Potrivit art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, a fiecărui act de silită efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care aceasta hotărâre nu este data de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea că o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.
Conform alineatului final al aceluiaşi articol, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit Codului de procedură civilă.
Normele juridice precizate, şi implicit existenţa, în materie, a unei proceduri administrativ – jurisdicţionale de contestare a creanţelor financiare, atrage competenţa instanţelor de administrativ pentru controlul legalităţii actelor administrativ-jurisdicţionale emise de organele financiare competente şi, evident, a actelor de executare silită încheiate pe baza proceselor verbale de control care constată creanţa bugetară.
Rezultă deci, că în înţelesul art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de suspendare a executării unui titlu este Curtea de Apel ca instanţă de contencios administrativ, nu judecătoria ca instanţă de drept comun.
Pentru aceeaşi concluzie mai pledează şi reglementările instituite prin art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (în vigoare până la abrogarea sa prin Legea nr. 105/1997) precum şi dispoziţiile art. 4 şi 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Secţia de Contencios Administrativ, decizia nr. 1441 bis din 12 iunie 1998.
Societatea comercială “MED PROD IMPEX” SRL a solicitat suspendarea executării titlului nr. 517 din 10 iunie 1997 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti privind sumele de 1.686.506.741 lei – impozit pe profit şi amenzi şi de 757.670.839 lei – majorări de întârziere până la soluţionarea definitivă a contestaţiei sale formulată conform dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994.
în motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că urmărirea silită a fost începută în baza unui proces verbal de control financiar încheiat de către lucratori ai Direcţiei Generale mai sus menţionate. Ca procedura administrativ-jurisdicţională declanşată împotriva acelui act de control este în curs şi executarea creanţei înainte de finalizarea litigiului ar afecta grav procesul de producţie al societăţii comerciale.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, sesizată iniţial, prin sentinţa civilă nr. 7691 din 23 octombrie 1997 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că măsura se impune în raport de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994.
La rândul sau, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ s-a considerat necompetentă material şi prin sentinţa civilă nr. 362 din 30 martie 1998 s-a dezinvestit în favoarea judecătoriei.
întrucât între cele doua instanţe judecătoreşti s-a ivit conflict negativ de competenţă, dosarul cauzei a fost înaintat pentru regulator Curţii Supreme de Justiţie.
Se constată că soluţia corectă este cea pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti pentru următoarele considerente.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a conţinutului cererii S.C. “MEG PROD IMPEX” SRL a solicitat suspendarea titlului executor nr. 517 din 10 iunie 1997 emis de către Direcţia Generala a Finanţelor Publice şi Controlului
Financiar de Stat Bucureşti pe baza procesului verbal de control nr. 51167 din 11 martie 1997, până la soluţionarea litigiului dintre părţi având că obiect mai multe creanţe bugetare (impozit pe profit, majorări legale şi amenzi).
Litigiul respectiv a parcurs deja prima fază procesuală prevăzute de art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, prin emiterea deciziei nr. 16428 din 10 aprilie 1997 de către aceeaşi autoritate administrativă pârâtă.
Următoarea fază procesuală o constituie contestaţia formulată de societatea comercială la Ministerul Finanţelor, conform art. 28 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 şi care până în prezent nu a fost rezolvată.
Potrivit art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, a fiecărui act de executare silită efectuată de organele de executare competente, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să vadă posibilitatea că o instanţă să se pronunţe asupra acestuia.
Alin. final al aceluiaşi art. stabileşte că, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit Codului de procedura civilă.
Curtea de Apel Bucureşti a ignorat normele juridice precizate şi implicit, existenţa în materie a unei proceduri administrativ-jurisdicţionale de contestare a creanţelor financiare care atrag competenţa instanţelor de contencios administrativ pentru controlul legalităţii actelor administrativ jurisdicţionale emise de organele financiare competente şi evident, a actelor de executare silită încheiate pe baza proceselor verbale de control care constată creanţa bugetară.
Rezultă deci, că în înţelesul art. 76 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de suspendare a executării titlului nr. 517/1997 este Curtea de Apel ca instanţă de contencios administrativ şi nu judecătoria ca instanţă de drept comun.
Pentru aceeaşi concluzie mai pledează însă şi reglementările juridice instituite prin art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (în vigoare până la abrogarea sa prin Legea nr. 105/1997), precum şi dispoziţiile art. 4 şi 9 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 29/1990.
în consecinţă, Curtea Supremă de Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de S.C. “MEG PROD IMPEX” SRL în favoarea Curţii de Apel Bucureşti -Secţia de Contencios Administrativ.
