Pe rol, pronunţarea cauzei penale privind pe inculpatul D.P., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 şi art. 217 alin. 1 C.pen.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 23 martie 2011, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, iar pronunţarea a fost amânată pentru data de 30 martie 2011,apoi pentru data de 06 aprilie 2011 şi pentru data de astăzi, 13 aprilie 2011.
După deliberare,
J U D E C Ă T O R I A
Asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin cererea adresată acestei instanţe, la data de 10 februarie 2010 şi înregistrată sub nr. 413/227/2010, petenta B.T. E. a formulat, în temeiul art. 278 1 Cod procedură penală, plângere, solicitând desfiinţarea Ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria F. nr.1377/P/2009 din 30.10.2009 de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului D.P. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 CP şi art. 217 alin.1 Cod penal şi trimiterea acestuia în judecată, şi desfiinţarea Ordonanţei cu nr. 1057/II/2/2009 din 29.12.2009 emis de acelaşi parchet, ca netemeinică şi nelegală.
În fapt, consideră că nu se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.P. atâta timp cât a fost ameninţată de acesta cu moartea, învinuitul folosindu-se de o armă, a pătruns fără drept în curtea locuinţei şi a distrus bunuri ce-i aparţin, în condiţiile în care declaraţiile martorilor audiaţi în cauză confirmă aceste susţinerile expuse în plângere iar celelalte probe administrate nu justifică luarea unei măsuri cu caracter administrativ faţă de o persoană care, prin faptele săvârşite, a dat dovadă de violenţă.
Intimatul, prezent în instanţă, a solicitat respingerea plângerii, dând însă dovadă, în continuare, de agresivitate la adresa petentei.
A fost ataşat spre consultare – dosarul nr. 1377/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F. în care s-au pronunţat ordonanţele contestate.
Prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2010 s-a formulat cerere de abţinere de către completul mai întâi investit, cauza fiind repartizată aleatoriu formându-se un nou dosar, respective, 1762/227/2010 la completul C.6
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 11/12.08.2009, în jurul orelor 23.15, prin dizlocarea unei bucăţi de lemn care asigura poarta de acces, inculpatul a pătruns în curtea părţii vătămate şi, cu un băţ, a spart un număr de 5 ochiuri de geam de la casă . Zgomotele produse de spargerea geamurilor au trezit persoanele care dormeau în casă, respectiv pe partea vătămată şi pe numiţii J.A. –A. fiica părţii vătămate şi B.Al. – N. la acea dată a celei de-a doua, ultimii aflându-se în altă încăpere.
În cauză, situaţia de fapt a fost dovedită prin declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, coroborate cu cercetarea la faţa locului şi declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului.
Instanţa nu poate reţine apărarea inculpatului privind lipsa intenţiei la săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu motivat de faptul că anterior ar fi avut o relaţie de concubinaj cu partea vătămată, astfel că prezenţa sa în curtea acesteia, chiar şi la o oră târzie, ar fi fost normală. Astfel, martorii propuşi de către inculpat, respectiv B.I. şi P.M. au declarat că au văzut pe inculpat în curtea părţii vătămate făcând nişte treburi în anii 2000/2001 şi că ştiu din zvon public faptul că părţile aveau o relaţie de concubinaj.
Se poate constata că aspectele declarate de cei doi martori sunt irelevante raportat la teza probatorie, nefiind credibile în nici un caz aspecte declarate de martori ca fiind cunoscute din zvon public, iar efectuarea, sporadică, a unor treburi gospodăreşti de către inculpat în curtea părţii vătămate nu indică în mod necesar existenţa unei relaţii de concubinaj, având în vedere că părţile au fost cumnaţi, totodată fiind şi vecini.
În orice caz, chiar dacă s-ar admite faptul că inculpatul şi partea vătămată ar fi fost într-o relaţie apropiată, de ajutor, fiind afini şi vecini – excluzând concubinajul – instanţa nu poate reţine apărarea inculpatului, rezolvarea unor probleme de acest gen prin săvârşirea unei fapte penale nefiind acceptabilă.
În drept, fapta săvârşită de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „distrugere” şi „violare de domiciliu”, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 217 al. 1 , 192 al. 2 din Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, întrucât în noaptea de 11/12.08.2009, în jurul orelor 23.15, prin dizlocarea unei bucăţi de lemn care asigura poarta de acces, inculpatul a pătruns în curtea părţii vătămate şi, cu un băţ, a spart un număr de 5 ochiuri de geam de la casă.
Analizând pericolul social al infracţiunilor se poate admite că, separat, fiecare are un grad redus de pericol social, putându-se aplica art. 18 ind. 1 Cod penal. Dar, privind infracţiunile în ansamblul săvârşirii faptei se poate concluziona că pericolul social subzistă, inculpatul pătrunzând în curtea părţii vătămate la o oră târzie, la care ocupanţii imobilului dormeau, acţiunea sa având posibilitatea evidentă de a produce o stare de teamă persoanelor care se aflau acolo.
Cu privire la latura civilă, instanţa consideră că daunele morale solicitate de către partea vătămată, în sumă de 5000 lei sunt justificate, având în vedere atât aspectele anterior arătate cât şi faptul că partea vătămată este o persoană în vârstă, iar ecoul, în comunitate, a faptei săvârşite de inculpat şi a elementelor invocate de acesta în apărarea sa pot fi de natură a-i ştirbi reputaţia.
La individualizarea pedepselor pentru fiecare infracţiune se vor avea în vedere prev. art. 72 Cod Penal, gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii ei, ca şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o poziţie procesuală contradictorie de a recunoaşte parţial fapta totodată, dar, prin apărările sale, de a denigra pe partea vătămată.
Instanţa nu poate reţine în favoarea inculpatului prev. art. 74 lit. b C.p., respectiv că a achitat ochiurile de geam care au fost sparte şi înlocuite, acel articol arătând că împrejurarea poate constitui circumstanţă atenuantă, având în vedere fapta în întregul ei şi conduita generală a inculpatului.
În conf. cu prev. art. 71 al. 2 C.p. se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (în acord cu Decizia C.E.D.O. din 28 sept. 2004).
Privitor la modalitatea de a pedepsei, instanţa constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C.P. respectiv pedeapsa aplicată nu depăşeşte limita de 3 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, astfel că se apreciază că scopul pedepsei, acela de reeducare a inculpatului, poate fi atins fără ca executarea să aibă loc în regim de detenţie.
Se va dispune astfel suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C.P. ( 5 ani ) şi se va atrage atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 şi urm. Cod Penal, respectiv „dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat va săvârşi din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”.
Se va face totodată aplicarea disp. art. 71 al. 5 rap. la art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a şi lit.b C. Pen. potrivit căruia „pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă si executarea pedepselor accesorii”.
Inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile suma de 5000 lei cu titlul de daune morale.
În conf. cu prev. art. 191 al. 1 C.pr.pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei pentru urmărirea penală, 550 lei pentru judecată, 50 lei 25 % onorariu avocat oficiu I.E.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ş T E
Condamnă pe inculpatul D.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 lună .
Condamnă pe inculpatul D.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin.2 Cod Penal cu aplicarea 33 lit. a Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani .
În baza art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal contopeşte pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod Penal suspendă condiţionat executarea pedepsei şi stabileşte un termen de încercare de 5 ani şi atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 şi 84 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.5 raportat la art. 64 alin.1 litera a teza a II-a şi litera b suspendă executarea pedepsei accesorii pe toată durata termenului de încercare.
Obligă inculpatul să plătească părţii civile suma de 5000 lei cu titlul de daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei pentru urmărirea penală, 550 lei pentru judecată, 50 lei 25 % onorariu avocat oficiu I.E.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.04.2011.
