Legea nr. 51/1995, art. 16 alin. (1), art. 162
înscrierea în barou în calitate de avocat definitiv, cu scutire de examen este o situaţie de excepţie, regula constituind-o primirea în profesia de avocat pe bază de examen potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995. Fiind stipulată o excepţie de la regula generală, trebuie avut în vedere faptul că excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii similare care nu au fost prevăzute expres de lege.
Prin urmare, doar exercitarea anterioară a funcţiei de judecător, procuror, public, sau jurisconsult poate fi avută în vedere nu şi a altor funcţii echivalente cu acestea, funcţia de secretar la prefectură sau consilier de reintegrare, precum şi perioada şomajului neputând fi asimilate cu activitatea juridică, în accepţiunea art. 162 lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Sentinta civilă nr. 268/C.A. din 8 noiembrie 2010
Reclamantul M.V a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Baroului Bacău şi Decanul Baroului Bacău, solicitând înscrierea sa în Baroul Bacău în calitatc dc avocat definitiv, cu scutire de examen, pe bază de hotărâre judecătorească având în vedere refuzul nejustificat al pârâţilor.
Instanţa a reţinut din probatoriul administrat că la data de 03.05.2010 reclamantul a solicitat pârâtei admiterea în profesia de avocat definitiv şi înscrierea în U.N.B.R. – Baroul Bacău, cu scutire de examen, susţinând că a exercitat funcţii juridice timp de peste 10 ani.
Consiliul Baroului Bacău nu s-a pronunţat pe cererea de admitere în profesie cu scutire de examen, şi de înscriere în U.N.B.R. – Baroul Bacău prin hotărâre conform legii, ci a comunicat reclamantului prin adresa 424/24.06.2010 refuzul său pc considerentul că nu îndeplineşte condiţiile de vechime de cel puţin 10 ani. Această adresă este un act administrativ, chiar dacă nu îmbracă forma cerută de lege neputându-se considera că este lovită de nulitate absolută deoarece se impunea o hotărâre a Consiliul Baroului Bacău. Refuzul pârâtei fiind clar exprimat, produce efecte juridice şi este supus cenzurii instanţei de administrativ, care urmează a aprecia dacă accsta este sau nu justificat.
In plus, ulterior însă pârâta a emis, în acord cu dispoziţiile din Statutul profesiei de avocat, hotărârea nr. 12/2010 care a fost contestată de reclamant, dar a fost menţinută prin decizia nr. 857/2010 a Uniunii Naţionale a barourilor din România. Prin hotărârea nr. 12/2010 emisă de Consiliul
Baroului Bacău a fost respinsă cererea petentului M.V având ca obiect primirea în profesia de avocat fară examen, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (4), alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, referitoare la perioada ultimilor zece ani de activitate neîntreruptă în profesiile juridice prevăzute de lege, respectiv profesia de consilier juridic în cazul acestuia. Susţinerile reclamantului că pârâtele au încălcat prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi art. 1 din protocolul 1, invocând în acest sens excepţia neaplicabilităţii unitare a prevederilor CEDO, dincolo de faptul că o astfel de excepţie nu este prevăzută în dispoziţiile dreptului procedural intern sau internaţional şi nici statuată în doctrina juridică, sunt total lipsite de suport. Având în vedere că şi aceste doua acte administrative, respectiv hotărârea nr. 12/2010 a Consiliului Baroului Bacău şi decizia nr. 857/2010 a U.N.B.R. au fost contestate de
reclamant, instanţa a analizat legalitatea şi temeinicia acestora. In primul rând instanţa a constatat că reclamantul lc-a considerat nelegale şi netemeinice deoarece nu au fost date cu respectarea procedurii prevăzute de Statut, inclusiv a dreptului la opoziţie, iar reclamantul nu a fost trecut pe tabelul solicitat de UNBR. Curtea a considerat că aceste vicii de procedură sunt minore, nu au vătămat în nici un fel pe reclamant, prin urmare nu sunt de natură a atrage nulitatea acestor acte. Astfel decizia emisă de Baroul Bacău respectă exigenţele impuse dc Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat (art. 18-21, art. 38), în cauză s-a întocmit un raport de către un avocat desemnat în acest sens, iar, după depunerea raportului, Consiliului Baroului a analizat îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie, potrivit competenţelor sale.
Prin urmare instanţa a analizat temeinicia actelor contestate de reclamant prin prisma dreptului reclamantului de a fi primit în profesia de avocat definitiv. Astfel instanţa a constatat că în cauză singura condiţie care se susţine că nu ar fi îndeplinită de reclamant pentru a putea fi primit în profesia de avocat definitiv cu scutire de examen este condiţia de vechime de ccl puţin 10 ani în profesia de consilier juridic, celelalte condiţii nemai-punându-se a fi analizate, nefiind contestate de pârâte.
Potrivit art. 16 „Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei”. Aceste dispoziţii legale consacră regula generală pentru pri-mirea în profesia de avocat, susţinerea şi promovarea unui examen. In mod excepţional potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol poate fi primit în profesie cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. Fiind stipulată o excepţie de la regula generală, trebuie avut în vedere faptul că excepţiile sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la
alte situaţii similare dar care nu au fost prevăzute expres de lege. Prin urmare doar exercitarea anterioară a funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult pot fi avute în vedere nu şi alte funcţii echivalente cu acestea.
Potrivit Art. 19, pct. 3: Referitor la art. 19, pct. 3 din Legea 51/1995, modificată, cu privire la condiţiile de vechime în profesia anterioară, cerinţele de îndeplinire a acestora, se probează prin carnetul de muncă.
Examinând condiţia de timp impusă de lege (zece ani) exclusiv în una dintre profesiile enumerate, instanţa a constatat că reclamantul a promovat examenul de licenţă în sesiunea din septembrie 1999 şi, ca atare, doar de la această dată poate fi avută în vedere activitatea juridică desfaşurată. Astfel activităţile desfaşurate anterior de către acesta nu pot fi luate în calcul în profesiile juridice menţionate de lege, deoarece acestea nu pot fi exercitate în mod legal decât de către un licenţiat în drept. în legătură cu această condiţie instanţa a constatat că deşi reclamantul a obţinut diploma de licenţă în drept în urma examenului de licenţă din septembrie 1999, anterior acestei date a exercitat funcţia de secretar la prefectură deşi era doar student la facultatea de drept nu şi licenţiat în drept. Prin urmare, nu este îndeplinita cerinţa de la art. 19, pct. 2: „Dobândeşte calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie, în condiţiile art. 16 alin. (2), dacă a fost definitivat în funcţia juridică întrucât calitatea dc consilier juridic definitiv presupune, ca o condiţie sine qua non, obţinerea licenţei în drept şi nu doar urmarea cursurilor facultăţii dc drept.
Prin urmare adeverinţele de care se prevalează reclamantul, din conţinutul cărora rezultă că în perioada 15.09.1997- 17.12.1999 a ocupat funcţia de secretar al comunei A., corespunzătoare funcţiei publice de execuţie de consilier juridic nu sunt relevante în sensul dispoziţiilor art. 162 lit. b) din Legea nr. 51/1995, atât timp cât în rcspectiva perioadă reclamantul nu a fost licenţiat în drept.
Dc asemenea, fară relevanţă în prezenta cauză este şi faptul că reclamantul s-ar fi adresat Ministerului de Justiţie şi că ar fi susţinut un examen de admitere în magistratură, prilej cu care s-ar fi dat, de către respectivele foruri, o altă interpretare documentelor cu care înţelege să-şi justifice vechimea în profesii juridice, în cauză, atât Baroul, cât şi instanţa, având de examinat îndeplinirea condiţiilor impuse de legea specială pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. De altfel, pentru participarea la examenul de admitere în magistratură, Legea nr. 303/2004 prevede condiţii diferite de cele ce erau impuse de legea nr. 51/1995 pentru admiterea în profesia de avocat fară examen(de exemplu: posibilitatea participării la examen a personalului de probaţiune cu studii superioare juridice cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani), ceea ce şi explică faptul că reclamantului i s-a permis participarea la concurs (adresa nr. 2371/1154/DRUO/2009 a C.S.M – Direcţia Resurse Umane).
Carnetul de muncă al reclamantului certifica angajarea acestuia în funcţia de consilier juridic cu începere din data de 01.03.2004, cu perioada neîntreruptă până la 20.02.2006, la SC T. SA, apoi dc la 11.03.2008 până în prezent la SC B.S. SRL. Prin urmare solicitantul a desfăşurat activitate juridică care să îi confere vocaţia de a fi primit ca avocat fară examen, doar în perioada 03.2004- 20.02.2006 şi ulterior de la
11.03.2008, celelalte activităţi desfaşurate în funcţia de secretar la prefectură sau consilier de reintegrare, precum şi perioada şomajului neputând fi asimilate cu activitatea juridică, în accepţiunea art. 162 lit. b) din Legea nr. 51/1995.
In consecinţă, reclamantul nu întrunea la data depunerii cererii
03.05.2010 condiţiile prevăzute de lege pentru a fi admis în profesia de avocat fară examen în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 solicitantul nefacând dovada exercitării unei funcţii din ccle expres stipulate dc lege în domeniul juridic pe timp de 10 ani. Prin urmare actele contestate de reclamant sunt legale şi temeinice iar solicitarea sa de înscriere în Baroul Bacău în calitate de avocat definitiv, cu scutire de examen, pe bază de hotărâre judecătorească se dovedeşte nefondată.
Faţa de situaţia de fapt reţinută văzând în drept şi dispoziţiile art. 18 din Legea r.554/2005 curtea dc apel a respins acţiunea formulată dc reclamantul M.V ca nefondată.
