Prin acţiunea înregistrată la 8 iunie 2002, reclamantul G.I. a solicitat anularea deciziei emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, în sensul de a se stabili că nu datorează taxa de timbru stabilită.
în motivarea acţiunii s-a susţinut că în litigiul civil ce formează obiectul dosarului nr. 6853/1999, pe rol la Judecătoria Piteşti, prin încheierea de şedinţă din 29 martie 2002 i s-a pus în vedere să timbreze cu suma de 17.445.520 lei taxă judiciară, plus 50.000 lei timbru judiciar. împotriva acestei încheieri a făcut contestaţie la direcţia pârâtă, care i-a fost respinsă greşit, întrucât nu datorează taxa de timbru potrivit Legii nr. 146/1997.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 1814/C/l 8.09.2002, a respins acţiunea, cu motivarea că prin capătul de acţiune nr. 5 s-a pretins de la pârâtele din proces lipsa de folosinţă a unui teren în perioada anilor 1991 -2000, evaluată la 132 mii dolari SUA, la care se datorează taxa judiciară de timbru în suma stabilită prin încheierea instanţei.
Capătul de cerere este evaluabil în bani şi taxa de timbru stabilită de instanţa care judecă litigiul este datorată, aşa încât decizia nr. 146/2002 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestaţia, este întemeiată.
împotriva sentinţei reclamantul a declarat recurs prin care a susţinut că este nelegală şi netemeinică întrucât nu datorează taxa judiciară de timbru stabilită, deoarece capătul de acţiune privind lipsa de folosinţă este subsidiar celui prin care a cerut restituirea unui imobil preluat abuziv de alte persoane juridice, situaţie în care este scutit de taxă potrivit art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Recursul a fost considerat fondat.
Astfel, în legătură cu recursul bazat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiese că în dosarul civil nr. 6853/1999 aflat pe rol la Judecătoria Piteşti, prin încheierea din 29 martie 2002, s-a pus în vedere reclamantului să timbreze la valoare, cu taxă judiciară în sumă de 17.445.520 lei şi cu timbru judiciar în valoare de 50.000 lei.
Aşa cum s-a arătat, contestaţia formulată la această încheiere a fost respinsă de către direcţia pârâtă prin decizia atacată iniţial, din 28 martie 2002, prin care s-a statuat că taxa judiciară de timbru fixată este datorată.
Prin acţiunea formulată în procesul respectiv s-a pretins, printre altele, constatarea nulităţii absolute a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unor terenuri şi faptul că reclamantul este proprietarul unui teren în suprafaţă de 561 mp, preluat fără drept de pârâtă, pretinzându-se totodată, şi daune constând în lipsa de folosinţă a terenului pe perioada anilor 1991 – 2000, stabilită în dolari SUA.
Constant, reclamantul a pretins că, în realitate, a solicitat restituirea terenului, ca imobil preluat de stat fără drept şi ajuns în proprietatea societăţii comerciale respective, capătul din acţiune privind daunele fiind subsidiar celorlalte.
Potrivit art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de asemenea taxe cererile introduse de sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente.
Aceeaşi prevedere este reluată şi în Normele de aplicare a legii aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, la art. 24 lit. r.
Din cele expuse rezultă că acţiunile reclamantului privind restituirea terenului şi capătul accesoriu privind daunele sunt scutire de taxa judiciară de timbru, astfel că, în mod greşit prima instanţă, ca de altfel şi direcţia pârâtă, au statuat invers.
Prima instanţă a aplicat, deci, greşit legea, astfel că recursul bazat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat şi urmează a fi admis ca atare, potrivit art. 312 alin. 1 C. proc. civ., în sensul că va fi modificată în totalitate sentinţa şi va fi admisă contestaţia, urmând a se stabili că taxa judiciară de timbru stabilită nu este datorată, ca de altfel nici timbrul judiciar.
C.A. Piteşti — Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1110/R/C/27.11.2002
