Decizia Civilă nr.2041/01 aprilie 2009
Art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994 instituie patru categorii de veterani de război, în funcţie de medaliile şi ordinele ce le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare dintre cele patru categorii. Prin art. 14/1 introdus prin O.U.G. nr. 12/2004, s-a dispus că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii.
Este adevărat că utilizarea conjuncţiei “şi” în cuprinsul art. 14/1 introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 şi nu a expresiei “şi/sau” a determinat posibilitatea interpretării diferite a dispoziţiilor menţionate. Însă, prin Decizia nr. 45/10.11.2008, obligatorie pentru instanţe conform art. 329 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii stabilind că dispoziţiile art. 14/1 raportat la dispoziţiile art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, republicată, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 şi 14 din lege, în raport cu solda de grad şi/sau solda de funcţie, după caz, a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, eliminând astfel echivocul din textul art. 14/1.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta PE, împotriva paratei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti,
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamanta este soţie supravieţuitoare de veteran de război, care a fost decorat cu Medalia “Bărbăţie şi Credinţă”, clasa a IlI-a, cu spade.
In această calitate beneficiază de prevederile art. 13 lit. b) coroborate cu art. 11 alin. 2 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, privind acordarea unei rente lunare echivalenta cu jumătate din 75% din solda de grad a unui sublocotenent.
Tribunalul a apreciat că susţinerile reclamantei în sensul că, începând cu data de 01.03.2004, această rentă trebuie calculată ca 50% din 75% din solda de grad şi solda de funcţie, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, sunt neîntemeiate.
Astfel tribunalul a reţinut că art. 13 din Legea nr. 44/1994 prevede la litera a) drepturile veteranilor de război, şi anume o rentă lunară echivalentă cu solda de bază a unui sublocotenent, compusă din solda de grad şi solda de funcţie la minim pentru cei decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul, respectiv o rentă lunară echivalentă cu solda de grad a unui sublocotenent pentru cei decoraţi cu Ordinul Virtutea Aeronautica cu spade, clasa Cavaler.
La litera b) din art. 13 se prevede dreptul celor decoraţi cu anumite ordine si medalii, enumerate limitativ, la o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent.
Art. 14 din acelaşi act normativ prevede ca, veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13, dar cărora le-a fost conferită Medalia “Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent.
Aşadar, instanţa de fond a apreciat că art. 13 si 14 instituie patru categorii de veterani de război, în funcţie de ordinele si medaliile care le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare categorie în parte.
Prin O.U.G. nr. 12/2004 a fost introdus în Legea nr. 44/1994 un nou articol, respectiv 14/1, conform căruia “începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 si 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii.”
Tribunalul a apreciat că semnificaţia noului text introdus este cea care rezultă nu doar din interpretarea sistematică a art. 13, 14 si 14/1 din lege, în ordinea lor firească, ci şi din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 12/1994.
Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza pe toţi veteranii de război, sub aspectul cuantumului rentei la care aceştia sunt îndreptăţiţi (adică de a se calcula pentru toţi o renta echivalenta cu 100% din solda de grad si solda de funcţie ale unui sublocotenent), ci de a stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad si/sau al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Acesta este elementul avut în vedere de legiuitor şi nu modificarea procentelor sau al soldelor în funcţie de care se calculează renta. Raţiunea, explicată în nota de fundamentare, este aceea că veteranii de război îndreptăţiţi la renta lunară sunt pensionaţi fie în sistemul public, primind pensia de la casele teritoriale de pensii din structurile C.N.P.A.S., fie în sistemul militar, primind pensia de la Ministerul Apărării sau Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. În funcţie de sistemul de pensii din care fac parte, veteranii primeau rentele lunare, calculate conform art. 13 si 14, dar raportate, după caz, fie la nivelul soldei de grad si/sau funcţie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, fie la nivelul soldei de grad si/sau funcţie din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Prin urmare, întrucât solda de grad şi solda de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării urmau să fie, începând cu 01.03.2004, mai mari decât cele ale unui sublocotenent din cadrul M.I.R.A., drepturile veteranilor din aceeaşi categorie ar fi fost diferenţiate fără un motiv temeinic, prin simpla apartenenţă la un sistem sau altul de asigurări sociale. Prin OUG nr. 12/2004 s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechităţi, prin stabilirea unui criteriu unic de acordare a rentei pentru cei decoraţi cu aceleaşi medalii.
Aceasta nu înseamnă, a apreciat Tribunalul, că nu se vor păstra diferenţierile justificate între veterani, în funcţie de categoria din care fac parte, adică în funcţie de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite. Această diferenţiere, după cum se poate observa din art. 13 si 14, există nu numai în privinţa dreptului la renta lunară, ci şi în privinţa celorlalte drepturi (de exemplu, suprafaţa de teren pentru împroprietărire).
Mai mult, chiar din interpretarea gramaticală a textului art. 14 nou introdus se desprinde aceeaşi concluzie. Textul arată că rentele se vor calcula, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap. Dacă nu s-ar menţine diferenţierile între cele patru categorii de veterani nu ar mai exista raţiunea acestei menţiuni.
In speţa de faţă, reclamanta este soţie supravieţuitoare a unui veteran de război care face parte din categoria veteranilor menţionaţi la art. 13 lit. b), iar din susţinerile reclamantei rezultă ca aceasta a încasat renta în cuantumul la care era îndreptăţită, potrivit celor expuse anterior, respectiv jumătate din 75% din solda de grad, la minim, a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta criticând sentinţa pentru considerentele următoare:
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a textului de lege, ceea ce trădează faptul că aceasta nu a procedat la o analiză corectă a ansamblului probator existent la dosar.
Fiind văduvă de veteran de război, decorat cu Medalia “Bărbăţie şi Credinţă*, clasa a IlI-a , cu spade, recurenta a solicitat recalcularea cuantumului rentei lunare de veteran de război, retroactiv, începând cu data de 01.03.2004 avându-se în vedere şi nivelul soldei de funcţie , la minim a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, astfel ca renta lunară ce i se cuvine să fie egală cu jumătate din 75% din solda de grad şi solda de funcţie, la minim a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată după ce a procedat Ia o interpretare personală a dispoziţiilor legale invocate, în ciuda dispoziţiilor art. art. 14/1 din Legea nr.44/1994 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 12/2004 care stabilesc că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării naţionale, stabilite conform legii”.
Nu numai dispoziţiile OUG nr. 12/2004 impun recalcularea rentei lunare, a afirmat recurenta, dar chiar şi în nota de fundamentare a acesteia , din care rezultă fără de tăgadă că voinţa legiuitorului a fost aceea de a nu crea un tratament preferenţial pentru unii veterani de război şi, ca atare, a stabilit un criteriu unic de acordare a tentei lunare, avându-se în vedere modul de calcul expus în actul normativ citat.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994 instituie patru categorii de veterani de război, în funcţie de medaliile şi ordinele ce le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare dintre cele patru categorii.
Prin art. 14/1 introdus prin O.U.G. nr. 12/2004, s-a dispus că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilite conform legii.
Intenţia legiuitorului a fost doar aceea de a stabili criterii de raportare, sub aspectul cuantumului rentei, la nivelul minim al soldei de grad şi al soldei de funcţie, după caz, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării, înlăturând raportarea la celelalte sisteme militare şi nu acea de a calcula renta atât în raport de solda de grad, cât şi de solda de funcţie pentru toate categoriile de veterani. Scopul urmărit prin intrarea în vigoare a respectivei ordonanţe a fost deci cel de a introduce un unic element de referinţă în raport de care să se determine rentele veteranilor de război – solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării – pentru că între diferitele categorii de veterani existau discrepanţe nejustificate, solda unui sublocotenent din cadrul MIRA fiind mai mică decât cea unui sublocotenent din Ministerul Apărării. Acesta este şi sensul în care trebuie interpretată expunerea de motive a OUG nr. 12/2004.
Adoptarea acestui act normativ a fost determinată de intrarea în vigoare a OUG nr. 2/2004, prin care solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării se majorase, depăşind-o semnificativ pe cea a unui sublocotenent din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Faptul că OUG nr. 12/2004 este, în realitate, o consecinţă a intrării în vigoare a OUG nr. 2/2004 rezultă şi din împrejurarea că cele două acte normative au fost adoptate la un interval foarte scurt de timp (nici două luni de zile) de către aceeaşi autoritate, Guvernul României. Este un aspect ce rezultă şi din conţinutul Notei de fundamentare a OUG 12/2004.
De altfel, în conţinutul acestei note se face referire doar la veteranii de război decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazul” sau Ordinul “Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cavaler”, respectiv categoria prev. de art. 13 alin. 1 lit. a din Legea nr. 44/1994, ceea ce înseamnă că ar trebui să se considere că doar aceştia sunt vizaţi de OUG nr. 12/2004. Bineînţeles, însă, că un asemenea punct de vedere nu poate fi acceptat (căci s-ar ajunge să se contravină art. 16 din Constituţie).
Este adevărat că utilizarea conjuncţiei “şi” în cuprinsul art. 14/1 introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 şi nu a expresiei “şi/sau” a determinat posibilitatea interpretării diferite a dispoziţiilor menţionate.
Însă, prin Decizia nr. 45/10.11.2008, pronunţată în dosarul nr. 23/2008, obligatorie pentru instanţe conform art. 329 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind că dispoziţiile art. 14/1 raportat la dispoziţiile art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, privind veteranii de război, republicată, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 şi 14 din lege, în raport cu solda de grad şi/sau solda de funcţie, după caz, a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, eliminând astfel echivocul din textul art. 14/1.
Ca urmare, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14/1 din Legea nr. 44/ 1994, reţinând că renta reclamantului s-a calculat în mod corect de către intimată doar în raport de solda de grad la minim a unui sublocotenent din Ministerul Apărării.
Nu se poate susţine teza la care face referire recurenta potrivit căreia veteranii de război, indiferent de ordinele, medaliile şi distincţiile pe care le-au primit, sunt îndreptăţiţi să li se calculeze renta ce li se cuvine, în funcţie de solda de grad şi de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, căci ar însemna să se accepte ideea că art. 14/1 a modificat implicit art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, ceea ce nu s-a întâmplat, intenţia legiuitorului, clar exprimată, fiind doar aceea de a completa legea şi nu de a o modifica în vreun fel.
Întrucât art. 13 şi 14 îşi păstrează conţinutul şi după adoptarea art. 14/1 prin OUG nr. 12/2004, înseamnă că se menţin şi diferenţierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac referire textele în discuţie.
Acesta este sensul considerentelor sentinţei, neexistând o contradicţie în aprecieri, aşa cum a susţinut recurenta.
Pe de altă parte, persoanele despre care fac vorbire art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994 nu se află în situaţii identice, analoage sau măcar comparabile, pentru simplul motiv că nu li s-au conferit aceleaşi medalii, ordine sau distincţii militare, ştiut fiind că asemenea semne distinctive se acordă în funcţie de importanţa faptelor de săvârşite de către cei care le-au primit. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a instituit un sistem diferenţiat de calcul al rentelor pentru veteranii de război, atât procentual cât şi cu bază de calcul diferită, dovadă fiind faptul că în conţinutul art. 14/1 se utilizează sintagma “după caz”. Existenţa acesteia confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menţine diferenţierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art. 13 şi 14, fiecare dintre cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă stabilită strict conform procentului şi soldei, de grad şi/sau funcţie, indicate expres de lege prin normele juridice sus amintite, fără a se putea interpreta că ar exista un criteriu unic, aşa cum a susţinut recurenta.
