Reorganizare judiciară şi faliment. Dreptul creditorilor cu garanţii reale asupra bunului pentru care s-a’propus de către lichidator vânzarea directă de a formula obiecţiuni. Calitate procesuală


Conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, propunerea lichidatorului de vânzare directă va fi notificată debitorului şi creditorilor cu garanţii reale, care vor putea formula obiecţiuni.

Potrivit alin. (3), obiecţiunile vor fi analizate de judecătorul-sindic, deodată, într-o şedinţă la care vor fi citaţi lichidatorul, debitorul şi creditorii cu garanţii reale asupra bunului.

Nefiind creditor cu garanţii reale, ci numai un creditor chirografar, recurenta nu are calitate procesuală în faza procedurii falimentului reglementată de art. 102 şi, neavând calitate procesuală în faţa instanţei de fond, nu are nici în faţa instanţei de recurs.

(Decizia nr. 1289 din 28 octombrie 2002 – Secţia a V-a comercială)

Prin încheierea de şedinţă din 5.07.2002, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, prin judecător-sindic, în Dosarul nr. 415/1996, s-a admis cererea formulată de S.C. “P.” S.R.L., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. “C.” S.A., în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a aprobat vânzarea directă a activelor debitoarei compuse din: teren, mijloace fixe din stocuri către S.C. “M.” S.R.L. şi s-a dispus notificarea încheierii către A.V.A.B., S.C. “C.” S.A., precum şi publicarea în două ziare locale de largă difuzare şi afişarea la sediul debitoarei.

Judecătorul-sindic a reţinut că lichidatorul a prezentat oferta cea mai avantajoasă pentru maximizarea averii debitoarei, parcurgând procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 64/1995, republicată, iar creditoarea cu garanţii reale asupra bunului (A.V.A.B.) şi-a dat acordul pentru vânzare către promitentul-cumpărător.

în considerentele încheierii s-a mai reţinut că lichidatorul va întocmi contractul de vânzare-cumpărare numai după £0 de zile de la data ultimei publicări în ziar.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. “P.”, solicitând casarea încheierii recurate şi suspendarea executării, şi a invocat în drept dispoziţiile art. 7, art. 102 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

La termenul din 23.09.2002, debitoarea, prin lichidator, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentei în raport de dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Având în vedere prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea va analiza mai întâi excepţia invocată, care ar putea face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea motivelor de recurs formulate.

Faţă de excepţia invocată, Curtea a reţinut următoarele: Conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia din teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară şi să arate sarcinile de care este grevat şi, înainte de a fi supusă spre aprobare judecătorului-sindic, propunerea va fi notificată debitorului şi creditorilor cu garanţii reale asupra bunului, care îşi vor putea formula obiecţiunile în termen de 10 zile de la primirea notificării.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că obiecţiunile vor fi analizate de judecătorul-sindic, deodată, într-o şedinţă la care vor fi citaţi lichidatorul, debitorul şi creditorii cu garanţii reale asupra bunului.

în speţa de faţă, recurenta este un creditor chirografar, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de fond şi cum a susţinut şi în şedinţa publică.

A.V.A.B., în calitate de creditor ipotecar majoritar, prin înscrisul din dosarul de fond, a comunicat acordul pentru vânzarea către S.C. “M.” S.A., ţinând cont că “este cea mai bună ofertă fermă primită de lichidator şi că distribuirea preţului obţinut din vânzare poate stinge integral creanţa consolidată a A.V.A.B.”.

Astfel, nefiind un creditor cu garanţii reale, S.C. “P.” S.A. nu are calitate procesuală în faza procedurii Legii nr. 64/1995, republicată, reglementată de art. 102 şi, neavând calitate procesuală în faţa instanţei de fond, nu poate avea nici în faţa instanţei de recurs.

în consecinţă, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentei şi a respins recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.