din Codul muncii.
A menţionat contestatorul că prin nota scrisă nr.250/15.09.2008, fără a i se da o motivaţie a acestui fapt, i s-a cerut să predea toate bunurile puse la dispoziţia sa de către societate, respectiv autoturism, telefon, laptop, etc., nemaiputând practic să-şi desfăşoare activitatea. Precizează că i-a fost luat şi cardul de decont pus la dispoziţia sa şi alimentat de către societate pentru a putea suporta cheltuielile de cazare la hotel.
În data de 14 octombrie 2008, contestatorul a depus la dosarul cauzei cerere completatoare, prin care a solicitat anularea deciziei nr.258/29.09.2008 de desfacere a contractului de muncă şi repunerea începând cu data de 15.09.2008, în funcţia de director comercial la SC “”…””SRL, cu toate drepturile acestei funcţii ce decurg din contractul de muncă încheiat şi din actele adiţionale aferente cât şi plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuveneau conform contractului de muncă şi a actelor adiţionale, începând cu data de 15.09.2008, respectiv data emiterii referatului de cercetare disciplinară şi până la sfârşitul procesului.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei: contractul individual de muncă, actele adiţionale nr.1 şi nr.2/2008, referatul nr.249/2008, adresa înregistrată sub nr.250/2008, decizia nr.1/2008.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei:întâmpinare, notele din data de 25.06.2008 şi data de 8 august 2008, regulamentul intern.
Examinând contestaţia, în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Prin emiterea deciziei nr.1 din 29.09.2008, intimata i-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă potrivit art.61 lit.a din Codul muncii.
Potrivit art.61 lit.a din Codul muncii, “angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulamentul de disciplină a muncii opri de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară.”
Potrivit art.267 alin.1 din Codul muncii, nici o sancţiune disciplinară, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Practica judiciară este constantă în ceea ce priveşte obligativitatea acestei cercetări.
Ori, din probele depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimata nu a efectuat o cercetare disciplinarăm prealabilă emiterii deciziei nr.1/2008.
În ceea ce privesc abaterile disciplinare reţinute prin decizia de concediere, instanţa constată că societatea intimată nu a făcut dovada acestor abateri, deşi, potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Art.268 alin.2 din Codul muncii prevede că:
“Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute de art.267 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) temeiul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”
În decizia nr.1/29.09.2008, intimata nu a îndeplinit toate condiţiile impuse de art.268 aloin.2 din Codul muncii.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula ca netemeinică şi nelegală decizia nr.1 din 29.09.2008 emisă de SC “”…”” SRL Târgu “…”, judeţul “…”.
Întrucât decizia nr.1/2008 este nelegală şi netemeinică, văzând şi disp. art.78 din Codul muncii, instanţa urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă prin decizia contestată şi plata drepturilor salariale cuvenite potrivit legii de la 15.09.2008 şi până la 4.03.2009 inclusiv.
Având în vedere că “…” a efectuat cheltuieli în proces iar contestaţia i-a fost admisă, instanţa urmează a obliga pârâta să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
??
??
??
??
1
