5. decizie de concediere
Prin contestaţia înregistrată la data de 10 02 2009 , contestatoarea P.E. a chemat in judecată pe intimata SC MAGNOLIA REST PUB SRL CRAIOVA , solicitând instanţei ca , prin hotărârea ce se va pronunţa , să constate nulitatea absolută a deciziei nr.186/30 01 2009 emisă de intimată şi reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei şi plata drepturilor băneşti cuvenite începând cu 01 02 2009 .
In motivare,a arătat că prin decizia contestată,contractul său de muncă a încetat conform art 55 lit b din Codul muncii în condiţiile în care nu şi-a exprimat acordul nici verbal, nici scris, luând la cunoştiintă despre temeiul încetării raporturilor de muncă abia la momentul solicitării indemnizaţiei de şomaj.
In dovedire, a depus copia deciziei nr 186/30 01 2009 emisă de intimată.
La termenul din 02 03 2009 , intimata a formulat întimpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
A precizat că atât anterior cât şi în data de 19 01 2009, când a avut loc o şedinţă cu toţi salariaţii societăţii , contestatoarea şi-a manifestat dorinţa de a înceta raporturile de muncă , însă nu prin demisie.
Întrucît o reorganizare sau restructurare nu era in interesul intimatei a fi făcută,raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor.
Atitudinea contestatoarei s-a schimbat la momentul înaintării cererii către AJOFM DOLJ în vederea obţinerii indemnizaţiei de şomaj.
Constatând că nu este îndreptăţită a obţine indemnizaţia de şomaj , a revenit asupra acordului dat la 19 01 2009.
In susţinere,intimata a depus la dosarul cauzei copia contractului individual de muncă , decizia nr 186/30 01 2009, stat de salarii ianuarie 2009.
La termenul din 16.04.2009 , contestatoarea a formulat precizări , arătând că nu a solicitat desfacerea contractului de muncă ,doar că nu a fost de acord cu trecerea sa pe alt post , apreciind că nu face faţă cerinţelor postului. A fost indusă în eroare asupra temeiului încetării contractului de muncă , conducerea unităţii dându-i garanţii că va putea beneficia de şomaj.
A depus la dosarul cauzei adeverinţa 190/06 02 2009 eliberată de intimată,adeverinţa 190/03 02 2009 .
Instanţa a încuviinţat administrarea probei cu interogatoriu şi a probi testimoniale ,
sens în care au fost audiată martora Badea Maria , a cărei declaraţie a fost consemnată şi ataşată dosarul cauzei .
Răspunsurile la interogatoriu au fost ataşate la dosarul cauzei la termenele din 27.04.2009 şi 01 06 2009 , odată cu actul adiţional 177/ 13 01 2009, actul adiţional 152/09 10 2008 , fişa postului de ajutor de bucătar.
Intimata a mai depus la dosarul cauzei , organigrama societăţii din luna ianuarie 2009 , state de salarii aferente lunilor ianuarie şi februarie şi situaţia locurilor demuncă vacante declarate la ANOFM înregistrată sub nr. 4954/13.03.2009 .
Prin sentinţa nr. 2734/08.07.2009 instanţa a apreciat ca nefondată contestaţia, respingând-o pentru următoarele considerente :
Conform dispoziţiilor art 55 lit b din Codul muncii , contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea.
In temeiul principiului simetriei formei actelor juridice, încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor reprezintă un act juridic consensual, la fel şi încheierea acestuia.
Acordul părţilor privind încetarea contractului individual de muncă nu trebuie să îmbrace o anumită formă, fiind guvernat de principiul consensualismului. Prin urmare, înţelegerea părţilor poate fi dovedită prin orice mijloc de probă .
Pentru a proceda la încetarea contractului în baza art 55 lit b , angajatorul trebuie să aibă în vedere o eventuală cerere ori altă manifestare neîndoielnică din care să rezulte intenţia clară a salariatului de a părăsi unitatea.
In cauza de faţă, din probatoriul administrat, instanţa reţine că perspectiva încetării raporturilor de muncă a fost opţiunea contestatoarei, pe care şi-a exprimat-o atât în diferite circumstanţe în faţa colegilor, cât şi în faţa administratorului societăţii, cu ocazia şedinţei de organizare a activităţii din data de 19 01 2009. In acest sens este şi declaraţia martorului care a confirmat că încetarea raporturilor de muncă a fost opţiunea contestatoarei, care a refuzat trecerea pe alt post, preferând să piardă locul de muncă .
Atitudinea sa cu privire la încetarea prin acord a raporturilor de muncă a fost neechivocă, manifestarea de voinţă neîngrădită şi neinfluenţată de nici o manevră a intimatei.
Constatarea întrunirii acordului de voinţă al părţilor se face la momentul materializării acestuia , în cazul de faţă la data emiterii deciziei 187/30 01 2009, pe care contestatoarea a primit-o sub semnătura şi pe care şi-a însuşit-o fără obiecţiuni.
Atitudinea sa ulterioară nu este de natură a schimba manifestarea sa de voinţă exprimată la momentul emiterii deciziei 186/30 01 2009, care a produs efecte instantaneu.
Faptul că titulara contestaţiei a fost în eroare asupra consecinţelor manifestării sale de voinţă nu reprezintă o cauză sau motiv valabil pentru a înlătura acordul de voinţă exprimat la momentul emiterii deciziei.
Faţă de aceste considerente , contestaţia urmează a fi respinsă iar în temeiul disp. art 274 cod pr civilă , contestatoarea va fi obligată în favoarea intimatei la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
