Inadmisibilitate
Reclamantul, atât cu ocazia soluţionării recursului de către Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 649/2000, cât şi la rejudecarea cauzei la Tribunalul Tulcea, a susţinut constant că acţiunea formulată, vizând obligarea pârâtului C.M. la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenului proprietatea sa, se întemeiază pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990 “orice persoană, fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitor la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Drept urmare, pentru a sesiza instanţa în temeiul Legii nr. 29/1990, reclamantul trebuie să facă dovada vătămării în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ emis sau care i-a fost refuzat de o autoritate administrativă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenului proprietatea sa, cerere care nu poate face obiectul unei acţiuni în administrativ.
Faţă de faptul că instanţa de fond nu putea dispune asupra obiectului şi temeiului juridic al acţiunii, fără încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, corectă este soluţia pronunţată de aceasta, de respingere a cererii ca inadmisibilă (decizia civilă nr. 8/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa).
