Din examinarea ordinului nr. 2443/1995 al Ministerului Finanţelor nu rezultă existenţa vreunei dispoziţii de excludere, în mod expres, a unităţilor de cult religios de la beneficiul instituit anterior prin art. 17 lit. f al Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată.
Dimpotrivă, din revederile înscrise în art. 2 alin. 1 al Ordinului, s-a stabilit că cererile de restituire a TVA aferenta bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării unor obiective pe teritoriul României, cu finanţare asigurată din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii non profit şi de caritate se primesc şi se analizează de către Organele fiscale teritoriale la care sunt înregistraţi titularii cererilor. Art. 3 lit. c din Anexa la Ordin extinde sfera beneficiilor şi la fondurile organizaţiilor non profit şi de caritate constituite din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice.
Catedrala edificată de reclamanta Parohia Ortodoxă “Sfânta Treime” în oraşul Vatra Dornei este, prin caracterul şi destinaţia sa, un obiectiv de interes general, deoarece asigură exercitarea libertăţii de credinţă a cetăţenilor şi a altor credincioşi ortodocşi, care au contribuit financiar şi benevol la colectarea fondurilor băneşti necesare.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 198 din 30 ianuarie 1998.
Parohia Ortodoxă “Sfânta Treime” din oraşul Vatra Dornei a chemat în judecată Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Suceava, solicitând a se dispune:
– anularea adresei 110607 din 7 februarie 1997 emisă de prima autoritate administrativă;
– anularea adresei nr. 37359 din 23 septembrie 1996 emisă de cea de-a doua autoritate administrativă, că efect al constatării inaplicabilitaţii Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 2443 din 27 decembrie 1995
– restituirea sumei de 16.669.177 lei încasată cu titlu de TVA aferentă obiectivului “Catedrala Ortodoxa Sfânta Treime” din oraşul Vatra Dornei.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin cele doua acte administrative atacate s-a respins cererea sa pentru restituirea TVA calculată la valoarea unor materiale achiziţionate în cursul trimestrelor II,III şi IV din anul 1996, invocându-se Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2443 din 27 decembrie 1995. Acest act administrativ normativ este însă nelegal, deoarece modifică nepermis prevederile art. 17 ale Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, prin omiterea obiectivelor destinate unor scopuri cu caracter religios din categoria celor care li se aplică cota 0(zero) de TVA.
S-a susţinut, de asemenea, că refuzul pârâtelor de a da curs cererii este nejustificat, întrucât:
– până la emiterea ordinului nr. 2443/1995, TVA, a fost restituită unităţilor de cult şi prin deciziile nr. 4/1994 şi nr. 5/1995, Ministerul Finanţelor a apreciat că acesta este sensul legal al adoptării şi aplicării Ordonanţei Guvernamentale;
– catedrala în construcţie reprezintă un obiectiv de interes public general, destinat exercitării libertăţii de credinţă de către un număr mare de familii (peste 6. 000);
– ea are, în acelaşi timp, un caracter cultural deoarece la demisol au fost amenajate o bibliotecă, o sala de conferinţe, precum şi alte utilităţi social culturale.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 6 iunie 1997, Curtea de Apel Suceava, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a respins primul capăt de cerere că neîntemeiat.
Totodată şi-a declinat competenţa privind cererea de restituire a TVA în suma de 16.669.177 lei, în favoarea Tribunalului Suceava.
S-a reţinut că refuzul celor două autorităţi administrative pârâte de a rezolva favorabil este justificat. El se fundamentează pe Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 2443/1995, în care unităţile de cult nu mai figurează în categoria beneficiarilor prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992.
Cu privire la adresa nr. 37359/1996 s-a apreciat că nu constituie un act administrativ în înţelesul art. 1 din Legea contenciosului administrativ şi ca atare, ea nu poate constitui obiect al controlului jurisdicţional exercitat pe baza acestei legi.
în sfârşit, referitor la capătul de cerere subsecvent având ca obiect restituirea de TVA în suma de 16.669.177 lei, Curtea a considerat că el “constituie, în condiţiile speţei o pretenţie ce se rezolvă de instanţele de drept comun”.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de reclamanta “Parohia Ortodoxa Sfânta Treime” Vatra Dornei.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, din moment ce refuzul pârâtelor se bazează pe un ordin ministerial vădit nelegal.
Nelegalitatea ordinului este evidentă deoarece un act normativ că Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 nu poate fi modificată decât printr-un act normativ de acelaşi fel sau grad superior.
Pe de altă parte, instanţa a ignorat probele cu care se demonstrează interesul public general al catedralei, pentru edificarea căreia s-au colectat, din donaţiile credincioşilor, importante sume de bani.
Recursul este fondat.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor de la dosar rezultă că temeiul juridic al soluţiei comunicată reclamantei de către Ministerul Finanţelor şi organul sau descentralizat la nivel judeţean cu adresele nr. 110607 din 7 februarie 1997 respectiv nr. 37359 din 23 septembrie 1996, n-a constituit existenţa unei reglementari noi în materie, anume precizările cuprinse în anexa nr. 1 la ordinul nr. 2443 din 27 decembrie 1995 emis de prima autoritate administrativă pârâtă.
Dar, din examinarea acestui ultim act administrativ normativ nu rezultă existenţa vreunei dispoziţii de excludere, în mod expres, a unităţilor de cult religios de la beneficiul instituit anterior prin art. 17 lit. f al Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată.
Dimpotrivă, prevederile înscrise la art. 2 alin. 1 al Ordinului, s-a stabilit că cererile de restituire a TVA aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării unor obiective pe teritoriul României, cu finanţare asigurată din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaţionale, precum şi de organizaţii non profit şi de caritate, se primesc şi se analizează de către organele fiscale teritoriale la care sunt înregistraţi titularii cererilor. Art. 3 lit. c din anexa la Ordin, extinde sfera beneficiarilor şi la fondurile organizaţiilor non profit şi de caritate constituite din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice.
Catedrala edificată de reclamanta în oraşul Vatra Dornei este, indiscutabil, prin caracterul şi destinaţia sa un motiv de interes general, deoarece asigură exercitarea libertăţii de credinţă a cetăţenilor şi a altor credincioşi ortodocşi, care au contribuit financiar şi benevol la adunarea fondurilor băneşti necesare.
Ea permite organizarea unui serviciu public deosebit de important în stat şi ca atare, trebuie sa beneficieze de cota 0 (zero) de TVA pentru bunurile achiziţionate în condiţiile arătate mai sus.
Pentru justeţea acestei concluzii, pledează însă şi conţinutul deciziilor nr. 4 din 12 septembrie 1994 şi nr. 5 din 10 martie 1995, emise de Ministerul Finanţelor, referatele favorabile întocmite de inspectorii de specialitate ai Circumscripţiei Financiare Vatra Dornei (filele nr. 6-8) şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1170 din 13 iunie 1997 care a abrogat expres Ordinul nr. 2443/1995 (anexat că act nou în recurs).
Prin urmare, invocarea de către pârâte a acestui act normativ că motiv de respingere a cererii de restituire este eronată şi nu poate justifica o asemenea rezolvare, care de altfel, neagă principiul ierarhiei actelor normative şi cel al legalităţii actelor administrative.
Ambele adrese supuse controlului judiciar, prin care se comunică reclamantei măsura de respingere a cererii, sunt manifestări unilaterale de voinţa ale unităţilor emitente. Ele produc independent efecte juridice prin refuzul manifest din partea acestor autorităţi de a satisface o pretenţie legitimă a reclamantei.
Se constată aşadar, că în mod greşit Curtea de Apel a calificat adresa nr. 37359 din 23 septembrie 1995 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Suceava şi a recunoscut efecte juridice unui ordin ministerial, în loc de a constata inaplicabilitatea lui în cauză.
Soluţia este însă, nelegală şi în partea referitoare la capătul de cerere subsecvent (restituirea sumelor încasate cu titlu de TVA în perioada care interesează procesul).
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Cum în speţă, reclamantei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 lit. f din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, ceea ce face acţiunea admisibilă numai cu încălcarea esenţială a legii, Curtea de Apel a dispus judecarea capătului de cerere subsecvent şi prin sentinţa s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Suceava, ca instanţă de drept comun.
Faţă de considerentele expuse urmează a se admite recursul ui a fi casată sentinţa.
în fond acţiunea va fi admisă în sensul anularii actelor administrative nelegale, cu consecinţa obligării pârâtelor de a restitui reclamantei sumele de bani încasate în baza actelor respective.
