Omisiunea preşedintelui completului de a semna încheierea prin care se consemnează desfăşurarea şedinţei de judecată şi se dispune amânarea pronunţării hotărârii este sancţionată cu nulitatea relativă, în condiţiile prevăzute în art. 197 alin. 1 C. pr. pen., numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
– Extras –
CURTEA,
Prin contestaţia în anulare introdusă de inculpatul C.N. s-a cerut desfiinţarea deciziei nr. 576 din 3 mai 2000 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru motivul că la data când s-a soluţionat prin această decizie recursul declarat de procuror în defavoarea sa, el a fost bolnav, fiind în imposibilitate de a se prezenta la judecată.
Prin încheierea din 9 mai 2000 dată în camera de consiliu, Curtea a admis în principiu contestaţia în anulare şi a fixat termen pentru soluţionarea ei în fond.
La termenul din 31 mai 2000, s-au pus concluzii atât cu privire la admiterea în fond a contestaţiei în anulare şi desfiinţarea deciziei, cât şi cu privire la rejudecarea recursului declarat în cauză de procuror, concluziile fiind consemnate în încheierea de dezbateri, şi s-a amânat pronunţarea la 7 iunie 2000.
Prin decizia penală nr. 707 din 7 iunie 2000, Curtea de Apel Ploieşti a admis contestaţia în anulare, a desfiinţat decizia penală nr. 576 din 3 mai 2000 a aceleiaşi instanţe şi a admis recursul declarat de procuror.
Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că aceasta este contrară legii deoarece preşedintele completului de judecată nu a semnat încheierea în care s-au consemnat dezbaterile şi s-a dispus amânarea pronunţării asupra contestaţiei în anulare introduse de inculpat.
Recursul în anulare nu este fondat.
Conform art. 305 alin. 2 C. pr. pen., încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier.
(Secţia penală, decizia nr. 1313 din 13 martie 2001)
în cazul amânării pronunţării hotărârii, desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere care trebuie să cuprindă toate menţiunile prevăzute în art. 305 alin. 1, între care cele referitoare la componenţa completului de judecată, şedinţei, concluziile procurorului şi ale părţilor, precum şi susţinerile inculpatului în ultimul cuvânt, încheierea care se semnează de preşedintele completului şi de grefier.
Din încheierea de şedinţă din 31 mai 2000 rezultă că dezbaterile au avut loc în acea zi şi s-a dispus amânarea pronunţării hotărârii la 7 iunie 2000, dar această încheiere nu este semnată de preşedintele completului de judecată, ci numai de grefier.
Art. 197 alin. 1 C. pr. pen. prevede că încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată prin anularea acelui act.
Alin. 4 al art. 197 prevede că instanţa ia în considerare, din oficiu, încălcările ce nu atrag nulitatea absolută dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cazului.
În cauză, omisiunea preşedintelui de judecată de a semna încheierea de amânare a pronunţării nu este sancţionată cu nulitatea hotărârii, atâta vreme cât preşedintele a participat în continuare la judecată, semnând decizia, deoarece omisiunea menţionată nu a cauzat o vătămare.
În consecinţă, recursul în anulare a fost respins.
