Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 29/1990 instanţa, soluţionând acţiunea, poate, după caz, să anuleze, în total sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea administrativă să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul admiterii cererii aceasta va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale.
Prin urmare, daunele se acordă numai în cazul admiterii cererii principale privind sancţionarea nerespec-tării unei obligaţii în cadrul raportului de drept public.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 374 din 18 februarie 1998.
Prin acţiune, reclamantul D.D. a chemat în judecată Ministerul de Interne – Brigada de Pompieri a Capitalei şi pe comandantul acestei brigăzi, solicitând obligarea pârâţilor la 500.000.000 lei daune materiale şi morale.
în motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 14 aprilie 1995 reclamantul a încunoştiinţat pe cei doi pârâţi de montarea unor grilaje metalice la uşile de acces şi la ferestrele de la parterul blocului în care locuieşte, lucrări efectuate fără acordul celorlalţi locatari, de către preşedintele şi administratorul comitetului de bloc. Reclamantul a mai precizat că deşi aceste lucrări împiedică evacuarea în caz de seism sau incendiu, cei doi pârâţi nu au luat măsurile ce se impuneau pentru demontarea lor şi nu au procedat la pedepsirea celor vinovaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 649 din 10 octombrie 1995 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele art. 11 şi 12 din Legea nr. 29/1990.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul D.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că din probe rezultă necesitatea admiterii acţiunii sau în eventualitatea în care instanţa ar fi apreciat că nu sunt dovezi suficiente, putea să suplimenteze probatoriu.
Recursul nu este fondat.
Prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat exclusiv daune, fără să fi fost constatat faptul generator de prejudiciu comis de pârâţi în executarea unui raport de drept public, prin solicitarea din prezenta acţiune sau într-un alt litigiu în care să se fi pronunţat o hotărâre irevocabilă. Cum potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 daunele se acordă nu-mai în cazul admiterii cererii principale privind sancţiunea neres-pectării unei obligaţii administrative, condiţiile acestui text legal nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, aşa cum nu sunt întrunite nici cerinţele art. 12 din aceeaşi lege. Situaţia a fost corect reţinută de instanţa de fond, care a apreciat în mod judicios că cererea de despăgubiri formulată în temeiul Legii nr. 29/1990 este doar accesorie şi nu poate fi soluţionată ca acţiune principală şi distinctă de constatarea nulităţii unui act administrativ sau a refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege.
în consecinţă, motivele de recurs nefiind fondate şi neexistând alte temeiuri de casare a sentinţei, recursul va fi respins ca neîntemeiat.
