Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria xx, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 19.08.2011, sub nr. 7010/279/2011, a fost sesizată instanţa cu privire la anularea înscrisului reprezentând cerere de concediu fără plată, întocmit de pârât, aflat la fila nr. 23 din dosarul de urmărire penală nr. 2065/P/2010 al aceleiaşi instituţii.
S-a dispus prin ordonanţa din data de 21.05.2011, scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitului xx, cercetat pentru săvârşirea a două infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. 1 Cod Penal.
S-a reţinut că învinuitul, administrator al xx, a întocmit în numele angajatului său, xx, o cerere de concediu cu data de 09.11.2007, respectiv o cerere de demisie, acest din urmă act fiind însuşit de angajat.
În drept au fost indicate dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod de procedură penală.
La solicitarea instanţei a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 2065/P/2010.
În temeiul art.167 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.
Pârâtul xx nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa apreciază cererea ca fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 245 alin. 1 lit. c1 Cod de procedură penală, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
Din analiza înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală nr. 2065/P/2010, se constată faptul că pârâtul, în calitate de administrator al xx, a întocmit în numele angajatului său, xx, o cerere de concediu fără plată, cu data de 09.11.2007, după ce, anterior, îşi anunţase angajaţii că activitatea societăţii va fi suspendată în perioada 14.11.2007 – 14.02.2008.
Instanţa mai reţine, contrar afirmaţiei pârâtului, potrivit cu care xx şi-ar fi exprimat acordul cu privire la întocmirea actului, că înscrisul a fost redactat fără ca angajatul să-şi fi dat consimţământul. În atare situaţie, trebuie precizat că declaraţia pârâtului, dată în cursul cercetărilor penale, nu se coroborează sub aspectul evocat, cu niciun alt mijloc de probă.
Se cuvine a mai aminti faptul că, potrivit art. 948 pct. 2 Cod civil, una din condiţiile esenţiale de fond ce trebuie respectată pentru încheierea ca valabilă a unui act juridic, este consimţământul liber exprimat.
Or, coroborând înscrisurile existente în dosarul e urmărire penală, instanţa apreciază că lipsa totală a acordului de voinţă a presupusului al actului, are a fi sancţionată cu nulitatea absolută a actului materializând cerere de concediu fără plată, aflat la fila nr. 23 din dosarul de urmărire penală nr. 2065/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria xx, urmând a admite cererea reclamantului.
