Hotărârile de deschidere a procedurii de pronunţată de o instanţă a unui stat membru , sunt recunoscute în toate celelalte state membre ale Comunităţii Europene de îndată ce îşi produc efectul în statul de deschidere şi produc efecte recunoscute de legea statului de deschidere , fără îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare.
Sentinţa comercială nr. 1118/F/09.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 765/1259/2010 al tribunalului Comercial Argeş.
Prin cererea înregistrată la data de 18.05.2010, societatea în nume colectiv aflată în faliment„ X” cu sediul social în Italia, prin lichidator desemnat M, a solicitat recunoaşterea procedurii de faliment împotriva „ X” cât şi împotriva asociaţilor , a căror răspundere este nelimitată, procedură declanşată de Tribunalul Ordinar din Florenţa prin hotărârea nr. 41/2009 , respectiv hotărârea nr. 90/2009 ; încuviinţarea executării, în cadrul procedurii de faliment a cărei recunoaştere se solicită , a bunurilor aparţinând asociaţilor A, B , aflate pe teritoriul Romaniei . Solicitantul şi-a argumentat interesul în promovarea prezentei cereri prin aceea că există o răspundere nelimitată a asociaţilor şi societatea în nume colectiv „X” aflată în faliment , iar bunurile imobile, teren în suprafaţă de 2498 mp. şi construcţii aferente, aparţinând asociaţilor, a căror urmează a se realiza în acord cu prevederile art. 25 din Regulamentul CE nr. 1346/2000 şi art. 31-51 din Convenţia de la Bruxelles, privind competenţa şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, sunt situate pe teritoriul României – conform extrasului de Carte Funciară (…) Au fost invocate, de asemenea, dispoziţiile Regulamentului CE nr.44/2001 şi efectul direct al actelor normative comunitare invocate, urmare a aderării Romaniei la Uniunea Europeană.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 637/2002, art. 16-19 şi 25 din Regulamentul CE nr. 1346/2000, art.32 din Regulamentul CE nr.44/2001.
Analizând actele depuse, judecătorul sindic a reţinut că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile impuse de art. 18 din Legea nr. 637/2002, privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei .
Astfel,
– procedura străină a cărei recunoaştere se solicită întruneşte condiţiile prevăzute de art. 3 lit.a din lege, în sensul că se desfăşoară în conformitate cu legislaţia în materie de insolvenţă a statului italian, în care bunurile şi activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii instanţei străine, în scopul reorganizării sau lichidării activităţii debitorului şi a asociaţilor ;
– reprezentantul străin care a solicitat recunoaşterea este persoana care, conform art. 3 lit.e din lege, este autorizată, în cadrul unei proceduri străine, să administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor şi a activităţii debitorului sau să acţioneze ca reprezentant al procedurii străine;
– cererea de recunoaştere îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin.2 din Legea nr. 637/2002 , fiind însoţită de copii certificate ale hotărârilor de deschidere a procedurii străine şi de desemnare a reprezentantului străin, respectiv de declaraţia lichidatorului în care se precizează că nu are cunoştinţă de existenţa altor proceduri începute împotriva aceloraşi debitori ;
– Cererea a fost formulată în faţa instanţei competente , prevăzută de art. 5 lit B pct.a din lege , respectiv tribunalul în circumscripţia căruia se află bunurile imobile aparţinând debitorului ;
– Există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între Romania şi Italia, ca ţări ale Uniunii Europene, rezultând din aplicarea Regulamentului CE nr. 1346/2000 şi a Regulamentului CE nr.44/2001 , şi din efectul direct al actelor normative comunitare .
– Nu există excepţii de ordine publică , în înţelesul art. 7 din lege , pe care tribunalul investit cu dosarul pendinte să le invoce din oficiu.
Instanţa a dispus recunoaşterea procedurii străine principale de faliment deschisă în Italia, împotriva X cât şi împotriva asociaţilor , prin hotărârea nr. 41/2009 , respectiv hotărârea nr. 90/2009 pronunţate de Tribunalul Ordinar din Florenţa.
Totodată, a constat că în baza art. 16 şi 17 din Regulamentului CE nr. 1346/2000, hotărârile de deschidere a procedurii de insolvenţă pronunţată de o instanţă a unui stat membru , sunt recunoscute în toate celelalte state membre ale Comunităţii Europene de îndată ce îşi produc efectul în statul de deschidere şi produc efecte recunoscute de legea statului de deschidere , fără îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare , în orice alt stat membru , şi a admis crererea de încuviinţare a executării bunurilor debitorilor, în cadrul procedurii străine recunoscute , în condiţiile reglementate de art. 18 alin.3 din acelaşi regulament , cu obligaţia lichidatorului desemnat să respecte legea statului român, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de recunoaştere a procedurii străine principale.
