O.G. nr. 5/2001 O.U.G. nr. 119/2007
Nu există un înscris doveditor, însuşit de debitoare, care să ateste existenta creanţei, care astfel nu este certă; nu există nici vreun alt act care să dovedească raportul comercial pretins a exista între cele două societăţi. Deşi s-a pus în vedere şi s-a acordat creditoarei un termen în vederea depunerii unor înscrisuri mai concludente sau a unei copii lizibile a facturii, singura probă aflată la dosar a rămas înscrisul despre care doar se poate bănui a fi factura invocată, dar care nu este acceptată nici prin semnătură, nici prin ştampilă.
Jud. Sectorului 4 Bucureşti, s. civ., sent. nr. 6529 din 5 octombrie 2010, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 26.07.2010, creditoarea SC D. COM SRL a solicitat emiterea unei somaţii de plată împotriva debitoarei SC F.T. SRL pentru suma de 2579,51 lei, reprezentând contravaloare factură neachitată, cu cheltuieli de judecată.
Legal citată, debitoarea nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări.
La dosar a fost depus un înscris despre care creditoarea afirmă a fi factura invocată [cu nr. (___)/14.12.2009],
Analizând dosarul, instanţa a constatat că nu sunt întrunite nici cerinţele O.G. nr. 5/2001 (invocată în cerere), nici cele ale O.U.G. nr. 119/2007 (aplicabilă raporturilor între comercianţi), în sensul că nu există un înscris doveditor însuşit de debitoare care să ateste existenţa creanţei, care, astfel, nu este certă, nu există nici vreun alt act care să dovedească raportul comercial pretins a exista între cele două societăţi.
Deşi s-a pus în vedere şi s-a acordat creditoarei un termen în vederea depunerii unor înscrisuri mai concludente sau a unei copii lizibile a facturii, singura probă aflată la dosar a rămas înscrisul despre care doar se poate bănui a fi factura invocată, dar care nu este acccptată nici prin semnătură, nici prin ştampilă.
Prin urmare, fiind necesară adâncirea probatoriului pentru a verifica existenţa raporturilor juridice invocate, ccca ce nu se poate face în procedura sumară a ordonanţei de plată, constatând lipsa caracterului cert al creanţei, instanţa a respins cererea.
