O.U.G. nr. 28/2002, art. 130l” alin. (1) lit. a)
Manipularea pieţei reprezintă efectuarea de tranzacţii sau lansarea de ordine de tranzacţionare care dau sau sunt în măsură să dea indicaţii false ori înşelătoare cu privire la oferta, cererea sau preţul instrumentelor financiare ori care menţin, prin acţiunea uneia sau mai multor persoane, preţul instrumentelor financiare la un nivel artificial ori care folosesc alte mijloace fictive sau alte forme de tranzacţionare încălcând practicile oneste.
Este imputabilă executarea tranzacţiei cross fără a afişa co-tatia aferentă ordinului de vânzare în sistemul de tranzacţionare
şi acceptarea unei sume mult mai mici, preţul fiind în măsură să dea indicaţii false cu privire la ofertă.
Efectuarea tranzacţiei cross fără a lua în calcul preţul mediu ponderat al acţiunilor influenţează în mod artificial preţul de tranzacţionare pentru acţiunile societăţii emitente, lezând interesele potenţialilor investitori.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 244 din 14 februarie 2005, nepublicată
Prin ccrcrca înregistrată la data de 4 iunie 2004 reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâta CNVM, solicitând anularea deciziei nr. 2283 din 11 mai 2004 şi a ordonanţei nr. 235 din 7 aprilie 2004.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost sancţionat cu avertisment în mod nelegal, deoarece:
1. Clienţii care au efectuat tranzacţia cross nu sunt persoane implicate şi nici nu acţionează concertat cu ofertantul, aceştia putând fi în competiţie, întrucât ambii deţin acţiuni ale SC GCC SA.
2. Tranzacţia cross efectuată în data de 16 februarie 2004 nu a avut nicio legătură cu oferta publică. Ordinul de vânzare a fost independent de oferta publică şi executat anterior acesteia. La data primirii ordinului de vânzare, 12 februarie 2004, nu exista niciun cumpărător pentru acest pachet de acţiuni, ordinul stând câteva zile fară a putea fi executat datorită lipsei ordinelor de cumpărare şi a lichidităţilor în piaţă, condiţii în care intenţia de manipulare este exclusă.
3. Datele privind preţul mediu ponderat înainte şi după tranzacţia cross sunt calculate şi prezentate în mod eronat în ordonanţa în a cărei anulare se solicită. Astfel, în ordonanţă se precizează faptul că, preţul mediu ponderat anterior tranzacţiei cross era de 15.756 lei/acţiune, iar după tranzacţie preţul mediu ponderat a scăzut la 10.223 lei/acţiune, favorizându-se astfel lansarea ofertei publice la preţul de 10.000 lei/acţiune.
In realitate, înainte de tranzacţia cross preţul mediu ponderat era de 15.000 lei/acţiune, iar după aceasta a scăzut la 6.570 lei/acţiune, fiind menţionat şi în prospectul de ofertă. In aceste condiţii, ofertantul a lansat oferta la un preţ cu 52% mai mare decât preţul mediu ponderat existent, respectiv la 10.000 lei/acţiune. Acesta reprezintă un argument pentru faptul că, preţul la care a fost lansată oferta publică nu a fost influenţat de tranzacţia cross şi că, scopul tranzacţiei cross nu a fost acela de diminuare a preţului mediu ponderat.
4. Preţul la care s-a efectuat tranzacţia cross este un preţ normal de tranzacţionare pentru acest simbol, deoarece acţiunile au mai fost tranzacţionate la preţuri apropiate în anii anteriori.
5. La momentul executării ordinului de vânzare din data de 12 februarie 2004 nu exista o cotaţie fermă pe piaţă pentru aceste acţiuni, iar acţiunea nu era lichidă.
6. Societatea de investiţii financiare este obligată să acţioneze conform principiului celei mai bune execuţii pentru client, conform dispoziţiilor art. 65 din regulamentul CNVM nr. 3/2002.
7. Reclamantul nu a avut nicio abatere şi nu a mai fost sancţionat de când a fost autorizat şi până în prezent.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe calc de excep-
ţie, declinarca competenţei de soluţionare a cererii în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă de prevederile art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002 aprobate şi modificate prin Legea nr. 514/2002 şi conexarea prezentei cauze cu cele înregistrate sub nr. 1/2004 şi 2/2004, între obiectul şi cauza acestora existând o strânsă legătură.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât:
1. Fără a lua în calcul tranzacţia cross efectuată în data de 16 februarie 2004 la preţul de 4.500 lei/acţiune, preţul mediu ponderat al acţiunilor era de 15.756 lei/acţiune, preţ semnificativ mai mare decât preţul calculat cu luarea în considerare a acestei tranzacţii, respectiv 10.233 lei/acţiune.
2. Exccutarca tranzacţiei cross cu un număr de 2.273 acţiuni la preţul de 4.500 lei/acţiune în condiţiile în care ultima tranzacţie a avut loc la preţul de 15.000 lei/acţiune – a influenţat în mod semnificativ preţul mediu ponderat al acestor acţiuni, preţ minim ponderat luat în considerare la autorizarea ofertei publice de cumpărare, în conformitate cu art. 33 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 5/2003, în condiţiile în care ofertantul V.D. nu a mai achiziţionat acţiuni GCCX în ultimele 12 luni anterioare datei depunerii la CNVM a documentaţiei aferente ofertei publice de cumpărare.
3. Tranzacţia din data de 16 februarie 2004 cu acţiuni GCCX a fost intermediată de SSIF HV SA cu încălcarea prevederilor art. 74 lit. c) şi d) din regulamentul CNVM nr. 3/2002 şi se încadrează în prevederile art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002.
4. SSIF HV SA nu a afişat cotaţia aferentă ordinului de vânzare pentru acţiunile SC GCC SA în sistemul de tranzacţionare RASDAQ.
5. Ultima tranzacţie a fost efectuată la data de 12 august 2003 la preţul de 15.000 lei/acţiune.
6. Efectuarea tranzacţiei cross din data de 16 februarie 2004 la preţul de 4.500 lei/acţiune, fară a lua în calcul preţul mediu ponderat al acţiunilor a dus la influenţarea în mod artificial a preţului de tranzacţionare pentru acţiunile societăţii emitente, lezând interesele potenţialilor investitori.
Principiul celei mai bune execuţii pentru client nu constituie un argument care să permită încălcarea reglementărilor legale imperative care reglementează piaţa de capital.
Prin încheierea de şedinţă din 6 septembrie 2004, Curtea a luat act de renunţarea pârâtei la soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială.
La prezenta cauză s-a dispus conexarea dosarelor nr. 1/2004 şi 2/2004.
Prin acţiunea formulată la data de 4 iunie 2004 reclamantul Ţ.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNVM, anularea deciziei nr. 2285 din 11 mai 2004 şi a ordonanţei CNVM nr. 236 din 7 aprilie 2004, invocând aceleaşi considerente ca şi reclamantul A.C.
De asemenea, întâmpinarea pârâtei a urinat aceeaşi structură ca întâmpinarea depusă în prezentul dosar.
Prin acţiunea formulată la 4 iunie 2004, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNVM, anularea deciziei nr. 2284 din 11 mai 2004 şi a ordonanţei CNVM nr. 234/7.04.2004.
Curtea analizând acţiunile conexe, apărările formulate în cauză şi probele administrate, a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 234 din 7 aprilie 2004 a CNVM reclamantul M.C. – reprezentant al compartimentului de Control intern al SSIF HV – a fost amendat cu suma de 50.000.000 lei, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 74 lit. c) şi d) din Regulamentul CNVM nr. 3/2002, art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 550/2002, art. 23 lit. a), g), h) din Regulamentul CNVM nr. 3/2002.
Prin ordonanţa nr. 235 din 7 aprilie 2004 a CNVM reclamantul
A.C, agent pentru servicii de investiţii financiare al SSIF HV SA, a fost sancţionat cu avertisment, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 74 lit. c), d) din regulamentul CNVM nr. 3/2002 şi art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002.
Prin ordonanţa nr. 236 din 7 aprilie 2004 a CNVM reclamantul Ţ.D., preşedinte şi director general al SSIF HV SA a fost amendat cu 50.000.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 74 lit. c), d) din Regulamentul nr. 3/2002 şi art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002.
Contestaţiile formulate au fost respinse prin deciziile nr. 2283, 2284 şi 2285 din 11 mai 2004.
Celor trei reclamanţi li s-a imputat efectuarea tranzacţiei cross în data de 16 februarie 2004 la preţul de 4.500 lei/acţiune, fară a lua în calcul preţul mediu ponderat al acţiunilor emise de SC GCC SA care era de 15.756 lei/acţiune, preţ mai mare decât preţul calculat cu luarea în considerare a tranzacţiei analizate, respectiv 10.223 lei/acţiune.
Se reţine astfel, influenţarea în mod artificial a preţului de tranzacţionare pentru acţiunile societăţii emitente GCC lezând interesele potenţialilor investitori.
Au fost sancţionaţi reclamanţii, întrucât: T.D., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi director general al SSIF HV SA, deşi putea să prevină încălcarea dispoziţiilor legale în domeniul valorilor mobiliare, nu a facut-o; M.C, reprezentant al compartimentului de control intern al societăţii, trebuia să prevină şi să propună soluţii de remediere a situaţiei de încălcare a legii, să monitorizeze aplicarea prevederilor legale; A.C, agent pentru servicii de investiţii financiare al societăţii, îi era interzis să încheie tranzacţii în scopul de a influenţa în mod artificial preţul valorilor mobiliare.
în fapt, la data de 12 februarie 2004 SSIF HV SA a primit un ordin deschis de vânzare al unui pachet de 2.273 acţiuni ale emitentului SC GCC SA la preţul limită de 4.500 lei/acţiune, pachet deţinut de martorul I.V. SSIF nu a afişat cotaţia aferentă ordinului de vânzare pentru aceste acţiuni în sistemul de tranzacţionare RASDAQ.
La 16 februarie 2004, acţiunile au fost cumpărate de D.H, prin intermediul SSIF, la preţul de 4.500 lei/acţiune, deşi ultima tranzacţie a fost efectuată la 12 august 2003 la preţul de 15.000 lei/acţiune.
Această vânzare a influenţat negativ preţul mediu ponderat pe emitentul SC GCC SA astfel încât, tranzacţia din 19 februarie 2004 (ofertă publică de cumpărare) realizându-se la preţul de 10.000 lei/acţiunc.
Apărările reclamanţilor nu pot fi luate în considerare, fiind neîntemeiate, întrucât:
1. Nu se discută o eventuală acţiune a clienţilor de manipulare a pieţei;
2. Ordinul de vânzare din 12 februarie 2004 nu a fost înregistrat în sistemul electronic ca şi cotaţie, SSIF executând direct tranzacţia cross, de unde rezultă că ordinul de vânzare nu a stat patru zile în piaţă cum au pretins reclamanţii;
3. Lansarea ofertei la un preţ cu 52% mai mare decât preţul mediu ponderat existent, respectiv la 10.000 lei/acţiune reprezintă un calcul raportat la preţul ultimei tranzacţii, de 4.500 lei/acţiune.
în realitate, ce li se impută reclamanţilor este executarea tranzacţiei cross fară a afişa cotaţia aferentă ordinului de vânzare pentru acţiunile SC GCC în sistemul de tranzacţionare RASDAQ (care era de 15.000 lei/acţiune) şi acceptarea sumei de 4.500 lei/acţiune, preţul fiind în măsură să dea indicaţii false cu privire la ofertă.
4. Preţul de 4.800 şi 6000 lei/acţiune a existat între 4 noiembrie 2002 şi 11 decembrie 2002, după această perioadă preţul urcând constant, ajungând la 20.000 lei/acţiune la 10 februarie 2003 şi coborând la 15.000 lei/acţiune în perioada 19 februarie 2003 – 12 august 2003.
De menţionat că următoarea tranzacţie a fost cea din 16 februarie 2004, la preţul de 4.500 lei/acţiune. La preţul de 15.000 lei/acţiune au fost vândute 558 de acţiuni, doar ultima tranzacţie cuprinzând 80 de acţiuni, astfel încât nu se poate afirma că preţul de 15.000 lei nu era un preţ normal de tranzacţionare.
5. Din cele analizate anterior, rezultă că la momentul executării ordinului exista o cotaţie fermă pe piaţă a acţiunilor, care însă nu a fost afişată. Faptul că acţiunea nu era lichidă nu este probată în niciun fel de către reclamanţi.
Ordonanţele atacate nu şi-au argumentat concluziile pe împrejurarea că modelul contractului de intermediere a fost expediat martorului V.D. în data de 13 februarie 2004.
6. Principiul celei mai bune execuţii pentru client a funcţionat numai pentru D.H, nu şi pentru vânzătorul I.V. (de asemenea client al SSIF).
Faţă de considerentele menţionate, Curtea a apreciat, pe baza actelor de la dosar şi a răspunsului la interogatoriu că reclamanţii au încălcat prevederile art. 33 din regulamentul CNVM nr. 5/2003, art. 74 lit. c), d) din regulamentul CNVM nr. 3/2002 şi art. 130 alin. (1) lit. a)
din O.U.G. nr. 28/2002 aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002, tranzacţia cross încheiată la 12 februarie 2004, influenţând în mod artificial preţul acţiunilor societăţii G.C.C. şi dând indicaţii false cu privire la ofertă. De asemenea, Curtea a reţinut că în speţă nu este vorba despre o acţiune concertată a clienţilor, astfel încât apărările formulate pe acest aspect, inclusiv declaraţiile martorilor, sunt nerclc-vante.
In consecinţă, Curtea a respins acţiunile conexe ca neîntemeiate, negăsind niciun motiv de critică actelor atacate.
