Conform art. 19 din Legea nr. 3/1977. “Profesorii şi conferenţiarii din învăţământul superior, se pensionează la împlinirea vârstei de 65 ani bărbaţii şi 60 de ani femeile. Aceştia pot fi menţinuţi in activitate, la cererea lor şi cu acordul unităţii pe o perioada de cel mult 5 ani”.
Art. 244 din Legea nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic permitea menţinerea în funcţiile didactice de profesor şi conferenţiar peste vârsta de pensionare de 65 de ani, respectiv 60 de ani, până la împlinirea vârstei de 70 de ani dar cu condiţia de a fi făcută propunere în acest sens de către Senatul Instituţiei de învăţământ Superior, cu aprobarea fostului Minister al învăţământului.
Ordinul emis de Minister privind eliberarea din Minister al unui conferenţiar în vederea pensionarii este legal, dacă Senatul Universitar nu a aprobat menţinerea în învăţământ a celui în cauza peste vârsta de pensionare.
Este legală numirea în postul de profesor universitar scos la concurs a unei persoane care a obţinut majoritatea voturilor Consiliului Profesoral şi Senatului, legal constituite.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 1173 din 15 mai 1998.
Reclamantul T.l. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând ca instanţa să constate că Universitatea Bucureşti este o persoana juridică ce nu are exerciţiul drepturilor sale, că Ministerul, Universitatea Bucureşti şi facultăţile subordonate acesteia şi-au depăşit capacitatea de folosinţă, că sunt organe competente de fapt Consiliul profesoral al Facultăţii de Matematică, Senatul Universităţii şi Comisia Superioară de atestare a Ministerului, că este lovită de nulitate decizia din decembrie 1992 prin care s-a validat concursul pentru ocuparea postului de profesor în favoarea numitului I.S., că este lovit de nulitate ordinul 6578/1993 al Ministerului Educaţiei Naţionale prin care s-a dispus ca reclamantul să fie eliberat din funcţie în vederea pensionarii, că rectorul Universităţii Bucureşti a renunţat nelegal la capacitatea sa de folosinţă privitoare la scoaterea la concurs a unor locuri vacante în favoarea consiliului profesoral, să se constate că Metodologia 37091/1993 a Ministerului privind remunerarea suplinirii unor posturi didactice este subiectivă şi arbitrară şi să-i fie recunoscute reclamantului drepturile pretinse în cererile nr. 15574 din 28 iulie 1993, nr. 13632 din 30 iunie 1994, nr. 14267 din 30 august 1994 şi altele privitoare la vătămarea unor drepturi şi repararea pagubei ce i s-a cauzat.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1148 din 18 noiembrie 1997, a respins acţiunea.
Se reţine de către Instanţa de fond că prin ordinul 6578/1993 b al Ministerului Educaţiei Naţionale nu i s-a încălcat reclamantului nici un drept recunoscut de lege în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/J 990, eliberarea sa din funcţie în vederea pensionarii pentru limita de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani şi 8 luni fiind făcută cu respectarea legii.
Se mai reţine că hotărârea Senatului Universităţii Bucureşti de respingere a cererii de menţinere în funcţie a reclamantului după ce a împlinit vârsta legală de pensionare, este legală şi pentru considerentul că nu s-a făcut propunere în acest sens din partea Consiliului Profesoral al Facultăţii de Matematică.
Referitor la capătul de cerere privitor la anularea ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 7394/1992 prin care s-a validat concursul pentru ocuparea postului de profesor la catedra de geometrie, instanţa reţine că I.S. avea numai o vocaţie numai la un drept şi din acest motiv nu sunt incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul.
Acesta a considerat că instanţa nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere referitoare la constatarea ilegalităţii măsurii de respingere a cererii prin care solicită aprobarea prelungirii activităţii peste limita vârstei de pensionare şi a ilegalităţii înscrierii la concursul pentru ocuparea unui post de profesor a numitului S.l. şi a abuzurilor şi ilegalităţilor comise în desfăşurarea acestui concurs.
Mai critică sentinţa şi pentru că instanţa a reţinut greşit că a fost pensionat legal, când în realitate pensionarea sa putea fi făcută numai la sfârşitul anului universitar, că au fost legal constituite Consiliul profesoral al Facultăţii de Matematică şi Senatul Universităţii Bucureşti când au decis pensionarea sa, cu toate că din probe rezultă contrariul, că reclamantul are numai vocaţia de a cere participarea la concursul pentru ocuparea postului de profesor nu şi dreptul de a cere ca înscrierile la concurs şi desfăşurarea acestuia sa se facă legal.
Arată că instanţa nu a ţinut cont de actele depuse la dosar, cu care face dovada ilegalităţilor comise în organizarea şi desfăşurarea concursului.
Recursul este nefondat.
Susţinerea recurentului că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor capete de cerere nu este întemeiată pentru că din motivarea sentinţei rezultă că s-au avut în vedere acestea.
Conform dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 3/1997 “Profesorii şi conferenţiarii din învăţământul superior …se pensionează la împlinirea vârstei de 65 ani bărbaţii şi 60 ani femeile. Aceştia pot fi menţinuţi în activitate la cererea lor şi cu acordul unităţii pe o perioada de cel mult 5 ani”.
Prevederi asemănătoare sunt şi în art. 244 din Legea nr. 6/1969 (în vigoare la acea dată) care permiteau menţinerea în funcţiile didactice de profesor sau conferenţiar universitar, peste vârsta de pensionare de 65 ani respectiv 60 ani, până la împlinirea vârstei de 70 ani dar cu condiţia de a fi făcută propunere în acest sens de către Senatul Universităţii şi de a se obţine aprobarea Ministerului învăţământului.
Senatul Universităţii că de altfel şi Consiliul profesoral al Facultăţii de Matematica nu au fost de acord cu prelungirea activităţii desfăşurate de recurent în calitate de conferenţiar universitar peste vârsta de 65 ani.
Propunerea de a fi pensionat s-a aprobat în şedinţa din 2 iulie 1993 a Senatului Universităţii Bucureşti, data la care urma să fie pensionat fiind de 1 octombrie 1993.
Ca atare, este nereală susţinerea recurentului că ar fi fost pensionat în cursul anului universitar când în realitate pensionarea a fost propusă a se realiza după încheierea anului universitar, respectiv după 30 septembrie 1993, iar fostul Minister al învăţământului şi-a dat acordul pentru pensionare începând cu 1 octombrie 1993, dosarul de al recurentului fiind trimis la Oficiul de pensii tot cu propunerea de a fi pensionat cu începere de la 1 octombrie 1993.
Ministerul a emis ordinul nr. 6578/1993 la soluţionarea Senatului Universităţii, dispunând eliberarea din învăţământ a reclamantului cu începere de la 1 octombrie 1993.
Cererea recurentului de a fi menţinut în continuare în învăţământ a fost respinsă atât de Consiliul profesoral al Facultăţii de Matematica, cât şi de Senatul Universităţii Bucureşti cu respectarea condiţiilor legale referitoare la constituirea acestora, numărul de participanţi la şedinţele respective şi hotărârea luată.
Nici susţinerea recurentului că s-ar fi încălcat normele legale la concursul de ocupare a postului de profesor la catedra de geometrie, atât în ceea ce priveşte legala constituire a Consiliului profesoral cât şi corectitudinea măsurii luate în ce-l priveşte pe recurent nu este reală.
La concursul pentru ocuparea acestui post, recurentul a obţinut 9 voturi pentru şi 30 voturi împotrivă, în timp ce contracandidatul sau I.S. a obţinut 29 voturi pentru şi 10 voturi contra.
Drept urmare s-a hotărât numirea pe acest post a persoanei care a primit cele mai multe voturi favorabile, respectiv a numitului I.S. iar Comisia Superioara de Atestare din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a validat această hotărâre.
Ulterior, urmare contestaţiilor făcute de recurent, atât Consiliul profesoral, cât şi Senatul Universităţii şi-au menţinut punctele de vedere, în timp ce Ministerul Educaţiei Naţionale, în urma unor verificări repetate a constatat că nu s-au comis ilegalităţi în timpul desfăşurării concursului pentru ocuparea postului de profesor la catedra de geometrie.
Probele depuse la dosar de către recurent şi susţinute de acesta sunt infirmate de actele prezentate de intimat, care confirmă că măsurile luate faţă de recurent şi constatate de acesta în prezenta cauză sunt legale.
Faţă de cele menţionate mai sus, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Curtea va dispune respingerea recursului că nefondat.
