Conform dispoziţiilor art. 49 alin. 1 din Constituţie exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrânsă numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiunii penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav, iar potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiaşi articol restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Susţinerea că prin impunerea unui barem punctelor farmaceutice de gr. 1, s-au urmărit nu restrângerea drepturilor şi libertăţilor asistenţilor de cu specializare postliceala de 2-3 ani, ci ocrotirea intereselor bolnavilor permiţându-se desfacerea cu amănuntul a unor grupe de medicamente numai de către farmacişti că singure persoane calificate, nu poate fi primită, deoarece aceasta ar încălca Legislaţia în vigoare, respectiv Legea nr. 3/1978 – art. 60-62 (care stipulează că personalul mediu este absolvent de liceu sanitar), art. 52 alin. 2 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi Legea nr. 85/1996 – anexa 5 şi ar restrânge competenţele acestor categorii profesionale.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 2186 din 6 noiembrie 1998.
Prin cererea înregistrată la 7 iunie 1996 Liga “Asocias Farm” a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, anularea ordinului 474/1996 emis de acesta din urmă.
în motivarea acţiunii s-a arătat că prin actul administrativ contestat, Ministerul Sănătăţii a instituit un monopol asupra difuzării medicamentelor înlăturând concurenţa asistenţilor de farmacie absolvenţi ai şcolilor de specializare postliceală de 2 sau 3 ani, membrii ai Ligii “Asocias Farm”, şi că acest ordin reprezintă un grav atentat împotriva sănătăţii publice prin lipsirea celei mai mari părţi a populaţiei aflată în localităţile unde nu exista farmacii, de cele mai importante medicamente absolut necesare în situaţii de urgente medicale sau calamităţi.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ, prin sentinţa nr. 779 din 18 august 1997, a admis acţiunea formulată şi a anulat ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 474 din 4 martie 1996.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin noul barem se tinde la eliminarea asistenţilor de farmacie, absolvenţi ai şcolilor de specializare postliceale de 2 sau 3 ani din domeniul farmaceutic, prin aceea că în mod practic în punctele farmaceutice de gr. I şi nu mai au posibilitatea sa comercializeze medicamente absolut necesare în situaţii medicale critice în special pentru locuitorii din mediul rural.
Se constată că sub denumiri comerciale apare idea că în barem sunt cuprinse 740 de produse din totalul de 1500 care în majoritate sunt produse ce pot fi achiziţionate în mare parte de la orice centru comercial din ţară, iar noţiunea de barem este incompatibilă punctului farmaceutic de gr. I şi asistentului de farmacie deoarece îi modifică competenţele stabilite de Legislaţia în vigoare.
Nemulţumit de sentinţa atacată Ministerul Sănătăţii a formulat recurs, în esenţă, că unităţile în sistem privat în care îşi desfăşoară activitatea asistenţii de farmacii, nu există posibilitatea îndrumării sau controlării acestora de farmacişti, ceea ce a impus instituirea unui barem de produse ce pot fi distribuite de aceste unităţi în raport cu competenţa profesională a asistenţilor de farmacie care nu pot fi asimilaţi cu farmaciştii.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect că prin impunerea unui barem punctelor farmaceutice de gr. I şi respectiv asistenţilor cu specializare postliceală de 2 sau 3 ani se restrâng competenţele acestor categorii profesionale, ori conform art. 49 din Constituţie se interzice restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăţi.
Susţinerea recurentei ca, prin ordinul care a fost anulat s-a urmărit nu restrângerea drepturilor şi libertăţilor asistenţilor de farmacie cu specializare postliceală de 2-3 ani, ci ocrotirea intereselor bolnavilor, permiţând desfacerea cu amănuntul a unor grupe de medicamente numai de către farmacişti, că singure persoane calificate, nu poate fi primită, deoarece aceasta ar încălca Legislaţia în vigoare, respectiv Legea nr. 3/1978, art. 60-62 care stipulează că personalul mediu este absolvent de liceu sanitar, art. 52 alin. 2 din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi Legea nr. 85/1996 anexa 5 şi ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 56/1974.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat în cauza se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins.
