În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza cererii nr. 372/23.10.2006 formulată de pârâtă, i-a acordat sprijin financiar pentru înfiinţarea culturii de grâu pentru anul 2006, sub formă de bonuri valorice în sumă de 4476 lei pentru suprafaţa de28,84 ha grâu.
A mai arătat că la data verificării culturii pentru care s-a formulat cererea de sprijin, conform art.15 din Ordinul nr.687/2007, s-a încheiat procesul verbal de recepţie şi restituire nr.372/2.04.2007 prin care s-a constatat că pârâta nu a înfiinţat cultura de grâu pentru suprafaţa de 29,84 ha, astfel că trebuie să restituie suma de 4476 lei.
Reclamanta a mai menţionat că a depus diligenţe pentru recuperarea creanţei care este certă, lichidă şi exigibilă, inclusiv prin punerea sa în întârziere, însă pârâta nu a înţeles să o restituie de bunăvoie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1092, 1105 Cod civil, OUG nr. 65/2006 şi Codul de procedură fiscală.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri (f.4-6 ).
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că a achitat datoria, anexând în acest sens chitanţa nr. 0710021024030000/2.10.2007, emisă de BRD (f.26).
Urmare adresei dispuse de instanţă, reclamanta a comunicat că debitul nu a fost achitat, iar contul indicat în chitanţa depusă la dosar nu îi aparţinea (f.32).
Prin sentinţa civilă nr. 1062 din 29 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Alexandria s-a admis în parte acţiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 4476 lei reprezentând sprijin financiar nejustificat şi să plătească dobânda legală aferentă sumei respective, cu începere de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâta nu a făcut dovada că bonurile valorice au fost utilizate efectiv în scopul pentru care au fost acordate, respectiv pentru achiziţionarea de sămânţă de grâu certificată, în scopul înfiinţării culturii de grâu pentru suprafaţa de 29,84 ha, contrar prevederilor art. 17 din OUG nr. 123/2006.
A mai motivat că apărarea pârâtului că a restituit sprijin financiar este neîntemeiată întrucât contul indicat în chitanţa depusă de pârâtă nu corespunde contului indicat de reclamantă în procesul verbal de recepţie şi restituire.
Cât priveşte acordarea dobânzii legale aferente debitului instanţa a constatat că respectiva cerere este întemeiată în parte, în raport de prevederile art. 1088 C. civ. şi art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, însă numai de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta solicitând formulând critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A motivat că în mod greşit instanţa de fond nu a obligat pârâta şi la plata dobânzii legale anterior datei formulării acţiunii, având în vedere că aceasta a fost pusă în întârziere prin înştiinţarea nr. 525/20.08.2007..
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii formulate, mai puţin a cererii privind plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile formulate, tribunalul va respinge ca nefondat recursul, pentru considerentele care vor succede.
Potrivit art. 1088 C. civ., în cazul obligaţiilor având ca obiect o sumă de bani, daunele – interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceasta acordându-se fără ca debitorul să justifice vreo pagubă, din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care dobânda curge de drept.
Întrucât în cauza de faţă intimata pârâtă nu este de drept în întârziere, iar înscrisurile din dosar nu fac dovada notificării conform art. 1079 C. civ. pentru a aprecia că a aceasta a fost notificată anterior cererii de chemare în judecată, în mod corect instanţa de fond a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii şi pentru perioada anterioară introducerii acţiunii.
Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – reclamantă APIA.
