Potrivit art. 18 din Legea nr. 29/1990 dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 2 din acest cod instanţa poate suspenda judecata când se ivesc indiciile unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea.
Faptul că cei doi angajaţi ai reclamantei sunt cercetaţi penal pentru cauzarea debitelor reţinute în procesul-verbal de control financiar, nu justifică suspendarea acţiunii de administrativ conform art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Procesul – verbal contestat stabileşte datorii către bugetul statului în sarcina persoanei juridice, iar nu în sarcina persoanelor fizice cercetate penal. Obligaţiile astfel stabilite sunt în sarcina reclamantei. în măsura în care procesul penal se va reţine vinovăţia inculpaţilor în producerea acestor prejudicii, se va constata că sunt acoperite de societatea comercială în baza procesului -verbal de control financiar si reclamanta se va despăgubi de la făptuitori, aceasta numai în situaţia în care acţiunea în contencios administrativ a reclamantei va fi respinsă.
Secţia de Contencios Administrativ, decizia nr. 1890 din 5 octombrie 1998.
Prin acţiune, reclamanta Societatea Comercială “STOKVIS ALPRO” SRL Buftea a solicitat anularea procesului-verbal încheiat de Garda Financiară Centrală la 6 iunie 1996; constatarea refuzului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi a Ministerului Finanţelor de a soluţiona cererea de revizuire şi contestaţia formulată de reclamantă; suspendarea executării procesului verbal pentru diferenţa de sumă încasată în mod abuziv de pârâte prin epuizarea contului societăţii şi cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că în cursul anului 1995, datorită unei activităţi frauduloase desfăşurate de S.C. şi B.S., asociaţi, organele de poliţie au efectuat cercetări pentru evaziune fiscală, fals, uz de fals, parchetul dispunând trimiterea în judecată a acestora. Pe parcursul cercetărilor Garda Financiară Centrală a efectuat un control finalizat prin încheierea procesului-verbal contestat, în care s-a reţinut că reclamanta are de plată la bugetul statului sume de bani reprezentând TVA, impozit pe salarii, majorări de întârziere, amenzi contravenţionale, confiscări.
Reclamanta a mai arătat că toate aceste datorii sunt cauzate de activitatea frauduloasă a celor doi asociaţi care au format comitetul de direcţie, astfel încât trebuie să fie exonerată de plata sumelor de bani respective.
Prin cererea depusă la data de 14 aprilie 1997 reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii, în sensul că solicită a se constata nulitatea deciziei nr. 860 din 16 octombrie 1996 a Ministerului Finanţelor – Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor şi anularea procesului – verbal încheiat de Garda Financiară Centrală la 5 iunie 1996.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ prin încheierea din data de 7 iulie 1997, în baza art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă şi având în vedere adresa nr. 597766 din 18 iunie 1997 a Poliţiei oraşului Buftea, a dispus suspendarea cauzei.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs Ministerul Finanţelor, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
în motivarea recursului se arată că faţă de obiectul acţiunii suspendarea cauzei nu putea fi dispusă în baza art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă întrucât persoanele fizice cercetate penal sunt prepuşi ai reclamantei.
Recursul este întemeiat.
Din adresa nr. 597766 din 18 iunie 1997 a Poliţiei oraşului Buftea cât şi din adresa nr. 2525/VIII-1/1998 din 24 iulie 1998 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, rezultă că directorii societăţii comerciale sunt cercetaţi penal în dosar nr. 1630/P/1995 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 87/1994, art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, fapte care se pare că sunt menţionate şi în procesul – verbal de control financiar care formează obiectul prezentei acţiuni.
Faptul că cei doi angajaţi ai reclamantei sunt cercetaţi penal pentru cauzarea debitelor reţinute în procesul – verbal de control financiar, nu justifică suspendarea acţiunii de contencios administrativ conform art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Procesul – verbal contestat stabileşte datorii către bugetul statului în sarcina persoanei juridice, Societatea Comercială “STOKVIS ALPRO” SRL şi nu în sarcina persoanelor fizice cercetate penal. Obligaţiile astfel stabilite sunt în sarcina reclamantei. în măsura în care procesul penal se va reţine vinovăţia inculpaţilor în producerea acestor prejudicii, se va constata că sunt acoperite de societatea comercială în baza procesului-verbal din 5 iunie 1996 şi reclamanta se va despăgubi de la făptuitor (acesta numai în situaţia în care acţiunea în contencios administrativ a reclamantei va fi respinsă.)
în concluzie, apreciind că nu are o înrâurire hotărâtoare constatarea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi B.S. şi S.C.G. asupra cauzei de faţă, nu se impune suspendarea acesteia în temeiul art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Drept urmare, recursul va fi admis, se va casa încheierea atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
