Pentru a beneficia de facilităţile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/1998, agentul economic este obligat să realizeze şi să păstreze investiţiile în zona defavorizată.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 156 din 29 ianuarie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 2268 pronunţată la 3 noiembrie 2002, în dosarul nr. 3462/2002, Tribunalul Sălaj a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Industrializarea Laptelui S.A. Jibou şi a desfiinţat decizia nr. 37 din 19 iulie 2002 emisă de D.G.F.P. Sălaj precum şi procesul verbal de control încheiat la 31 mai 2002 de către Direcţia Vamală Interjudeţeană Cluj.
în motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanta a fost obligată la plata sumei de 157.537.512 lei TVA şi 69.163.141 lei majorări de întârziere, stabilite prin actul de control menţionat, întrucât reclamanta a importat 5 tancuri de răcire a laptelui beneficiind de facilităţile prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998, respectiv de scutire privind plata taxelor vamale, iar prin amplasarea acestor tancuri în judeţul Sălaj şi respectiv în judeţul Satu Mare au fost încălcate dispoziţiile O.U.G. nr. 24/1998.
Instanţade fond a apreciat că în mod greşit organul de control a stabilit că reclamanta a schimbat destinaţia bunurilor, respectiv le-a utilizat pentru colectarea şi răcirea laptelui, iar nu pentru procesarea acestuia, întrucât pentru a-şi acoperi capacitatea de producţie aceasta a colectat lapte de la din diferite zone, iar pentru a evita alterarea acestuia, l-a depozitat în tancurile de răcire, iar ulterior l-a transportat şi procesat la fabrica din Jibou.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Sălaj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
întrucât reclamanta a importat 5 tancuri de răcire a laptelui beneficiind de scutire de taxe vamale. Ulterior, acestea au fost amplasate în afara zonei defavorizate astfel că nu mai beneficiază de facilităţile prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998.
Analizând recursul declarat, Curtea reţine că acesta este fondat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/1998, „societăţile comerciale care îşi desfăşoară activitatea în zonă defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create de unele facilităţi printre care şi scutirea de la plata taxelor vamale şi a pentru maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele (…) care se importă în vederea efectuării de investiţii în zonă.” Rezultă din această dispoziţiei legală că pentru
a beneficia de facilitatea mentionată anterior, o condiţie esenţială este aceea ca investiţiile să fie realizate în zona defavorizată.
Curtea apreciază că esenţial în cauză este ca investiţiile să fie realizate şi respectiv păstrate în zona defavorizată, în caz contrar agentul economic fiind obligat să restituie sumele pentru care i s-au acordat facilităţi.
Prin urmare, apreciind ca fondat recursul declarat, Curtea urmează a-l admite, în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., şi a modifica sentinţa instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ. (Judecător Eleonora Gheţa)
