Legea nr. 231/2005
Dreptul la acţiunea vizând încasarea reducerilor de credite prevăzută de Legea nr. 231/2005 se naşte la momentul existenţei diferenţei la plată din partea pârâtului MADR, ce alimentează conturile DADR cu fondurile băneşti necesare, respectiv până la data de 10 al lunii următoare. Cum cererea reclamantei a fost înregistrată la 23 decembrie 2009, plăţile ar fi trebuit să aibă loc la 10 februarie 2010, dată de la care curgea termenul de 30 de zile pentru efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ şi ulterior cel de 6 luni pentru introducerea acţiunii, acestea fiind depăşite însă, întrucât cererea a fost depusă la instanţă abia la 28 august 2010.
Sentinta nr. 288 din 22 noiembrie 2010
Prin acţiune, reclamanta SC A.C. SRL a chemat în judecată pârâtele Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Judeţului Iaşi, pentru a fi obligate în solidar la plata sumei dc 60435 lei reprezentând plata reducerilor de crcditc conform art. 11 alin. (2) din Legea 231/2005, cu cheltuieli de judecată.
A motivat reclamanta că în anul 2008 a achiziţionat un număr de 17 juninci pentru reproducţie şi producţie, rasa H., în sensul Legii 231/2005 de la furnizorul din Austria, în baza contractului dc vânzare-cumpărare
238/2008 şi a contractului de credit 73/3401/2008 perfectat cu BCR, achitat la 8.12.2009.
La 18.12.2009 a depus la pârâtă documentaţia prevăzută de Legea nr. 231/2005, cererea fiindu-i vizată şi aprobată pentru suma de 60435 lei, însă plata nu s-a efectuat. A formulat mai multe plângeri, ultima cu nr. 1/24.06.2010, la ambele pârâte, dar i s-a comunicat abrogarea Legii nr. 231/2005 la 2.02.2010, astfel că a promovat prezenta acţiune în administrativ, pentru ca pârâtele să fie obligate la achitarea sumei în litigiu, la care este îndreptăţit conform art. 1, 2 şi 6 din Legea nr. 231/2005, art. 9, art. 12, art. 14, art. 16, art. 18 şi H.G. 934/2005 privind aprobarea N.M. de aplicare a prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură.
Pârâta Direcţia pentru Agricultură Iaşi prin întâmpinare consideră că nu este de competenţa materială a instanţei de contencios administrativ rezolvarea cererii reclamantei, dar chiar dacă s-ar trcce peste ac est aspect, actul normativ invocat de reclamant a fost abrogat la începutul anului 2010, iar bugetul aferent anului în curs nu prevede sume pentru efectuarea plăţilor în litigiu, plăţi ce se fac oricum prin intermediul M.A.D.R., Direcţia pentru Agricultură Iaşi avizând doar documentaţia aferentă.
Pârâta M.A.D.R. a depus întâmpinare invocând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, raportat la momentul depunerii documentaţiei – 18.12.2009- şi termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004, acţiunea fiind înregistrată la 18.07.2010.
Este invocată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că obiectul cererii este reprezentat de cererea de reparare a unei pagube, care ar trebui să fie subsidiară unui capăt de acţiune vizând anularea unui act administrativ, capăt ce nu a fost însă formulat de reclamantă.
Curtea de apel a reţinut că la data de 18.12.2009 la pârâta DADR Iaşi a fost înregistrată cererea decont justificativ emisă de reclamantă pentru plata din fond a reducerilor de crcdite conform art. 11 alin. (2) din Legea 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, cc a fost avizată şi aprobată pentru suma de 60.345 lei de directorul executiv al DADR, centralizatorul cu deconturile justificative fiind înregistrate la MADR.
întrucât suma solicitată nu i-a fost virată, la 24.06.2010, reclamanta formulează plângere prealabilă, înregistrată la MADR şi la DADR la
30.06.2010, iar la 25.08.2010 a expediat acestei instanţe, acţiunea ce face obiectul dosarului dc faţă.
Raportat dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., curtea a verificat prioritar admisibilitatea excepţiilor dirimante invocate de pârâte, raportat prevederilor legale ce guvernează obiectul acţiunii.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, curtea a reţinut că SC A.C. SRL recunoaşte prin concluziile scrise depuse la dosar, că dreptul său la acţiune curge de la momentul naşterii obligaţiei de plată
a pârâtei MADR (ce „alimentează conturile DADR” cu fonduri băneşti necesare), conform art. 11 alin. (6) din H.G. 934/2005, privind normele metodologice dc aplicare a Legii 231/2005, respectiv „până la data de 10 ale lunii următoare”.
Cum cererea reclamantei a fost înregistrată la MADR, aceasta avea obligaţia efectuării plăţilor conform avizului dat de DADR laşi, până la
10.01.2010, moment de la care reclamanta era îndreptăţită a formula procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ „în termen de 30 zile” dc la expirarea termenului dc îndeplinire a obligaţiei de organul administrativ, dat fiind obiectul acţiunii – refuz de soluţionare cerere, termenul de introducere a acţiunii expirând la 10.07.2010. Or, procedura prealabilă cu ambele pârâte este demarată de reclamantă abia la 24.06.2010, întreruperea termenului de prescripţie de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea contenciosului administrativ putându-se produce, doar în ipoteza în care plângerea prealabilă ar fi fost depusă în termen legal, şi pentru o durată de 40 zile în care organul administrativ avea obligaţia să expedieze un răspuns.
Acţiunea reclamantei, expediată la 25.08.2010, apare aşadar ca fiind introdusă peste termenul legal de 6 luni, calculat atât de la data îndeplinirii obligaţiei de pârâte – 10.01.2010-, şi chiar şi pentru ipoteza în care s-ar lua în calcul şi suspendarea acestuia un termen de 30 zile pentru soluţionarea procedurii prealabile promovate oricum tardiv – la 24.06.2010 -, pentru că atunci termenul s-ar fi împlinit la 10.08.2010.
