Legea nr. 297/2004, art. 14 alin. (2), art. 24 alin. (1)
Utilizarea sumelor depuse de unii clienţi pentru decontarea tranzacţiilor efectuate de alţi clienţi fără ca aceştia să aibă disponibilul necesar în cont la momentul decontării reprezintă o încălcare a regulilor de prudenţialitate stabilite de lege pentru intermediari.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 410 din 21 ianuarie 2010, în Jurindex
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul O.S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNVM anularea ordonanţei nr. 498 din 2 septembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă prin care s-a dispus sancţionarea sa în calitate de conducător al SC T. SA, cu o amendă în valoare de 1000 lei pentru faptele reţinute în urma controlului efectuat de către pârâtă la sediul societăţii.
în motivarea acţiunii reclamantul arată că în urma controlului efectuat de către Corpul de control al pârâtei în perioada 14-21 mai 2008 la sediul societăţii, s-a emis ordonanţa nr. 498 din 2 septembrie
2008 prin care a fost sancţionat cu o amendă de 1.000 lei avându-se în vedere două categorii de încălcări:
1. Nerespectarea de către SC. T. SA a unor termene de înregistrare la ORC a modificărilor legate de modul de funcţionare şi autorizare a unor agenţii, de transmitere cu întârziere în alte cazuri a certificatelor de înregistrare menţiuni şi a unor acte adiţionale referitoare la contracte de închiriere.
2. Utilizarea de către SC T. SA în data de 8 august 2006 a sumelor depuse de unii clienţi pentru decontarea tranzacţiilor efectuate de anumiţi clienţi fară ca aceştia să aibă disponibilul necesar în cont la momentul decontării.
Reclamantul arată că ordonanţa este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
în primul rând neregulile semnalate nu au avut ca efect prejudicierea niciunui client al societăţii, scopul implementării acestor reguli prudenţiale fiind evitarea prejudiciului clienţilor.
Totodată s-au luat măsuri pentru remedierea acestor defecţiuni.
In al doilea rând reclamantul arată că el în calitate de conducător nu se face vinovat de abaterile constatate de care se fac răspunzători angajaţii în a căror sarcini de serviciu intrau coordonarea tuturor activităţilor necesare deschiderii de noi agenţii.
In susţinerea acţiunii, reclamantul solicită proba cu acte şi martori, depunând la dosar copia ordonanţei contestate şi acte.
Motivat instanţa a respins proba cu martori ca neutilă cauzei.
La dosar pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
în raport dc actclc depuse şi de susţinerile părţilor, instanţa a apreciat pentru următoarele considerente că ordonanţa contestată este legal emisă şi că reclamantul nu are un drept recunoscut de lege ca fiind vătămat.
Prin ordonanţa nr. 498 din 2 septembrie 2008, s-au dispus următoarele măsuri: „Art. 1. Se sancţionează cu amenda în valoare de
1.000 lei dl. O.S.E. în calitate de conducător al SC T. SA.
Art. 2. Se impune obligaţia SC T. SA de a remedia deficienţele constatate cu ocazia controlului, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentei ordonanţe, în conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare emise de către CNVM. La expirarea termenului de 30 zile, CNVM va fi informată asupra măsurilor dispuse în vederea remedierii deficienţelor constatate.
Art. 3. Amenda se va achita la Direcţia de impozite şi taxe locale din raza teritorială unde îşi are domiciliul contravenientul, în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei.
Prezenta ordonanţă constituie înştiinţare de plată. O copie a dovezii achitării amenzii se va transmite la CNVM, în termen de 30 de zile de la achitarea amenzii”.
Dl O.S.E. a formulat contestaţie împotriva ordonanţei CNVM nr. 498 din 2 septembrie 2008 prin care a fost sancţionat cu amenda în cuantum de 1.000 lei.
Prin decizia nr. 1945 din 3 octombrie 2008, s-a dispus respingerea contestaţiei formulată de către dl. O.S.E.
Reclamantul a fost sancţionat contravenţional, pe motiv că în urma controlului s-a constatat că societatea nu a respectat termenele legale de înregistrare la ORC a modificărilor legate de funcţionarea şi autorizarea unor agenţii, termenul de transmitere a certificatelor de înregistrare menţiuni şi a unor acte adiţionale referitoare la contractele de închiriere.
Instanţa nu poate reţine motivele de nelegalitate invocate de reclamant în acţiune. In primul rând conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 în calitate de intermediar acesta avea obligaţia respectării regulilor de prudenţialitate. Nu se poate reţine că în cauză nu au existat prejudicii pentru clienţii societăţii, în condiţiile în care clienţii verificaţi nu şi-au dat acordul expres ca sumele disponibile în contul lor să poată fi utilizate temporar în scopul acoperirii necesarului de decontare pentru alţi clienţi ai societăţii.
în al doilea rând responsabilitatea reclamantului a fost angajată datorită calităţii sale de conducător al SC T. SA chiar dacă au fost identificate persoanele responsabile, potrivit sarcinii lor de serviciu, de respectivele nereguli. Reclamantul răspunde în calitate de conducător – comitent pentru fapta prepusului deoarece în baza art. 14
alin. (2) din Legea nr. 297/2004 conducătorii au obligaţia să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a societăţii, fiind angajată răspunderea chiar pentru o faptă – acţiune sau inacţiune săvârşită din culpă.
In legătură cu individualizarea sancţiunii aplicate, aceasta a fost corectă din partea pârâtei în raport de dispoziţiilor art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2002 şi ţinând cont de responsabilitatea reclamantului în calitate de conducător pentru abaterile constatate la nivelul compartimentelor verificate.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
