În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii au cumpărat imobilul în litigiu prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul legii 112/1995, achitând întregul preţ, respectiv 9681908 lei vechi avans, iar restul în rate lunare. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă contractul a fost anulat, dispunându-se restituirea imobilului în natură, foştilor proprietari. Ca urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 501 din Legea 10/2001, modificată prin legea 1/2009, care prevede restituirea preţului de piaţă.
Din probele administrate în cauză, respectiv copiile hotărârilor judecătoreşti, expertiza tehnică în construcţii, copia contractului anulat, instanţa reţine următoarele:
Prin contractul de vânzare/cumpărare încheiat între reclamanţi şi SC Urbana SA la data de 6.12.1999 reclamanţii au cumpărat apartamentul situat în Sibiu, înscris în CF 2 nr. top 1/1. Apartamentul a fost întabulat în favoarea reclamanţilor în cf la 21.03.2001.
Prin sentinţa civilă nr. 7684/2002 a Judecătoriei Sibiu s-a constatat nulitatea contractului de vânzare/cumpărare, instanţa reţinând ca singur motiv de nulitate faptul că contractul a fost întabulat în cartea funciară abia în martie 2001, adică după promulgarea legii 10/2001. Sentinţa a fost menţinută prin decizia civilă nr. 508/2003 a Tribunalului Sibiu, care a reţinut, la fel, că înscrierea contractului de vânzare-cumpărare al pârâţilor N. a fost nelegală, pentru că exista o hotărâre judecătorească de restituire a imobilului către fostul proprietar, a apartamentului rămas în proprietatea statului, ori cel al pârâţilor Negrea, era la data restituirii imobilului, încă în proprietatea statului, nefiind înscris în CF. Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, că înscrierea contractului pârâţilor N. a fost nelegală pentru că în martie 2001 era deja în vigoare legea 10/2001, când nu se mai putea opera în cartea funciară transferul dreptului de proprietate de la stat la cumpărătorii N. Prin decizia civilă nr. 512/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a respins şi recursul pârâţilor N., hotărârea instanţei de fond, prin care s-a constatat nulitatea contractului rămânând astfel irevocabilă.
Potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 1/2009 „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.
Din analiza hotărârilor judecătoreşti prin care s-a constat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare rezultă că singurul motiv de nulitate a fost acela al înscrierii în cartea funciară a contractului în anul 2001. Contractul a fost încheiat în 1999, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti prin care Sc Urbana SA a fost obligată la încheierea contractului, aşa cum rezultă din sent. civ. nr. 7657/1999(f. 35), iar instanţele care l-au anulat nu reţin că la data încheierii lui s-ar fi încălcat disp. art. 9 din legea 112/1995. Nici una din instanţe nu a reţinut că contractul ar fi fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor din legea 112/1995, ceea ce înseamnă, per a contrario, că contractul, la data încheierii lui, în 1999, a respectat dispoziţiile legii 112/1995.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu a fost încheiat cu nerespectarea legii 112/1995, sunt îndeplinite condiţiile Art. 501 din legea 10/2001 aşa cum a fost modificată prin legea 1/2009, iar reclamanţii N. sunt îndreptăţiţi la restituirea preţului de piaţă.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că preţul de piaţă al imobilului este de 392.656 lei(f. 85). Din actele dosarului rezultă însă că prin sentinţa civilă 5653/2005 a Judecătoriei Sibiu, pârâtul MFP a fost obligat să restituie reclamanţilor N. preţul actualizat achitat de aceştia pentru imobilul în litigiu, iar din dispoziţia de plată(f. 23) rezultă că pârâtul a şi plătit reclamanţilor suma la care a fost obligat, respectiv 9210,87 lei(f. 28).
În aceste condiţii, reclamanţii fiind despăgubiţi parţial, pentru a nu beneficia de o plată dublă, urmează ca din preţul stabilit prin expertiză să se scadă suma deja primită, astfel că suma cuvenită acestora va fi de 383.446 lei.
Faţă de aceste împrejurări instanţa a constatat că acţiunea reclamanţilor este întemeiată în parte, motiv pentru care a fost admisă ca atare, dispunând obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 383.446 lei pentru imobilul înscris în CF 1 Sibiu, nr. top 1/1.
Potrivit art. 274 c. pr. civ. pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor în întregime cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul expertului.
