Potrivit art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1994, există în sarcina agenţilor economici obligativitatea de a comunica anual, până la 30 iunie, lista posturilor vacante pe care intenţionează să angajeze absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ.
întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 32/1994 a fost publicată în august 1994, iar societatea comercială interesată a făcut primele angajări în octombrie 1994, refuzul Direcţiei Generale Judeţene a Muncii si Protecţiei Sociale de a încheia convenţia prevăzută în acea ordonanţă este un act administrativ ilegal.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 609 din 10 martie 1998.
Reclamanta S.C. “IAME” SA Sfântu Gheorghe -Covasna a chemat în judecată Direcţia Generală a Muncii şi Protecţiei Sociale a Judeţului Covasna, solicitând obligarea acesteia la încheierea convenţiei prevăzute de art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1994 la recunoaşterea dreptului pretins şi la plata sumelor reactualizate datorate cu titlu de contribuţii la fondul de salarii a absolvenţilor angajaţi conform art. 3 din Ordonanţa nr. 32/1994, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a susţinut ca în perioada 1994-1995 a făcut o serie de angajări din rândul absolvenţilor de învăţământ superior, liceal şi profesional, pentru care, deşi a solicitat, i s-a refuzat încheierea convenţiei de către Direcţiei Generale Judeţene a Muncii si Protecţiei Sociale judeţului Covasna şi implicit plata sumelor cuvenite conform art. 3 din Ordonanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 95/F din 01.07.1992, Curtea de Apel Braşov, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta Direcţiei Generale Judeţene a Muncii si Protecţiei Sociale a judeţului Covasna, să încheie convenţia, a dispus plata sumelor cuvenite în baza art. 3 din Ordonanţa nr. 32/1994 şi a respins cererea privind reactualizarea în raport de cursul de referinţă leu /USD.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să primească sumele solicitate, culpa pentru neîncheierea convenţiei revenind în exclusivitate pârâtei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta care a susţinut că reclamanta – intimată nu a respectat întocmai dispoziţiile şi termenele prevăzute de Ordonanţa nr. 32/1994, situaţie în care nu a mai fost posibilă încheierea convenţiei şi plata sumelor cuvenite.
Recursul nu este fondat.
în perioada octombrie 1994 – ianuarie 1995, reclamanta S.C. “IAME” SA Sfântu Gheorghe – Covasna a angajat doi absolvenţi ai învăţământului superior şi 7 absolvenţi ai învăţământului liceal şi profesional.
Pentru parte din aceştia a încunoştiinţat Direcţia Generală a Muncii şi Protecţiei Sociale la 20 decembrie 1994 iar pentru restul în ianuarie 1995.
I-a fost însă refuzată încheierea convenţiei şi plata sumelor datorate în baza art. 3 din ordonanţa nr. 32/1994, cu motivarea că nu a respectat prevederile art. 1 în sensul de a fi făcută cunoscută lista posturilor vacante până la 30 iunie şi de a fi făcut oferte de convenţie anterior angajării absolvenţilor.
Potrivit art. I din Ordonanţa nr. 32/1994, există în sarcina agenţilor economici obligativitatea de a comunica anual, până la 30 iunie, lista posturilor vacante pe care intenţionează să angajeze absolvenţi.
în speţă însă, acest lucru nu a mai fost posibil, întrucât Ordonanţa nr. 32/1994, a fost publicată în august 1994, iar reclamanta a făcut primele angajări în octombrie 1994.
Oricum termenul nu este de decădere, astfel încât, nerespectarea lui, cel puţin din motive obiective, nu poate duce la sancţionarea unităţii, în sensul lipsirii de drepturile ce i se cuvin în condiţiile angajări de absolvenţi, cu atât mai mult cu cât scopul emiterii Ordonanţei nr. 32/1994 este acela de a încuraja angajarea absolvenţilor diferitelor forme de învăţământ.
în ce priveşte neîncheierea convenţiei prevăzute de art. 2 din Ordonanţa nr. 32/1994, în cauză nu s-a făcut nici o dovada în sensul refuzului S.C. “IAME” SA Sfântu Gheorghe de a o realiza. Potrivit instrucţiunilor de aplicare a Ordonanţei nr. 32/1994, aşa cum au fost emise de Direcţia Generală a Forţelor de Muncă şi Şomaj, reclamanta a comunicat tabelul cu angajaţi, categoria acestora, salarizare, numărul de ore efectiv lucrate, situaţie în care pârâtei îi revenea obligaţia de a comunica modelul de convenţie şi de a atenţiona reclamanta în acest sens.
Simplul său refuz de a da curs solicitărilor reclamantei, apare ca nejustificat, situaţie reţinută de altfel în mod legal şi temeinic şi de instanţa de fond.
Pentru considerentele de mai sus, se va respinge recursul ca nefondat.
