Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1)
în cazul cererii de suspendare privind executarea unui act administrativ sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu dispoziţiile art. 581-582 C. proc. civ.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 2983 din 29 septembrie 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de l iulie 2009, recla
manta SC V. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta CNVM ca pc calca ordonanţei preşedinţiale să se dispună suspendarea aplicării ordonanţei nr. 311 din 2 iunie 2009 şi a atestatului nr. 99 din 2 iunie 2009 până la soluţionarea acţiunii în anulare a celor două acte atacate.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inad-misibilităţii acţiunii, faţă de dispoziţiile cu caracter derogatoriu cuprinse în Legea nr. 554/2004.
Analizând cauza sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 581 şi 582 C. proc. civ. instituie o procedură prin care instanţa poate ordona măsuri „vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Conform art. 581 alin. (3), „Ordonanţa va putea fi dată şi fară citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare”
Iar potrivit art. 582 C. proc. civ., „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fară citarea lor. Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. (3) referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile, împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie”.
Cererea de suspendare formulată în speţă priveşte un act administrativ, fiind aplicabile dispoziţiile Legii speciale, nr. 554/2004.
Conform art. 14, „(1) în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fară nicio formalitate. (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de
Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) apli-cându-se în mod corespunzător. (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de
executarc. (5) In ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cci suspendat de către instanţă, acesta este sus-
pendat de drept. In acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării”.
Din analiza dispoziţiilor legale sus menţionate se constată că cererea de suspendare a executării unui act administrativ urmează reguli procedurale diferite de cele de drept comun, aplicabile în raporturile civile. Având un caracter special, normele din legea contenciosului administrativ derogă de la cele cu caracter de drept comun în materie civilă reglementate de cod, în virtutea principiului de drept specialia generalibus derogant.
Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că acţiunea nu este admisibilă pe calea procesuală aleasă de reclamantă – ordonanţa preşedinţială, urmând a fi respinsă în consecinţa.
