Legea nr. 297/2004, art. 2 alin. (5) lit. b)
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, în scopul exercitării activităţii sale de supraveghere, CNVM poate să solicite consiliului de administraţie al entităţilor reglementate, întrunirea membrilor acestuia, sau după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ, sentinţa nr. 1910 din 2 iulie 2007 nepublicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, la data de 19 martie 2007, reclamanta Societatea de Investiţii Financiare (SIF) a chemat în judecată pârâta CNVM solicitând anularea ordonanţei CNVM nr. 128 din 7 februarie 2007 şi a deciziei nr. 346 din 13 martie 2007 prin care s-a respins contestaţia împotriva acesteia.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin această ordonanţă s-a solicitat Consiliului de administraţie al SIF să convoace AGA în care să treacă pe ordinea de zi punerea în discuţie a oportunităţii menţinerii dl AA în funcţiile deţinute în cadrul SIF, având în vedere că a fost înaintat instanţei de judecată un dosar penal care îl priveşte.
Contestaţia împotriva ordonanţei a fost respinsă prin decizia nr. 346 din 13 martie 2007. Reclamanta a precizat că ordonanţa nu este motivată în drept, indicarea art. 18 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 nefiind suficientă.
De asemenea, adresa Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înregistrată la CNVM nu poate fi invocată ca temei al punerii în discuţie a oportunităţii menţinerii dl. AA în funcţiile deţinute, întrucât transmite doar o informaţie cu privire la existenţa unui dosar pe rolul instanţei, informaţie lipsită de efect.
Nu s-au modificat pe fond condiţiile existente la data avizării de CNVM a dl. AA în funcţiile deţinute şi nu există o prevedere legală care să prevadă expres punerea în discuţie a oportunităţii ocupării unor funcţii de către persoane care au un dosar penal pe rolul instanţelor de judecată.
Reclamanta a mai susţinut că problema care se solicită a se înscrie pe ordinea de zi nu este de competenţa Adunării generale întrucât dl. AA îndeplineşte funcţiile de Preşedinte al consiliului de administraţie şi membru al conducerii efective (Director General) al SIF, conform art. 18 alin. (1) din Regulamentul CNVM 15/2004, fiind ales de consiliul de administraţie.
Exercitarea în fapt a atribuţiilor nu se întemeiază pe hotărârea consiliului de administraţie, ci pe avizul emis de CNVM după verificarea îndeplinirii dc către persoana în cauză a condiţiilor prevăzute pentru funcţia respectivă.
în drept au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi Legea nr. 554/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că măsura a fost adoptată în temeiul competenţei conferite de art. 2, art. 7 alin. (1) şi alin. (4) şi art. 9 alin. (1) din Statutul CNVM. AGA este competentă să ia o hotărâre în ceea ce priveşte menţinerea în funcţiile deţinute de dl A.A. la SIF, întrucât aceasta este responsabilă pentru alegerea/revocarea membrilor consiliului de administraţie. Pârâta a precizat că raţiunile care au stat la baza adoptării măsurii sunt cele determinate de necesitatea informării acţionarilor societăţii asupra situaţiei juridice a preşedintelui Consiliului de administraţie şi exprimarea unei opinii în ceea ce priveşte menţinerea acestuia în funcţiile încredinţate.
Măsura nu are caracterul unei sancţiuni şi nu este de natură a îngrădi drepturile civile ale preşedintelui SIF, ci a fost dispusă ca urmare a exercitării atribuţiilor legale ale CNVM privind protecţia şi corecta informare a acţionarilor cu privire la orice împrejurări care ar putea impieta asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului decizional al acţionarilor.
Pârâta a susţinut că ordonanţa nu produce prin ea însăşi efecte juridice în ce priveşte calitatea de conducător a dl AA şi nu poate aduce prejudicii morale persoanei vizate pentru că CNVM nu a revocat Avizul nr. 53/2006. De asemenea, a invocat un precedent recent şi anume Hotărârea Consiliului de administraţie a SIF adoptată în temeiul ordonanţei CNVM nr. 509/2006 prin care s-a dispus obligarea Consiliului de administraţie al SIF să se întrunească într-o şedinţă care să aibă pe ordinea de zi clarificarea anumitor aspecte.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reţine în fapt că la data de 7 februarie 2007, CNVM a emis ordonanţa nr. 128 în care se menţionează la art. 1 obligarea Consiliului de administraţie al SIF, de a convoca în termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii ordonanţei AGA a SIF în vedere adoptării unei hotărâri cu privire la oportunitatea menţinerii dl. A.A. în funcţiile deţinute în cadrul SIF, în condiţiile trimiterii acestuia în judecată de către DNA.
Reclamantul a contestat această ordonanţă, contestaţie respinsă prin decizia nr. 346 din 13 martie 2007.
Curtea apreciază ca neîntemeiată susţinerea că ordonanţa nu este motivată în drept, pârâta indicând dispoziţiile actelor normative în temeiul cărora ordonanţa a fost emisă, atât dispoziţiile Legii nr. 297/2004, cât şi cele ale Statutului CNVM şi ale Regulamentului CNVM nr. 15/2004.
Indicarea art. 18 alin. (1) din accst Regulament carc cuprinde condiţiile cc trebuie îndeplinite de administratorii şi conducătorii societăţilor de investiţii financiare este suficientă, în condiţiile în care este menţionată şi împrejurarea de fapt cc a determinat emiterea accstui act administrativ, din indicarea accsteia rezultând aspectul vizat dc solicitarea de convocarc a AGA.
Accastă ordonanţă a fost emisă avându-se în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, conform cărora în scopul exercitării activităţii dc supraveghere CNVM poate să solicite consiliului de administraţie al entităţilor reglementate la lit. a), întrunirea membrilor acestuia, sau după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie scrise pe ordinea de zi.
Pârâta are această competenţă ca autoritate de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital, iar prin exercitarea atribuţiilor ce-i revin sub acest aspect nu a adus atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază dl A.A., astfel cum se susţine în cererea de chemare în judecată.
Problema ridicată prin emiterea ordonanţei nu este cea a vinovăţiei, dacă dl A.A. se facc vinovat sau nu de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, ci dacă mai este îndeplinită condiţia bunei reputaţii în aceste condiţii. Asupra accstui aspcct este chemată să se pronunţe AGA competentă să hotărască în privinţa oportunităţii menţinerii în funcţiile deţinute, cea de Preşedinte al Consiliului de administraţie şi cea de director general, având în vedere că potrivit Legii nr. 31/1990, AGA este obligată să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie.
Deşi apreciază că problema care se solicită a se înscrie pe ordinea de zi nu este de competenţa Adunării Generale, reclamantul în finalul cererii de chemare în judecată susţine că s-a urmărit în fapt deschiderea posibilităţii ca dl A.A. să fie revocat, fapt ce poate fi realizat de acţionari, întrucât legea permite acestora convocarea AGA cu probleme date de lege în competenţa acesteia.
Astfel, asupra soluţionării CNVM este competentă să se pronunţe AGA care va aprecia în ce măsură împrejurarea trimiterii în judecată a dl A.A. este de natură să afecteze îndeplinirea condiţiei bunei reputatii.
Referitor la susţinerea că adresa Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi invocată ca temei al emiterii ordonanţei întrucât transmite doar o informaţie lipsită de efect, Curtea constată că această adresă atestă în mod incontestabil faptul trimiterii în judecată a dl A A, fapt în raport de care pârâta a apreciat posibilitatea producerii unui prejudiciu de imagine pentru reclamant. Această apreciere a justificat în opinia sa solicitarea de convocare a AGA care
este competentă să se pronunţe asupra menţinerii dl. A.A. în funcţiile deţinute în SIF.
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că actele administrative a căror anulare se solicită în cauză nu au un caracter vătămător în sensul art. 1 din Legea 554/2004, astfel că a să respins acţiunea ca neîntemeiată.
