Legea nr. 297/2004, art. 271-274 Legea nr. 554/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, art. 14 alin. (1)
Existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Condiţia cazului bine justificat este îndeplinită prin lipsa raportului de constatare a contravenţiei care creează o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ emis. Condiţia prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită întrucât executarea sancţiunii de interzicere temporară a desfăşurării unor activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa legii pieţei de capital ar produce un prejudiciu contravenientului.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9 din 8 ianuarie 2008, în Legalis
Prin sentinţa civilă nr. 1278/2007 pronunţată la 16 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de
reclamantul A.G. în contradictoriu cu CNVM şi a suspendat executarea ordonanţei nr. 206 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, până la soluţionarea în fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa CNVM nr. 205/2007 s-a dispus sancţionarea reclamantului şi anume amendarea acestuia cu suma de 246.527,05 lei reprezentând jumătate din valoarea de 493.054,1 lei, reprezentând suma valorii tranzacţiilor de cumpărare de acţiuni A.M.O. (SC A.P. SA) realizate pe contul H. al SSIF M. SA în perioada 1 noiembrie 2006 – 6 decembrie 2006 şi interzicerea pe o perioadă de timp de un an a tuturor activităţilor şi serviciilor ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004, reţinându-se în sarcina acestuia că în calitate de director al SSIF M. SA, prin angajarea de activităţi de manipulare a pieţei a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 248 din Legea nr. 297/2004.
Din examinarea prevederilor art. 271-274 din Legea nr. 297/2004, reţinute de către instanţa de fond, rezultă că pârâta trebuia să aibă la baza ordonanţei de sancţionare acte de constatare ale agenţilor săi speciali împuterniciţi cu supravegherea, investigarea şi controlul respectării dispoziţiilor legale şi ale reglementărilor pieţei de capital.
Dat fiind că pârâta nu a făcut dovada prezumtivă conform legii, a situaţiei de fapt reţinută în ordonanţă prin menţionarea unui raport de constatare a contravenţiei, instanţa de fond a considerat că în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, adică există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ emis.
Prima instanţa reţine că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită, dat fiind că prin aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, interzicerea temporară a desfăşurării unor activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa legii, pe o perioadă de un an s-ar produce inevitabil un prejudiciu reclamantului, de profesie broker.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, pârâta CNVM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice sub următoarele aspecte:
– instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, obiectul acţiunii fiind în mod clar precizat şi anume suspendarea ordonanţei nr. 205 din 7 martie 2007, emisă de CNVM, or instanţa s-a pronunţat cu privire la ordonanţa nr. 206 din 7 martie 2007, emisă de CNVM ce se referă la o cu totul altă persoană V.G.C. (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);
– interpretând greşit actul dedus judecăţii, instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.;
– hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In susţinerea motivelor de recurs formulate, pârâta arată că măsura dispusă prin actul administrativ atacat a fost adoptată având în vedere activităţile intimatului-reclamant de manipulare a pieţei de capital şi în considerarea legislaţiei incidente în cauză, iar instanţa de fond la momentul analizării celor două condiţii esenţiale ce trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ, deşi precizează că doar „pipăie fondul cauzei”, totuşi apreciază cu privire la legalitatea măsurii de sancţionare aplicată de CNVM şi astfel apreciază ca fiind caz bine justificat, faptul că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ contestat.
Lipsa raportului de constatare întocmit de agenţii constatatori invocată de intimatul-reclamant a fost reţinută în mod eronat de către instanţă şi nu reprezintă o cauză de nulitate a ordonanţei, în materia constatării şi stabilirii contravenţionale pe piaţa de capital nefiind aplicabile prevederile Ordonanţei nr. 2/2001.
Recurenta mai susţine că ordonanţa CNVM nr. 205 din 7 martie 2007 este un act individual care îndeplineşte condiţiile cerute ad vali-ditatem, aspect pe care instanţa de fond ar fi trebuit să-l observe şi mai mult decât atât nu trebuie să cerceteze fondul dreptului, ci doar aparenţa acestui drept.
Condiţia privind prevenirea unei pagube iminente susţine recurenta, în mod eronat a fost reţinută de instanţă ca fiind îndeplinită, deoarece plata unei sume de bani către bugetul de stat, chiar dacă ulterior actul administrativ în baza căruia s-a făcut plata a fost anulat ca fiind ilegal, nu poate constitui motiv de suspendare a aplicării actului administrativ.
Ca o concluzie, recurenta precizează că reclamantul-recurent nu a probat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 republicată pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ supus judecăţii, astfel că solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ordonanţei CNVM nr. 205 din 7 martie 2007, ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat şi a fost respins pentru considerentele arătate în continuare:
în primul rând, instanţa de fond nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât eroarea strecurată în dispozitivul sentinţei a fost îndreptată prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 31 iulie 2007, prin care s-a dispus suspendarea executării ordonanţei nr. 205 din 7
martie 2007, în loc de suspendarea executării ordonanţei nr. 206 din 7 martie 2007, cum din eroare se trecuse iniţial.
Este cert faptul că în speţă este vorba de ordonanţa nr. 205 din 7 martie 2007 emisă de CNVM, deoarece se referă la sancţionarea intimatului-reclamant, iar în cuprinsul acţiunii cât şi în considerentele sentinţei instanţei de fond se fac referiri la acest număr de ordonanţă.
Pe fondul cauzei se constată că sentinţa instanţei de fond prin care s-a dispus suspendarea executării acestei ordonanţe, este legală şi temeinică, apreciind-se în mod corect ca fiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 şi anume cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
In acord cu practica instanţei supreme, existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executării al actelor administrative.
Oricum, însă cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanţa are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Din considerentele sentinţei atacate cu recurs, rezultă că instanţa de fond nu a încercat altceva decât efectuarea unei astfel de cercetări sumare a aparenţei dreptului, nicidecum o analiză pe fond a legalităţii ordonanţei de sancţionare, analiză care nu se poate face decât în cadrul acţiunii în anulare.
Cazul bine justificat nu poate fi însă analizat singular, independent, ci în contextul în care s-a îndeplinit şi cea de-a doua condiţie, prevenirea unei pagube iminente, ireparabile, de care persoana care se consideră vătămată prin actul respectiv să fie ameninţată prin executarea actului.
In speţă, intimatul-reclamant este ameninţat de producerea unei pagube iminente în cazul punerii în a ordonanţei, nu atât prin trecerea la executarea amenzii ce i-a fost aplicată, cât prin faptul că i s-a interzis pe o perioadă de un an efectuarea tuturor activităţilor şi a serviciilor ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004, ceea ce conduce la încetarea sau blocarea activităţii cu repercusiuni asupra resurselor de existenţă ale acestuia.
De altfel posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documente emise de organisme internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004. Astfel Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri al CE privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă prevede ca principiu, posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanţa o va acorda atunci când în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa instanţei de fond era legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta CNVM a fost respins ca nefondat.
