Taxele şi impozitele reprezintă datorii comerciale, ele fiind datorate organului fiscal, ca urmare a exerciţiului comerţului. în acest sens, dispoziţiile art. 102 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd în mod expres că organul de executare, în speţă recurenta, este în drept ca, pentru creanţele bugetare datorate de comercianţii, persoane fizice şi societăţi comerciale, să ceară instanţelor judecătoreşti competente începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii. în consecinţă, în mod greşit, judecătorul-sindic a respins cererea creditoarei pe considerentul că debitul nu este de natură comercială, ci de natură fiscală.
(Decizia nr. 925 din 14 iunie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 279 din 22.03.2002, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea creditoarei A.F.P. Feteşti împotriva debitoarei S.C. “R.” S.R.L. Feteşti privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că suma de 13.408.591 lei, care constituie creanţa datorată de debitoare, reprezintă impozite şi taxe, deci obligaţii fiscale, iar procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, se aplică numai comercianţilor care nu mai fac plata datoriilor lor comerciale, conform art. 1 din lege.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin criticile formulate, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a respins cererea de deschidere a procedurii de reorganizare şi faliment judiciar, reţinându-se că debitul în sumă de 13.408.591 lei nu este de natură comercială, ci de natură fiscală, deoarece, conform art. 102 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, organul de este în drept ca, pentru creanţele bugetare datorate de comercianţii, persoane fizice şi societăţi comerciale, să ceară instanţelor judecătoreşti competente începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis recursul, a modificat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis cererea creditoarei, a deschis procedura reorganizării judiciare împotriva debitoarei şi a trimis cauza Tribunalului Ialomiţa pentru continuarea procedurii, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Taxele şi impozitele reprezintă datorii comerciale, ele fiind datorate organului fiscal, ca urmare a exerciţiului comerţului. De altfel, dispoziţiile art. 102 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd în mod expres că organul de executare, în speţă recurenta, este în drept ca, pentru creanţele bugetare datorate de comercianţii, persoane fizice şi societăţi comerciale, să ceară instanţelor judecătoreşti competente începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii.
