Funcţia de secretar de comună/oraş/municipiu este o funcţie specifică administraţiei publice, astfel că nu se încadrează în funcţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 86 din Legea nr. 303/2004 pentru a fi considerată vechime în magistratură.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale –Decizia civilă nr. 773/15 iunie 2009.
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub dosar nr. 7364/97/2008 reclamantul SN a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara şi Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
-să se constate că perioada cuprinsă între 01.07.1980-01.03.1990, respectiv 9 ani şi 8 luni, în care a îndeplinit funcţia de secretar al fostului Consiliului Popular al judeţului Hunedoara, constituie vechime în magistratură;
– să fie obligată pârâta de ordinul 2 să recalculeze pensia de serviciu.
În motivarea acţiunii sale reclamantul arată că la stabilirea pensiei de serviciu în mod greşit nu i-a fost luată în calcul ca şi vechime în magistratură perioada arătată în petitul acţiunii, deoarece vechimea în magistratură în sensul art.86 din Legea nr. 303/2004 este o noţiune mai largă, incluzând pe lângă vechimea de judecător sau procuror şi alte categorii de funcţii în specialitate juridică, cum este şi cea de secretar de primărie. În sensul celor susţinute se invocă Hotărârea nr. 334725.04.2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
De asemenea, reclamantul arată că prin sentinţa civilă nr. 235/LM/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 9260/97/2006 s-a constatat că perioada 01.07.1980-01.03.1990, cât a fost angajat ca secretar al fostului Consiliu popular al judeţului Hunedoara, constituie vechime de judecător conform art.78 alin.3 din Legea nr. 58/1968, care a fost parţial abrogată prin Legea nr. 92/1992, impunându-se ca acest act doveditor să fie luat în considerare în prezentul proces.
În fine, reclamantul arată că la revenirea în justiţie, 01.03.1990, atât Tribunalul Hunedoara, cât şi Curtea de Apel Alba Iulia au inclus perioada respectivă ca vechime în magistratură conform Legii nr.92/1992 şi i-a acordat sporul de vechime de 25%, aşa încât are un drept câştigat, care nu poate fi abolit urmare a unor interpretări greşite a textelor de lege.
În drept se invocă art.86 din Legea nr. 303/2004, Legea nr. 92/1992.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara se solicită respingerea acţiunii în asigurări sociale formulată de reclamant în cauză, invocându-se excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de decizia nr. 94/2008 a Curţii de Apel Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 329/29.01.2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr. 7364/97/2008 s-a respins acţiunea în asigurări sociale formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara şi Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, reţinându-se, următoarele:
– nu există autoritate de lucru judecat în sensul art.1201 cod civil, deoarece obiectul şi părţile în cele două cererii sunt diferite.
– pe fondul pricinii, acţiunea este neîntemeiată, deoarece funcţia îndeplinită de contestator –secretar al Consiliului Popular al jud. Hunedoara nu se încadrează în funcţiile limitativ enumerate în art. 86 din Legea nr. 303/2004, situaţie în care intimata a aplicat corect dispoziţiile legale în sensul că a comunicat petentului că această perioadă nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de de serviciul ca şi vechime în magistratură;
– este adevărat că art.44 din Legea nr. 92/1992 este prevăzută ca vechime în magistratură perioada în care o persoană licenţiată în drept sau în drept economic şi administrativ a fost personal de conducere ori de execuţie în cadrul altor organe ale administraţiei publice, dar prin art.107 alin.2 din Legea nr. 303/2004 a fost abrogat acest articol de lege;
– hotărârile Plenului C.S.M depuse de reclamant se referă la judecătorii în funcţie la data solicitării recunoaşterii ca vechime în magistratură, or reclamantul a fost eliberat din funcţie la data de 30.04.1996, la cerere, aşadar la data când a solicitat valorificarea perioadei cât a îndeplinit funcţia de secretar al fostului C.P. nu mai exercita funcţia de judecător; şi nu putea să beneficieze de vechimea în magistratură stabilită de O.U.G. nr. 179/1999 care a modificat art.44 din legea nr. 92/1992;
-art.78 alin.3 din Legea nr.58/1968 invocat de reclamant nu are nimic comun cu pensia de serviciu pentru magistraţi, introdusă prin Legea nr. 303/2004, ce reglementează o situaţie nouă şi nu retroactivează.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat, recurs, în termenul legal, reclamantul S.N., solicitând, în baza art.312 Cod procedură civilă, modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că perioada în discuţie constituie vechime în magistratură pentru că transferul din magistratură în administraţie şi apoi iarăşi în magistratură s-a făcut cu respectarea drepturilor dobândite prin Legea nr.58/1968 care a fost în vigoare până în anul 1992, aceste drepturi fiind recunoscute şi prin sentinţa civilă nr. 235/LM/2007. De asemenea recurentul arată că deşi nu mai era judecător la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, acest text de lege nu a putut aboli drepturile câştigate prin legile anterioare referitoare la vechimea în magistratură. Referirea C.S.M în hotărârile invocate la judecătorii în funcţie este determinată de faptul că în competenţa acestuia se află spre soluţionare asemenea cererii, competenţa de stabilire a vechimii în magistratură pentru cei care nu mai sunt în funcţie revenind instanţei, dar este de observat faptul că în toate aceste hotărâri s-a considerat ca şi vechime în magistratură funcţia de secretar al comunei, oraşului, municipiului exercitată anterior intrării în magistratură.
De aceea, consideră recurentul sentinţa atacată este nelegală, netemeinică şi profund discriminatorie în raport cu starea de fapt şi de drept dedusă judecăţii.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin2. cod procedură civilă a reţinut că recursul este nefondat.
Potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 „ Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, , ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, , Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ”.
Art. 86 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 97 din 14 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 15 aprilie 2008, care modifică pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 100 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 684 din 8 octombrie 2007.
În speţă, din menţiunile din carnetul de muncă depus în copie la dosar, reiese faptul că în perioada 01.07.1980- 01.03.1990 recurentul S.N. a îndeplinit funcţia de secretar al Consiliului Popular Judeţean Hunedoara.
Or, este evident faptul că această funcţie nu este exercitată în cadrul aparatului uneia dintre autorităţile prev. de art. 86 din Legea nr.304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulteriore, fiind o funcţie specifică administraţiei publice locale, exercitată în cadrul primăriei. Ca atare, în mod justificat prima instanţă a reţinut că această funcţie nu se încadrează în funcţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor pentru a fi considerată vechime în magistratură.
Trimiterea făcută de recurent la dispoziţiile art.44 din Legea nr. 92/1992 nu şi găsesc aplicabilitate în cauză deoarece acestea au fost abrogate expres prin art.107 din Legea nr. 303/2004, dreptul la a recurentului născut în anul 2008, conform deciziei nr. 203.820/30.05.2008 emisă de intimat C.J.P. Hunedoara fiind guvernat de dispoziţiile acestui ultim act normativ, potrivit principiului de drept tempus regit actum.
Chiar dacă nu există autoritate de lucru judecat raportat la decizia nr. 94/2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 3115/97/2007 prin care s-a respins contestaţia formulată de contestator de anulare a deciziei nr.5928/2007 emisă de intimata C.J.P. Hunedoara şi stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr.303/2004, motivându-se în fapt tocmai neluarea în considerare a perioadei în care a îndeplinit funcţia de secretar la fostul consiliu popular, scopul urmărit de reclamant prin acţiunea în asigurări sociale de faţă este acelaşi – recunoaşterea ca şi vechime în magistratură a perioadei în care s-a exercitat funcţia de secretar. De aceea, considerentele reţinute de curtea de apel în conţinutul acestei decizii, în sensul că funcţia îndeplinită de contestator în perioada indicată nu se încadrează în funcţiile enumerate de Legea nr.303/2004 sunt pe deplin viabile în speţă.
Trimiterea făcută de recurent la sentinţa civilă nr. 235/LM/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 9260/97/2006 nu are relevanţă juridică în cauza de faţă, deoarece această hotărâre se fundamentează pe dispoziţiile legii nr. 78 alin.3 din Legea nr. 58/1968, iar în cauză sunt în discuţie prevederile Legii nr. 304/2004- act normativ incident la data pensionării recurentului.
Nici referirea la Hotărârile C.S.M nu are relevanţă juridică în cauză, deoarece aşa cum, justificat a reţinut prima instanţă aceste hotărâri se referă la judecătorii în funcţie şi care au beneficiat de vechimea în magistratură potrivit Legii nr.92/1992, or, în cauză recurentul a fost eliberat din funcţia de judecată la cerere, la data de 30.04.1996, aşa încât nu putea beneficia de dispoziţiile O.U.G. nr. 179/1999 care au modificat art.44 din Legea nr. 92/1992.
Faţă de cele ce preced, curtea a constatat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în conţinutul art. 304 punct.1-9 Cod procedură civilă.
