Legea nr. 52/1994, art. 13I1,f art. 15 alin. (2)(2)
Este nelegală ordonanţa CNVM nemotivată în fapt şi în drept, fiind indicate doar prevederi generice ale Legii nr. 52/1994, fără a se face nici menţiunea dacă restrictionarea este definitivă sau are un caracter temporar.
De asemenea este nelegală măsura asigurătorie luată de către CNVM fără realizarea unei investigaţii care presupune cercetare preliminară, solicitare de informaţii, documente, investigaţia pro-priu-zisă, consultarea terţilor, raportul asupra investigaţiei, audierea.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 2104 din 9 aprilie 2009
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2001, reclamanta SC P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNVM, anularea ordonanţei nr. 169 din 20 iunie 2001 emisă de pârâtă, prin care au fost restricţionate la vânzare un număr de 138 926 acţiuni deţinute de reclamantă la SC S. SA şi suspendarea efectelor acestei ordonanţe.
In motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 29/1990, reclamanta a arătat că măsura dispusă prin actul contestat este nelegală, abuzivă, discriminatorie şi de natură a prejudicia interesele economice ale societăţii, nu are temei legal şi nu a fost motivată în fapt, autoritatea pârâtă nejustificând gravitatea situaţiei care să determine luarea acestei măsuri.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1591 din 22 mai 2008, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 1, art. 6 lit. a) şi b), art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 52/1994 şi cu necesitatea interzicerii la vânzare a unor acţiuni pentru protejarea intereselor investitorilor, pe parcursul efectuării unor cercetări efectuate de Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiţiilor din Senatul României şi de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
S-a mai reţinut că reclamantei nu i-a fost vătămat, prin această măsură, niciun drept protejat de lege, având în vedere că aceasta deţine în continuare acţiunile respective, însă nu le poate înstrăina pentru motivul de interes general al protecţiei investitorilor.
împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC P. SA, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
In motivarea recursului au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate:
1. Instanţa de fond nu a verificat dispoziţiile Legii nr. 52/1994 şi ale Regulamentelor CNVM nr. 11/1997 şi 7/1998 privind cazurile şi condiţiile în care se poate dispune sancţiunea restricţionării la vânzare a unor acţiuni, mulţumindu-se să afirme că „ordonanţa nu este lipsită de temei legal”, deşi aceasta a fost dată cu nesocotirea art. 1 şi art. 6 lit. a) şi b) din lege şi, respectiv, art. 11, art. 15 şi urm. din Regulamentul nr. 11/1997.
Altfel, susţine recurenta, ordonanţa contestată a fost emisă fară o audiere prealabilă a conducerii societăţii, fară a se face cercetări preliminare, fără să se motiveze un astfel de act cu implicaţii grave şi, mai mult, nu a fost comunicată, aceasta luând cunoştinţă de conţinutul ei din presă.
De asemenea, din conţinutul ordonanţei şi al actelor depuse la dosar de CNVM nu rezultă care a fost motivul restricţionării la vânzare a acţiunilor cumpărate de reclamantă şi nici respectarea procedurii obligatorii instituită pentru luarea unei astfel de măsuri, în speţă procedându-se direct la aplicarea ei.
Prin urinare, se impune a se constata că ordonanţa contestată a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind piaţa de capital, neindicând nici faptele săvârşite, nici dispoziţiile legale încălcate prin faptele comise şi nici temeiul legal al aplicării măsurii.
2. Instanţa de fond nu a analizat motivele de netemeinicie a actului contestat, reţinând în mod greşit că măsura ar fi fost justificată de adresa trimisă CNVM de către Comisia pentru cercetare abuzuri şi petiţii din Senatul României, adresă prin care a fost transmis doar memoriul adresat de 3 care îşi exprimau temerea că aceste acţiuni ar putea fi tranzacţionate, fară a se solicita luarea unei astfel de măsuri.
3. In mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanta-recurentă nu este vătămată într-un drept recunoscut de lege, pe motiv că ar deţine în continuare acţiunile, în condiţiile în care acestea nu pot fi înstrăinate.
Prin concluziile scrise depuse ulterior la dosar, recurenta a învederat şi faptul că în ceea ce priveşte restricţionarea de la vânzare a acţiunilor deţinute de alte societăţi evidenţiate la art. 1 din ordonanţa contestată, aceasta a fost anulată prin Decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002 pronunţată de fosta Curte Supremă de Justiţie, motivat de faptul că a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale incidente fară a se parcurge etapa cercetării preliminare şi fară a se indica temeiul legal al măsurii dispuse şi caracterul temporar sau definitiv al acesteia.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, susţinerile recurentei circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. si examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 C. proc. civ., înalta Curte reţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin ordonanţa nr. 169 din 20 iunie 2001, CNVM a dispus, în temeiul art. 6, art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, restricţionarea de la vânzare a unor deţineri de acţiuni ale unor societăţi comerciale, între care şi a celor 138929 acţiuni deţinute de SC P. SA la SC S. SA.
Această ordonanţă a fost anulată, în ceea ce priveşte restricţionarea deţinerilor de acţiuni ale SC R. SA la alte patru societăţi comerciale, prin Decizia nr. 3908 din 16 decembrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că actul atacat a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor actelor normative incidente în domeniul valorilor mobiliare, întrucât nu cuprinde motivele de fapt avute în vedere la aplicarea respectivei măsuri,
temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă, pârâta rezumându-se să indice prevederi generice ale Legii nr. 52/1994, ca de altfel nici dacă rcstricţionarea este definitivă sau are un caracter temporar, aspecte invocate şi în prezenta cauză.
S-a constatat, de asemenea, că ordonanţa a fost emisă cu nesocotirea dispoziţiilor art. 16 din Regulamentul nr. 11/1997, întrucât nu au fost parcurse etapele cercetării preliminare şi audierii organelor de conducere ale societăţii în legătură cu temeinicia aspectelor sesizate prin memoriul transmis de Senatul României, indicat în preambulul acesteia.
In considerarea prezumţiei lucrului judecat care se aplică atunci când există identitate de chestiuni, cum este cazul în speţă, constituind un mijloc de apărare în fond, de natură a simplifica dovada celor invocate, întrucât constatarea făcută în procesul anterior trebuie acceptată şi în cel ulterior pentru realizarea imperativului evitării contradicţiilor dintre hotărârile pronunţate asupra aceloraşi chestiuni litigioase, se impune a se reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia i-au fost circumscrise toate criticile recurentei, constatându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în materia valorilor mobiliare.
In consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul a fost admis, modi-ficându-se în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantei, cu consecinţa anulării Ordonanţei nr. 169/2001 şi în ceea ce priveşte restricţionarea de la vânzare a acţiunilor deţinute de aceasta la SC S. SA.
