Legea nr. 297/2004, art. 27 alin. (1) lit. a) Regulamentul nr. 32/2006, art. 69, art. 79, art. 81, art. 89, art. 110 alin. (2) lit. d) şi g), art. 112 alin. (1) lit. g), i), j), art. 121, art. 122 alin. (1) lit. b), art. 125, art. 113, art. 234, art. 137 alin. (1), art. 153 alin. (1) lit. c), e), art. 212 alin. (1),
art. 163 lit. c), k), art. 93 Regulamentul nr. 15/2005, art. 184 alin. (2) lit. a), b), d),
art. 81 alin. (1) Regulamentul nr. 5/2008, art. 5 alin. (4)
Contravenţiile reţinute în sarcina SSIF, prin gravitatea lor, sunt de natură să aducă atingere principiilor fundamentale de conduită prevăzute de lege pentru prestatorii de servicii de investiţii financiare în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei.
Retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi, la cererea acesteia, poate fi dispusă de CNVM numai prin decizie, în mod
simetric cu acordarea autorizaţiei de funcţionare, după cum retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi intervenită ca sancţiune administrativă nu poate fi dispusă decât prin ordonanţă, actul administrativ individual prin care, potrivit Statutului său, CNVM poate aplica sancţiuni disciplinare şi administrative.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa civilă nr. 4272 din 2 decembrie 2009, în Jurindex
Prin ccrcrca înregistrată pe rolul Curţii dc apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SSIF P. Vest SA a solicitat, în contradictoriu cu CNVM, anularea ordonanţei nr. 44 din
26 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, anularea tuturor măsurilor dispuse la pct. 1, 4 şi 5 prin ordonanţa nr. 44 din 26 ianuarie 1999 (respectiv de amendare a sa cu suma de 9.100 lei), de retragere a autorizatei sale de funcţionare, obligaţia de restituire a sumelor de bani aflate în custodia reclamantei clienţilor creditori, comunicarea către CNVM a adresei sediului în care va fi păstrată arhiva societăţii şi a persoanelor nominalizate să răspundă cu gestionarea acesteia, obligaţia de a convoca AGA a societăţii în vederea lichidării societăţii sau restrângerii obiectului de activitate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, a arătat că, actul administrativ este nelegal în măsura în care pârâta a dispus prin ordonanţă (nu prin decizie, aşa cum ar fi fost necesar) retragerea autorizaţiei de funcţionare a reclamantei, întrucât, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 297/2004, eliberarea unei autorizaţii de funcţionare se poate face numai prin decizie CNVM – ori atâta vreme cât eliberarea unei autorizaţii de funcţionare poate fi realizată numai printr-o decizie ca act administrativ individual producător de efecte juridice, înseamnă că şi retragerea acesteia poate fi realizată printr-un act administrativ de o putere juridică egală, adică tot printr-o decizie, nu printr-o ordonanţa, aşa cum greşit a procedat intimata.
Actul administrativ este neîntemeiat în măsura în care, deşi reţine anumite încălcări ale regulamentelor CNVM, acestea nu sunt de esenţă, ci pur formale astfel că nu prezintă o asemenea gravitate încât să impună aplicarea sancţiunii celei mai grave existente în materia Pieţei de capital, anume retragerea autorizaţiei de funcţionare.
A mai arătat că, prin retragerea autorizaţiei de funcţionare şi obligativitatea societăţii de a convoca adunarea generală în vederea lichidării societăţii sau restrângerii obiectului de activitate, practic societatea reclamantă este transformată dintr-o societate de servicii de investiţii financiare, cu toate implicaţiile care decurg din reglementarea specifică a pieţei de capital, într-o „simplă” societate comercială.
Conform art. 6 din Legea nr. 297/2004, legea pieţei de capital, „societăţile de servicii de investiţii financiare sunt persoane juridice constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, conform Legii nr. 31/1990, care au obiect exclusiv de activitatc prestarea de servicii de investiţii financiare”.
Condiţiile de autorizare ale unei societăţi de servicii de investiţii financiare sunt foarte restrictive fiind enumerate la art. 8 alin. (1) din aceeaşi reglementare.
Evident, faţă de încălcările reţinute în sarcina sa, aplicarea sancţiunilor de CNVM sunt excesive, sens în care se impune a cenzura temeinicia măsurilor dispuse de pârâtă, eventual până la limitarea acestora la măsura amenzii, astfel cum a fost stabilită prin pct. 1 din ordonanţa atacată.
Acţiunea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâta CNVM a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiu-
nii, ca neîntemeiată. In motivare, a arătat că, măsura dispusă prin acest act administrativ a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1), alin. (4), alin. (10) şi art.(l) alin. (2) din Statutul CNVM adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.
Măsura administrativă dispusă de CNVM prin ordonanţa contestată a avut în vedere rezultatele controlului de fond efectuat la S.S.I.F P. VEST SA în perioada 10 septembrie 2008 – 17 septembrie 2008, precum şi conduita S.S.I.F P. VEST SA de a nu respecta legislaţia pieţei de capital şi măsurile dispuse de CNVM cu privire la activitatea acestei societăti.
Cu privire la afirmaţiile reclamantei referitor la „nelegalitatea actului administrativ”, arată că, controlul de fond efectuat la S.S.I.F P. VEST SA a fost dispus în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora în scopul exercitării activităţii de supraveghere, CNVM poate să efectueze controale la sediul entităţilor reglementate şi supravegheate de CNVM.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 31/1990, societatea are obligaţia să respecte condiţiile de autorizare, cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului stabilite prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi prin reglementările CNVM, emise în aplicarea acesteia, pe toată durata desfăşurării activităţii. Orice modificare în modul de organizare şi funcţionare al unei societăţi de servicii de investiţii financiare trebuie să fie notificată CNVM şi supusă în prealabil autorizării, în conformitate cu prevederile reglementărilor CNVM.
Contrar susţinerilor reclamantei cu privire la depăşirea cadrului legal imperativ stabilit de art. 9 din O.U.G. nr. 25/2002, conform acestor prevederi legale, ordonanţele sunt acte prin care CNVM dă dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii şi informaţii, audieri, impune interdicţii sau suspendări de autorizaţii ori activităţi, dispune anchete sau alte investigaţii, măsuri conservatorii, precum ridicarea şi depunerea de documente sau titluri, indisponibilizarea unor bunuri sau fonduri, aplică sancţiuni disciplinare şi administrative.
In consecinţă, reclamanta nu a sesizat diferenţa esenţială dintre cele două categorii de acte administrative individuale pe care CNVM este în drept să le emită în exercitarea prerogativelor legale cu care a fost învestită. Astfel, retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi de servicii de investiţii financiare poate fi dispusă de către CNVM în situaţiile prevăzute în cadrul Capitolului III, Secţiunea a 2-a, „Autorizarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiei”, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
In concluzie, este evident că retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi, la cererea acesteia, poate fi dispusă de CNVM numai prin decizie, în mod simetric cu acordarea autorizaţiei de funcţionare, după cum retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi intervenită ca sancţiune administrativă nu poate fi dispusă decât prin ordonanţă, actul administrativ individual prin care, potrivit Statutului său, CNVM poate aplica sancţiuni disciplinare şi administrative.
Reclamanta nu înţelege să conteste exactitatea elementelor de fapt reţinute în ordonanţa contestată, ci doar susţine că acestea sunt minore şi nu atrag luate în parte nicio sancţiune importantă, astfel că retragerea autorizaţiei de funcţionare este mult prea gravă faţă de pericolul concret al acestor încălcări.
Ordonanţa CNVM nr. 44/26.01.2009 întruneşte toate condiţiile pentru încheierea valabilă a acesteia (aci validitatem), respectiv:
– este emisă de către o autoritate publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;
– este emisă în vederea executării legii ori a organizării legii, în speţă în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a Statutului CNVM adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002;
– este emisă în temeiul competenţelor de supraveghere şi investigare cu care CNVM este învestită;
– este motivată atât în fapt – în cuprinsul acesteia sunt menţionate faptele care au fost reţinute de către CNVM, cât şi în drept – cuprinde textele legale în baza cărora a fost emisă;
– a fost comunicată persoanelor destinatare – S.S.I.F. P. VEST SA, SC E. SA, SC E. CENTRAL SA, SC D. SA, SC E. SA
Menţionează că, în conformitate cu evidenţele CNVM, societatea nu a notificat CNVM cu privire la suspendarea contractului dc muncă al dnei O.G. şi nici preluarea atribuţiilor celui de-al doilea reprezentant al compartimentului de control intern de către alt angajat al societăţii.
In conformitate cu prevederile art. 69 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 şi fiind autorizată să presteze toate serviciile de investiţii financiare prevăzute în Anexa nr. 9 a Regulamentului CNVM nr. 32/2006, societatea trebuia să aibă doi reprezentanţi ai compartimentului de control intern.
în consecinţă, începând cu data de 15 iulie 2008, deoarece responsabilităţile d-nei O.G. nu au fost preluate de alt angajat al societăţii, societatea nu a respectat prevederile art. 69 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Raportul de activitate pentru anul 2006 şi planul de investigaţii şi control pentru anul 2007 au fost trimise la CNVM în data de 13 martie 2007 depăşindu-se astfel termenul impus de prevederile art. 79 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
în conformitate cu dispoziţiile art. 79 din regulamentul menţionat, „la sfârşitul fiecărui an, până la data de 31 ianuarie a anului următor, compartimentul de control intern va transmite consiliului de administraţie al SSIF un raport cuprinzând activitatea desfăşurată, investigaţiile efectuate, abaterile constatate, propunerile făcute şi programul/planul investigaţiilor propuse pentru anul următor. Raportul, propunerile avizate şi planul de investigaţii aprobat de consiliul de administraţie vor fi transmise de acesta CNVM până la data de 1 martie.”
Echipa de control a CNVM a constatat următoarele:
Raportul de activitate pentru anul 2006 şi planul de investigaţii şi control pentru anul 2007 au fost trimise prin adresa înregistrată la CNVM cu nr. 8315 din 13 martie 2007 (nu a fost identificată adresa de înaintare şi nici numărul de înregistrare al acesteia la societate) şi a fost avizat de către preşedintele consiliului de administraţie. S-au constatat următoarele:
– avizarea rapoartelor nu este datată, neputând fi astfel verificată respectarea încadrării în termenul de 31 ianuarie impus prin prevederile art. 79 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
– avizarea rapoartelor nu este datată, neputând fi astfel verificată respectarea încadrării în termenul de 31 ianuarie impus prin prevederile art. 79 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
– depăşirea termenului de transmitere a acestora la CNVM (impus prin prevederile aceluiaşi articol).
Raportul de activitate pentru anul 2007 şi planul de investigaţii şi control pentru anul 2008 au fost trimise prin adresa nr. 106 din 27 februarie 2008, înregistrată la CNVM cu nr. 8061 din 3 martie 2008
şi a fost avizat dc cătrc preşedintele consiliului de administraţie. S-au constatat următoarele:
– respectarea termenului de transmitere a acestora la CNVM impus prin prevederile aceluiaşi articol.
Totodată a fost verificată cu ocazia controlului existenţa registrului de investigaţii şi a celui de reclamaţii, conform prevederilor art. 25 alin. (1) şi 26 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 77 alin. (1) şi (2) şi 78 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Din analiza efectuată asupra registrului de investigaţii a rezultat faptul că acest registru conţine toate rubricile impuse prin prevederile art. 26 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 78 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, însă completarea acestor rubrici este deficitară, în anumite cazuri fiind imposibil de identificat durata investigaţiilor şi/sau perioada la care se referă investigaţiile.
Totodată, s-a reţinut faptul că, în anumite cazuri în care reprezentantul compartimentului de control intern a sesizat nerespectarea prevederilor legislaţiei pieţei de capital care au fost aduse la cunoştinţa conducerii societăţii, după cum este înscris în registrul de investigaţii, nu au fost înscrise deciziile luate de persoanele abilitate să ia măsuri de soluţionare aşa cum prevede art. 78 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
în vederea respectării prevederilor art. 64 lit. b) şi art. 80 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, SSIF P. Vest SA a întocmit „Procedura internă pentru evaluarea şi administrarea riscurilor”.
Având în vedere suspendarea contractului de muncă al dnei O.G., precum şi informaţiile prezentate cu ocazia controlului conform cărora aceasta este desemnată cu evaluarea şi administrarea riscurilor, s-a constatat că societatea nu a desemnat o altă persoană cu responsabilităţi în evaluarea şi administrarea riscurilor, iar în consecinţă, societatea nu a respectat prevederile art. 81 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Nu a fost identificat un registru al tranzacţiilor personale, contrar prevederilor art. 89 alin. (2) lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 32/ 2006 şi a eventualelor autorizaţii sau interdicţii referitor la aceste tranzacţii, iar conform Notei dată de către preşedintele Consiliului de administraţie al societăţii reclamante, „Tranzacţiile personale sunt ţinute în comun în jurnalul de tranzacţii al societăţii, nefiind evidenţiate separat.”
Cu ocazia controlului, reprezentanţii SSIF P. VEST SA au pus la dispoziţia echipei de control un set de documente standard folosite în relaţia cu clientul, iar din analiza acestora s-a reţinut faptul că documentul de prezentare utilizat de societate nu conţine următoarele elemente:
– adresa autorităţii competente care a emis autorizaţia de funcţionare, aşa cum este prevăzut de art. 110 alin. (2) lit. d) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
– o descriere sumară a măsurilor luate pentru protejarea activelor clienţilor, aşa cum prevede art. 110 alin. (2) lit. g) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006. Precizăm că, referitor la această prevedere legală, au fost regăsite în conţinutul documentului de prezentare doar informaţii referitoare la Fondul de compensare.
Au fost identificate formulare de ordin în care sunt înscrise mai multe ordine date de către clienţi vizând acţiuni distincte şi chiar şi de sensuri contrare (vânzare/cumpărare) şi, de asemenea, formulare de ordin în care nu este specificat sensul tranzacţiei (vânzare/cumpărare), contrar prevederilor art. 84 alin. (2) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi ale art. 121 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Din analiza dosarelor verificate prin sondaj şi ridicate în copie de către echipa de control, s-a constatat faptul că nu s-a întocmit câte un formular de ordin pentru fiecare ordin în parte dat de client, ci în cuprinsul unui formular de ordin sunt înscrise mai multe ordine date de către client vizând acţiuni distincte şi care pot fi chiar şi de sensuri contrare (vânzare/cumpărare).
Astfel, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 84 alin. (2) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi ale art. 121 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 privind obligativitatea întocmirii unui formular de ordin pentru fiecare ordin dat de client.
Reprezentanţii societăţii nu au putut face dovada întocmirii şi transmiterii, în termen, către clienţi a confirmării executării ordinelor, aşa cum prevede art. 84 alin. (2) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi art. 122 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Referitor la întocmirea confirmărilor pentru executarea ordinelor, dl. S.O.B. a făcut următoarele precizări în cadrul Notei: „(…) se eliberează conform prevederilor legale. Clientul, după închiderea şedinţei de tranzacţionare şi operarea tranzacţiilor, poate în orice moment să ridice situaţia financiară, confirmarea tranzacţiilor, situaţia portofoliului pentru orice perioadă de la sediul societăţii. Pentru a exista dovada acestui fapt semnează într-un tabel că s-au eliberat actele cerute pentru a exista la dosarul personal al acestuia. La SSIF P. Vest rămâne dovada că a ridicat prin semnătura sa, iar toate confirmările şi
celelalte acte necesare lui se regăsesc la sediu în back office sau salvate pe CD şi pot fi ridicate la cererea clientului în orice moment şi pentru orice perioadă, iar clienţii fiind informaţi dc acest fapt procedează în consecinţă şi până acum nu au existat nemulţumiri şi reclamaţii.”
Potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006: „SSIF care a executat ordinul clientului, altfel decât în condiţiile administrării portofoliului, are următoarele obligaţii cu privire la respectivul ordin: (…) b) în cazul unui client de retail, SSIF trebuie să transmită clientului formularul de confirmare a executării ordinelor pe un suport durabil, prin care confirmă executarea ordinului, de îndată ce este posibil şi cel mai târziu în prima zi lucrătoare ce urmează executării ordinului sau, dacă SSIF primeşte confirmarea de la o parte terţă, cel mai târziu în prima zi lucrătoare ce urmează primirii confirmării de la respectiva parte terţă.” Având în vedere cele anterior precizate, societatea nu a putut face dovada întocmirii şi transmiterii în termen, către client a confirmării executării ordinului, aşa cum prevede art. 84 alin. (2) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi art. 122 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
In cuprinsul dosarelor de client ridicate în copie de către echipa dc control nu au fost regăsite extrase de cont sau formulare de raportare a activelor clientului (cu excepţia celor solicitate expres de către echipa de control), societatea nefacând astfel dovada transmiterii acestor situaţii aşa cum este prevăzut prin art. 84 alin. (2) lit. d) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi respectiv art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Potrivit art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, „SSIF care deţine instrumentele financiare ale clientului sau fondurile clienţilor trebuie să transmită fiecărui client, cel puţin o dată pe an, pe un suport durabil, formularul de raportare privind activele clientului cu privire la instrumentele financiare sau fondurile aparţinând clientului, dacă astfel de informaţii nu au fost furnizate prin intermediul altei raportări periodice.”
Raportat la gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, descrise în preambulul actului individual contestat, CNVM a aplicat reclamantei atât o amendă contravenţională, reprezentând 1 % din capitalul social subscris şi vărsat, cât şi măsura complementară cu retragerea autorizaţiei de funcţionare.
învederează instanţei faptul că natura juridică a societăţilor de servicii de investiţii financiare impune în sarcina acestora respectarea unor reguli de conduită în relaţiile cu clienţii, CNVM având drept
obicctiv principal asigurarea protccţici investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase.
întrucât în sarcina SSIF P. VEST SA au fost reţinute încălcări grave ale legislaţiei speciale a pieţei de capital, pentru a asigura investitorilor o conduită onestă şi legală în relaţiile contractuale, CNVM a procedat la aplicarea sancţiunii cu amendă şi la retragerea autorizaţiei de funcţionare în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Contrar afirmaţiilor reclamantei, ordonanţa nr. 44 din 26 ianuarie
2009 a fost emisă de către CNVM în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi în baza competenţelor conferite prin Statutul său, iar încălcările dispoziţiilor legale obligatorii constatate nu sunt minore, ci, dimpotrivă, reprezintă încălcări ale unor norme juridice imperative create de legiuitor pentru protejarea bunurilor şi intereselor clienţilor.
în speţă, reclamanta a încălcat prevederile legale mai sus precizate în deplină cunoştinţă de cauză, întrucât folosirea banilor clienţilor în vederea acoperirii debitelor clienţilor debitori a fost reţinută în sarcina aceleiaşi societăţi şi a persoanelor responsabile şi cu prilejul controlului anterior. De asemenea, sancţiunea aplicată prin ordonanţa a cărei anulare se solicită are funcţie coercitivă şi de prevenţie, a fost individualizată în lumina faptelor constatate şi este întemeiată conform dispoziţiilor legale ale titlului X al Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
In drept, şi-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispoziţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Codului de procedură civilă, precum şi ale celorlalte acte normative incidente în cauză.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele: prin ordonanţa nr. 44 din 26 ianuarie 2009 emisă de pârâtă, s-a dispus: sancţionarea reclamantei cu amendă în valoare de 9.100 lei, reprezentând 1% din capitalul social subscris şi vărsat, şi retragerea autorizaţiei de funcţionare SSIF P. Vest S.A.; ca în termen de 15 zile de la data emiterii ordonanţei, reclamanta să îndeplinească următoarele obligaţii: să restituie sumele de bani aflate în custodia sa clienţilor creditori; să comunice la CNVM adresa sediului la care va fi păstrată arhiva societăţii, care va cuprinde toate evidenţele şi înregistrările SSIF aferente activităţii desfăşurate de societate pe parcursul funcţionării acesteia, în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare; să nominalizeze persoanele care vor răspunde de gestionarea arhivei societăţii după retragerea autorizaţiei de funcţionare, cu precizarea datelor de identificare şi a adresei acesteia; ca în termen de 30 de zile de la emiterea ordonanţei, reclamanta să convoace AGA în vederea lichidării societătii sau modificării obiectului de activitate al
accstcia şi, după caz, eliminării din denumirea societăţii a sintagmei „Societate de servicii de investiţii financiare”, urmând ca, deîndată ce obligaţiile vor fi îndeplinite, să fie comunicată realizarea lor către pârâtă.
Sancţionarea reclamantei s-a dispus pentru următoarele fapte:
1. începând cu data de 15 iulie 2008, compartimentul de Control intern al societăţii este format dintr-un singur reprezentant, încălcân-du-se astfel prevederile art. 69 din regulamentul anterior menţionat;
2. Raportul de activitate pentru anul 2006 şi planul de investigaţii şi control pentru anul 2007 au fost trimise la CNVM în data de 13 martie 2007 depăşindu-se astfel termenul impus de prevederile art. 79 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
3. începând cu data de 15 iulie 2008, reprezentanţii societăţii nu au notificat înlocuirea persoanei care să ocupe funcţia de administrare a riscului, încălcându-se astfel prevederile art. 81 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
4. Nu a fost identificat un registru al tranzacţiilor personale, contrar prevederilor art. 89 alin. (2) lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
5. Documentul de prezentare utilizat de societate nu conţine adresa autorităţii competente care a emis autorizaţia de funcţionare şi nici o descriere sumară a măsurilor luate pentru protejarea activelor clienţilor aşa cum este prevăzut de art. 110 alin. (2) lit. d) şi g) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
6. Contractul de servicii de investiţii financiare folosit de societate nu conţine limbile în care clientul poate comunica cu societatea, consimţământul expres al clientului privind mandatul acordat SSIF de a solicita şi obţine extrasele de cont aferente tranzacţiilor executate şi nici regimul dobânzii aferente sumelor depuse de clienţi în conturile curente, aşa cum este prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. g), i) şi j) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
7. Au fost identificate formulare de ordin în care sunt înscrise mai multe ordine de tranzacţionare date de către clienţi vizând acţiuni distincte şi chiar şi de sensuri contrare (vânzare/cumpărare) şi, de asemenea, formulare de ordin în care nu este specificat sensul tranzacţiei (vânzare/cumpărare), contrar prevederilor art. 84 alin. (2) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi ale art. 121 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
8. Reprezentanţii societăţii nu au putut face dovada întocmirii şi transmiterii către clienţi, în termen, a confirmării executării ordinelor, aşa cum prevede art. 84 alin. (2) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi art. 122 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
9. Nu au fost identificate extrase de cont sau formulare de raportare a activelor clientului, socictatea nefacând dovada transmiterii acestor situaţii, aşa cum este prevăzut prin art. 84 alin. (2) lit. d) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
10. La dosarul unui client, nu a fost regăsită cererca de dcschidere de cont aşa cum prevede art, 81 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 113 alin. (1) din Regulamentul nr. 32/2006;
11. In cadrul dosarelor de client verificate, nu au fost regăsite notificări cu privire la încadrarea clienţilor în categoriile specificate la art. 234 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
12. Au fost constatate situaţii în care nu au fost respectate întocmai instrucţiunile clienţilor, contrar prevederilor art. 90 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 137 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
13. Au fost identificate depăşiri ale termenelor de depunere la CNVM a raportului anual aferente anului 2006, respectiv a raportărilor privind evidenţa tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate aferente lunilor iunie şi iulie 2008, contrar prevederilor art. 153 alin. (1) lit. c) şi e) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, coroborate cu art, 7 alin.(I) din Instrucţiunea CNVM nr. 2/2007;
14. Societatea nu a putut face dovada întocmirii zilnice a situaţiei marcării la piaţă, aşa cum prevede art. 212 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
15. SSIF P. Vest SA nu a notificat CNVM şi O.N.P.C.S.B. persoana desemnată având responsabilităţi în aplicarea prevederilor legale referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism aşa cum prevede art. 5 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 5/2008;
16. Au fost identificate operaţiuni de depunere/retragere numerar în numele a doi clienţi cu sume depăşind echivalentul în lei a 15.000 EUR, ce nu au fost notificate autorităţilor în drept, încălcându-se astfel prevederile art. 14 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 11/2005, prevederi preluate şi, modificate de art. 20 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 5/2008;
17. In decursul perioadei controlate au fost constatate foarte multe situaţii în care soldul contului 419 Clienţi creditori a fost debitor, ceea ce înseamnă că societatea a folosit întreaga sumă de bani a clienţilor creditori aflată în custodia T. P. Vest SA în vederea acoperirii debitelor clienţilor debitori. Fapta reprezintă încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi constituie practică
frauduloasă conform art. 112 lit. c) şi lit. k) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi art. 163 lit. c) şi lit. k) din Regulamentul nr. 32/2006;
18. Societatea a utilizat cu preponderenţă casieria atât pentru operaţiunile clienţilor, cât şi pentru păstrarea unei părţi însemnate a disponibilităţilor acestora, fară a le plasa la o instituţie de credit conform prevederilor art. I al Deciziei CNVM nr. 928/08.05.2008 coroborat cu prevederile art. 93 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
Faptele, în materialitatea lor, astfel cum sunt prezentate în Ordonanţa nr. 44/26.01.2009 emisă de pârâta CNVM şi cum rezultă din documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ, nu sunt contestate de către reclamantă prin acţiune, dar aceasta din urmă invocă, în apărarea sa, că sancţiunea complementară a retragerii autorizaţiei de funcţionare nu poate fi dispusă prin ordonanţă, ci doar prin decizie, că abaterile reţinute în sarcina sa sunt minore şi că sancţiunile aplicate sunt excesive, nefiind individualizate în mod legal.
Referitor la susţinerea reclamantei în sensul că retragerea autorizaţiei sale de funcţionare nu putea fi dispusă prin ordonanţă (ci doar prin decizie), Curtea constată că are la bază o eronată interpretare a dispoziţiilor legale incidente, deoarece, din analiza coroborată a prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM, modificată şi completată, şi art. 12 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, modificată şi completată, rezultă fără echivoc, că retragerea autorizaţiei de funcţionare a unei societăţi de servicii de investiţii financiare se poate dispune de către CNVM la cerere, prin decizie, sau ca sancţiune administrativă, prin ordonanţă. Aceeaşi soluţie se impune şi în conformitate cu principiul general de drept accesoriam sequitur principale, dacă avem în vedere faptul că sancţiunea principală a amenzii administrative poate fi dispusă, potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002, modificată şi completată, doar prin ordonanţă, iar sancţiunea complementară a retragerii autorizaţiei de funcţionare se află evident în raport de accesorietate cu cea dintâi sancţiune.
In ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei potrivit căreia abaterile comise au un caracter minor, Curtea constată că este vădit neîntemeiată, iar argumentele aduse în susţinerea acesteia sunt majoritar speculative, fiind invocate selectiv doar o parte redusă din faptele reţinute în sarcina reclamantei, eludându-se tocmai faptele principale care au determinat aplicarea sancţiunilor, fapte care, prin gravitatea lor, sunt de natură să aducă atingere principiilor fundamentale de conduită prevăzute de lege pentru prestatorii de servicii de investiţii financiare în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţii [art. 27 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004]. Celelalte fapte reţinute în sarcina reclamantei vin să întregească gravitatea abaterilor săvârşite de către aceasta, relevând persistenţa în conduita ilicită adoptată.
In final, se constată şi faptul că sancţiunea retragerii autorizaţiei de funcţionare a fost individualizată în mod legal, având în vedere încălcarea gravă a normelor şi principiilor care guvernează activitatea de prestare a serviciilor de investiţii financiare, precum şi persistenţa reclamantei în conduita ilicită adoptată, fiind îndeplinite cerinţele art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar aspectele invocate de reclamantă în sensul că sancţiunea amenzii a fost aplicată într-un cuantum relativ redus şi că nu se află într-un raport direct proporţional cu sancţiunea complementară, deşi parţial reale, nu pot fi remediate în calea de atac a reclamantei (remediile legale presupunând aducerea nivelului cuantumului amenzii la cel al gravităţii faptelor reţinute în sarcina reclamantei), întrucât s-ar încălca principiul non reformatio în pejus.
în ceea ce priveşte măsurile legale dispuse la punctele 4 şi 5 din ordonanţa contestată, ele reprezintă doar concretizarea sancţiunii complementare a retragerii autorizaţiei de funcţionare, fiind accesorii acesteia, având soarta juridică a sancţiunii.
Pe cale de consecinţă, întrucât ordonanţa contestată este legală şi temeinică, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.