în acelaşi timp, instanţa este obligată a dispune asupra menţinerii sau punerii în libertate a persoanei solicitate, iar în acest din urmă caz, trebuie să se ia măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor restrictive de libertate.
Sentinţa penală nr. 12 din 4 septembrie 2009
Prin sesizarea formulată de Parchetul Neruppin – Germania -, prim-procurorul şef a solicitat executarea mandatului european de arestare cu referinţă la dosarul nr. 322 Js 27580/00 pe numele Ş.D.G.
Prin mandatul european de arestare emis la 08 mai 2009, se solicita arestarea şi predarea persoanei solicitate în scopul efectuării anchetei penale împotriva sa, fiind bănuit de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (jaf) gravă în complicitate, conform art. 249 alin. (1), art. 250 alin. (1), art. 25 alin. (2) C. pen., art. 250 alin. (1) C. pen., în redactarea veche.
Actul care fundamentează mandatul european de arestare este emis de Judecătoria Locală Oranienburg din data de 27 octombrie 2000 în dosarul nr. 15- B-GS- 128/00.
La data de 17 august 2009 s-a luat împotriva persoanei solicitate măsura reţinerii pe o durată de 24 ore cu începere de la 10.30 până la 18 august 2009, ora 10.30, conform ordonanţei nr. 13/2009 emise de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
în termenul de reţinere, persoana solicitată a fost adusă în faţa Curţii de Apel Iaşi.
în prezenţa avocatului angajat, persoanei în cauză i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, conţinutul regulii specialităţii şi efectele acesteia, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare şi i s-a luat declaraţie.
Prin încheierea nr. 10 din 17 august 2009, în baza dispoziţiilor art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile, cu începere de la 17 august 2009 la 14 septembrie 2009, inclusiv, fiind depusă în arest.
în cadrul declaraţiei date, persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii înscrisă în art. 100 din Legea nr. 302/2004, iar autoritatea judiciară emitentă a comunicat că aceasta va fi trimisă „înapoi în România în cazul unei condamnări în Republica Federală Germania, care rămâne definitivă, pe baza Convenţiei în privinţa predării persoanelor condamnate din 21 martie 1983, pentm punerea în în continuarea pedepsei”.
în examinarea actelor dosarului, curtea a constatat că persoana solicitată Ş.D.G. a fost trimisă în judecată în calitate de inculpat prin rechizitoriul întocmit la data de 22 februarie 2007 de către Serviciul Teritorial Iaşi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), art. 2 lit. a) şi art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), cât şi a infracţiunii de evadare prevăzute de art. 269 alin. (1) şi (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: )
S-a constatat astfel că persoana solicitată este supusă unei proceduri penale în România pentru fapte diferite de cele ce au motivat mandatul european de arestare.
în conformitate cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, „când persoana urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei”.
Coroborând dispoziţiile legale în materie, curtea a dispus, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării până la terminarea judecăţii şi pronunţarea unei decizii definitive în cauză.
în cursul procedurii speciale în ce priveşte executarea mandatului european de arestare, curtea de apel este obligată a dispune asupra menţinerii sau punerii în libertate a persoanei solicitate, iar în acest din urmă caz trebuie să se ia măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor restrictive de libertate.
în cauză, faţă de conţinutul acestei dispoziţii, măsura arestării a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
