O.G. nr. 2/2001 Legea nr. 319/2006. art. 43
Faptul că două acte juridice sunt cuprinse în acelaşi înscris material nu poate atrage şi competenţa unei singure instanţe, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ce reglementează competenţa materială.
Sentinta civilă nr. 18/C.A. din 13 decembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria Iaşi, reclamanta SC R. SRL, a chemat în judecată pe pârâta ITM Iaşi, solicitând să se dispună
anularea procesul verbal de cercetare nr. 95380 din 05.05.2009 încheiat de ITM Iaşi, exonerarea de plata amenzilor şi înlăturarea sancţiunilor complementare. Prin sentinţa civilă nr. 4171/16.03.2010 Judecătoria Iaşi a admis excepţia dc necompetenţă materială invocată de intimata ITM Iaşi şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia comercială şi de administrativ.
A reţinut Judecătoria Iaşi că nu este competentă din punct de vedere material să soluţioneze această pricină, deoarece nu se solicită doar anularea sancţiunilor contravenţionale, ci a întregului proces verbal de constatare care este un act administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, iar prin sentinţa nr. 832/12.10.2010 s-a admis excepţia de necompetenţă materială s-a declinat cauza în favoarea Judecătoria Iaşi reţinându-se în considerentele sentinţei următoarele:
Potrivit art. 43 din Legea 319/2006, prevederile art. 39 alin. (2) – (9) şi cele ale art. 40 sc completează cu disp. O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Ca urmare, împotriva procesului-verbal prin care s-au stabilit şi sancţionat contravenţiile se urmează procedura prev. de O.G. nr. 2/2001.
Dispoziţiile Legii nr. nu prevăd nici o altă procedură de contestare a dispoziţiilor procesului verbal de cercetare încheiat de ITM şi ca urmare rămân aplicabilc disp. art. 43 din accastă lege.
Curtea sesizată fiind cu soluţionarea conflictului de competenţă dintre cele două instanţe potrivit art. 22 C. proc. civ. analizând obiectul şi natura juridică a cauzei deduse judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, considerentele celor două hotărâri de declinare a competenţei şi dispoziţiile legale în materie, a reţinut următoarele:
Obiectul cauzei dedus judecăţii îl constituie anularea procesului-verbal de cercetare nr. 95380 din 05.05.2009 încheiat de ITM Iaşi, în urma cercetărilor efectuate cu privire la cauzele şi împrejurările care au dus la prăbuşirea unei macarale turn la punctul de lucru organizat de SC C.G.C. SRL în ziua de 11.11.2008. Prin procesul-verbal contestat, la punctul O, s-au aplicat trei sancţiuni contravenţionale persoanelor care au fost găsite răspunzătoare de încălcarea prevederilor legale, (respcctiv, SC R. SRL şi SC E.J. SRL). De asemenea la punctele R şi S din cuprinsul aceluiaşi act, urmare a constatărilor expuse în prealabil s-au dispus luarea mai multor măsuri de către intimată în sarcina reclamantei, măsuri ce nu au caracterul unor sancţiuni complementare. Prin plângerea formulată SC R. SRL a contestat atât sancţiunile contravenţionale ce i-au fost aplicate, cât şi legalitatea celorlalte măsuri luate în ceea ce o priveşte.
Prin urmare, curtea de apel a reţinut că actul contestat este un act complex ce înglobează în conţinutul său doua acte juridice cu regim distinct, respectiv un proces-verbal de contravenţie care potrivit art. 43 din Legea 319/20006, raportat la prevederile art. 31 alin. (2) din. O.G.
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor atrage competenţa în primă instanţă a Judecătoriei Iaşi şi un act administrativ care poate fi contestat în faţa instanţelor de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare revenind Tribunalului Iaşi conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 din C. proc. civ, acesta fiind emis dc o autoritate locală. Faptul că două actc juridice sunt cuprinse în acelaşi înscris material nu poate atrage şi competenţa unei singure instanţe, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ce reglementează competenţa materială, în acest caz necompetenţa fiind de ordine publică potrivit art. 159 C. proc. civ. curtea a mai reţinut că în cauză nu se poate pune problema incidenţei art. 17 C.pr.civ, neputându-se considera că există vreo cerere accesorie sau incidentală celeilalte pentru a atrage competenţa doar uneia din instanţele sesizate.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 21 C. proc. civ., curtea a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulată SC R. SRL., în contradictoriu cu pârâta ITM Iaşi în favoarea Judecătoriei Iaşi în ceea cc priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate reclamantei la punctul O din procesul verbal menţionat, iar în favoarea Tribunalului Iaşi în ceea ce priveşte restul măsurilor aplicate reclamantei prin acelaşi proces verbal de cercetare.
