Este legală hotărârea asociaţilor privind majorarea capitalului social, luată fără votul unanim al acestora, dacă în actul constitutiv s-a prevăzut astfel, potrivit art. 187 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Nu este necesară semnătura asociaţilor pe actul adiţional încheiat la notariat, întrucât semnătura în faţa notarului prin delegat împuternicit de adunarea generală a asociaţilor este pe deplin valabilă.
(Decizia nr. 75 din 17 ianuarie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 13.02.2001, sub nr. 451, reclamanta S.C. “T.” S.A. Constanţa a chemat în judecată pârâta S.C. “A.” S.R.L., solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor luată în şedinţa din data de 24.01.2001.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că hotărârea adunării generale a asociaţilor atacată s-a luat fără a avea votul tuturor asociaţilor şi cu încălcarea drepturilor de asociat ale reclamantei.
Dosarul a fost strămutat la Tribunalul Ialomiţa.
Prin Sentinţa civilă nr. 457/F din 06.09.2001, Tribunalul Ialomiţa a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din actul constitutiv al societăţii pârâte, rezultă că adunarea generală a asociaţilor este legal constituită când numărul asociaţilor reprezintă 3/4 din capitalul social, iar deciziile se pot lua legal cu un număr de 3/4 din voturile celor prezenţi.
Raportând aceste dispoziţii la situaţia de fapt, aşa cum a fost conturată de probele administrate în cauză, a rezultat că adunarea generală a asociaţilor din 24.01.2001 a respectat dispoziţiile art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, şi art. 14 alin. 1 din actul constitutiv al S.C. “A.” S.R.L., majorarea capitalului social fiind aprobată în prezenţa a 27 de asociaţi din cei 28, reprezentând un procent de 91,48% din capitalul social total, şi de un număr de 25 de asociaţi, reprezentând 83,88% din capitalul social reprezentat.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “T.” S.A., criticile vizând netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei atacate.
Temeiul de drept invocat de recurentă este art. 304 pct. 9 şi 10 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă.
în esenţă, recurenta a susţinut că este nulă hotărârea adunării generale din 24.01.2001, fiind dată fără respectarea regulii unanimităţii, întrucât în cauză nu se aplică excepţia de la regula unanimităţii (art. 187 din Legea nr. 31/1990, republicată), iar art. 14 din actul constitutiv se referă la exercitarea dreptului la vot în general, şi nu la modificarea actului constitutiv, având regim de dispoziţie generală.
Un alt motiv de nulitate a hotărârii adunării generale a asociaţilor pe care-l susţine recurenta este acela al nesemnării actului autentic (actul adiţional de majorare capital social) de către toţi asociaţii şi lipsa unei procuri autentice pentru persoana fizică, pe care recurenta nu a mandatat-o să îndeplinească actele de înregistrare menţiuni.
Al treilea motiv invocat în susţinerea nulităţii hotărârii adunării generale a asociaţilor se referă la faptul că a fost incomplet convocatorul întocmit pentru adunarea generală, în sensul că nu s-a menţionat în cuprinsul acestuia câte părţi sociale avea dreptul să achiziţioneze fiecare asociat, pentru a se păstra drepturile fiecăruia neatinse.
în final, recurenta susţine reaua-credinţă şi abuzul de drept exercitat în mod constant asupra S.C. “T.” S.A.
Reaua-credinţă este concretizată prin modalitatea de majorare a capitalului, iar faptul că aceasta nu a fost contestată nu înseamnă că adunarea generală din 24.01.2001 ar fi legitimă.
Curtea a constatat că în conţinutul motivelor de recurs s-au preluat toate argumentele susţinute în cererea de chemare în judecată, fără a se arăta în ce constă încălcarea legii de către instanţa fondului (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă) sau asupra cărui mijloc de apărare sau dovezi administrate, care să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu s-a pronunţat instanţa de fond (art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă).
Analizând recursul declarat în raport de actele şi lucrările cauzei, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că este nefondat.
Adunarea generală din 24.01.2001 s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile art. 187 şi art. 188 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Astfel, în mod corect prima instanţă a raportat prevederile art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, la art. 14 alin. 1 din actul constitutiv al S.C. “A.” S.R.L., întrucât în cauza dedusă judecăţii este aplicabilă excepţia menţionată în actul normativ faţă de regula unanimităţii votului, respectiv precizarea “în afară de cazul când actul constitutiv prevede altfel”.
Cum actul constitutiv a prevăzut în art. 14 “altfel”, rezultă că adunarea generală a asociaţilor din această societate – prin convenţia asociaţilor – este legal constituită cu prezenţa a 3/4 din capitalul social, iar deciziile se pot lua în mod legal cu un număr de 3/4 din votul celor prezenţi fără a se distinge felul deciziilor.
S-a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, adunarea generală a asociaţilor din 24.01.2001 s-a aflat la a doua convocare când s-au aplicat legal prevederile art. 188 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Curtea a apreciat ca neîntemeiat şi argumentul invocat de recurenta-reclamantă cu privire la lipsa semnăturii tuturor asociaţilor de pe actul adiţional autentificat,. întrucât semnătura în faţa notarului prin delegat împuternicit de adunarea generală a asociaţilor este pe deplin valabilă.
Cât priveşte împuternicirea adunării generale a asociaţilor dată persoanei fizice, aceasta a fost exprimată prin votul unui număr de 27 asociaţi şi 5038 părţi sociale, între care se regăseşte şi semnătura reclamantei, cu precizarea că această societate “este împotrivă pentru hotărârile pentru care a votat împotrivă”.
Referitor la conţinutul convocatorului, au fost respinse criticile recurentei, având în vedere subscrierea acesteia la ordinea de zi supusă spre aprobare adunării generale, fără obiecţii şi fără solicitarea expresă de a se menţiona în procesul-verbal opinie separată sub acest aspect.
în ceea ce priveşte susţinerea recurentei, sub aspectul relei-credinţe şi a abuzului de drept exercitat în mod constant asupra sa, Curtea a apreciat că nu s-au făcut dovezi concludente în acest sens, motiv pentru care s-au respins ca nefondate.
în aceste condiţii şi pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, ca nefondat.
