Pentru a putea folosi acţiunea în administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaşte şi pe care autoritatea administrativă pârâtă are obligaţia să-l respecte şi, eventual să-l realizeze în favoarea celui dintâi.
Din formularea art. 1 alin. 1 al legii organice, rezultă că sursa dreptului încălcat trebuie să fie legea sau actele emise pe baza şi în executarea legii.
în lipsa unui drept subiectiv ocrotit de lege reclamanta nu se poate prevala de dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ
Secţia de Contencios Administrativ, decizia nr. 126 din 26 ianuarie 1998.
Prin acţiune, reclamanta Uniunea Vatra Românească, Filiala teritorială Arad a chemat în judecată Guvernul României, Societatea comercială “GROPRODEX” SA Arad, Societatea Comercială Antrepriza de Construcţii Montaj pentru Agricultură SA Arad, Consiliul local al municipiului Arad şi R.A.L.L. Arad, solicitând a se dispune:
– anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 194 din 22 martie 1991, în ceea ce priveşte imobilele situate în municipiul Arad, înscrise în C.F. Arad 41497 nr. top 271/23 şi 271/24, C.F. nr. 41498 Arad, nr. Top 271/23 şi 271/24 atribuite celor două pârâte în proprietate cu nesocotirea legii;
– radierea dreptului de proprietate al pârâtelor respective din cartea funciară.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că imobilele în litigiu – iniţial casă de locuit şi depozit comercial împreună cu terenul aferent – au aparţinut până la naţionalizare firmei “DREHER HAGERNMACHER” cu sediul în Budapesta.
Ulterior, acestea au trecut în patrimoniul Consiliului local al municipiului Arad cu care a încheiat un contract de închiriere. Pe această bază bunurile imobile au fost predate în folosinţa reclamantei.
S-a mai arătat că prin utilizarea unor acte fictive, societăţile comerciale pârâte au indus în eroare autoritatea administrativă emitentă care în mod legal nici nu putea dispune o atare măsură.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 12 din 16 februarie 1995 a respins acţiunea ca efect al constatării că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Concluzia respectivă a fost dedusă din raportul contractual invocat de reclamantă ca temei al pretenţiei sale şi inexistenţa unui drept subiectiv vătămat în sensul dispoziţiilor art. I din Legea contenciosului administrativ.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Uniunea Vatra Românească, Filiala teritorială Arad.
Recurenta a susţinut că greşit prima instanţă a soluţionat procesul pe baza unei excepţii întrucât legitimarea sa procesuală rezultă din atribuirea în folosinţă a bunurilor imobile de către deţinătorul legal, adică Consiliul local al municipiului Arad, conform Hotărârii Guvernului nr. 588/1990.
Că, din moment ce şi în prezent imobilele naţionalizate se găsesc în administrarea autorităţii locale a administraţiei publice, numai prin violarea normelor juridice în vigoare şi cu depăşirea propriei competenţe, Guvernul le-a transmis în proprietatea Aocietăţii comerciale “AGROPRODEX” S.A. Arad şi Societătii Comerciale “ANTREPRIZA DE CONSTRUCŢII MONTAJ” S.A. Arad.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 29/1990 condiţionează admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ de vătămarea drepturilor recunoscute de lege pe care o pretind persoanele fizice şi juridice care se adresează instanţelor judecătoreşti. Cu alte cuvinte, pentru a putea folosi acţiunea în contencios administrativ, reclamantul trebuie să fie beneficiatul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaşte şi pe care autoritatea administrativă pârâtă are obligaţia să-1 respecte şi eventual, să-1 realizeze în favoarea celui dintâi.
Din formularea art. I alin. I şi al legii organice rezultă că sursa dreptului încălcat trebuia să fie legea sau actele emise pe baza şi în executarea legii, iar nu contractul.
Or, în speţă, existenţa unui asemenea drept nu a fost demonstrată de reclamantă.
Aceasta şi-a întemeiat acţiunea atât pe un contract de închiriere încheiat cu pârâta R.A.L.L, Arad, cât şi pe două acte administrative de autoritate – este vorba de decizia nr. 451 din 22 iulie 1991 emisă de Primăria municipiului Arad şi de decizia nr. 18 din 17 ianuarie 1991 emisă de Prefectura judeţului Arad pe baza cărora reclamanta a obţinut folosinţa imobilelor.
Dar, ambele acte administrative precum şi contractul de închiriere au fost anulate, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate de Tribunalul Arad (sentinţele civile nr. 377/1991 şi respectiv nr. 171/1992) astfel cum s-a învederat prin întâmpinările depuse de societăţile comerciale beneficiare. Această împrejurare nu a fost negată de reclamantă şi nici infirmată prin probele cu acte administrate în cauză.
în lipsa unui drept subiectiv ocrotit de lege, în mod corect s-a reţinut că reclamanta nu se poate prevala de dispoziţiile art. 1 alin. din Legea contenciosului administrativ, pentru a cere în justiţie anularea hotărârii guvernamentale pe baza căreia imobilele au fost incluse în listele de patrimoniu ale unităţilor economice reorganizate.
în plus, se constată că faţă de data publicării hotărârii în Monitorul Oficial – 30 iunie 1992 – acţiunea a fost formulată de reclamantă cu depăşirea termenelor stabilite prin art. 5 al aceleiaşi legi, excepţia procedurală invocată de altfel încă de la primul termen prin întâmpinarea Guvernului.
Ţinând seama de considerentele expuse şi întrucât nici din oficiu nu se constată temeiuri de casare a sentinţei, urmează ca recursul să fie respins.
