Legea nr. 297/2004, art. 2 alin. (5) lit. b)
Transformarea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător nu se poate face înainte de retragerea lor de la tranzacţionarea pe piaţa de capital.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 4794 din 3 noiembrie 2009
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3357 din 3 decembrie 2008 a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC I. SA, în contradictoriu cu pârâta CNVM, având ca obiect anularea ordinului CNVM nr. 440 din 1 iunie 2006.
Soluţionând pricina pe fond, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin ordinul contestat a fost obligat administratorul unic al SC I. SA să convoace, în condiţiile stabilite de art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1991 şi să asigure derularea, în cel mult 30 de zile de la data comunicării ordonanţei, a AGEA care să aibă ca puncte distincte pe ordinea de zi „modificarea hotărârii privind transformarea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător, în sensul păstrării caracterului nominativ al acţiunilor sau transformarea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător, doar ulterior retragerii de la tranzacţionare a respectivelor acţiuni de pe piaţa de capital, cu respectarea prevederilor legale incidente”, precum şi „modificarea statutului societăţii în mod corespunzător”, în emiterea acestei ordonanţe pârâta având în vedere nota privind AGEA SC „I.” SA de transformare a acţiunilor nominative în acţiuni la purtător şi dispoziţiile art. 2 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 297/2004.
Reţinând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 precum şi cele ale Legii nr. 297/2004 privind posibilitatea convertirii acţiunilor şi condiţiile în care se poate realiza transformarea acţiunilor emise de o societate tranzacţională, pe o piaţă organizată, în acţiuni la purtător, instanţa a constatat că, deşi a fost atenţionată cu privire la conduita şi prevederile legale pe care trebuie să le respecte, reclamanta nu a adus la cunoştinţa acţionarilor împrejurarea că transformarea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător se poate face numai ulterior retragerii lor de la tranzacţionare de pe piaţa de capital.
Reţinând şi împrejurarea că pârâta are, potrivit art. 2 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004, între atribuţiile sale şi pe aceea de a solicita consiliului de administraţie al entităţilor reglementate întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale, instanţa a concluzionat că prin actul administrativ atacat pârâta şi-a exercitat corect atribuţiile prevăzute de lege.
S-a reţinut totodată lipsa de relevanţă, în soluţionarea pricinii, a celor dispuse din decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, nr. 982 din 11 martie 2008 care, chiar dacă analizează hotărârea AGEA din 8 mai 2006 din perspectiva unor dispoziţii ale Legii nr. 31/1990, nu are aceeaşi cauză juridică.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:
1. instanţa de fond a reţinut greşit incidenţa art. 2 alin. (2) din Legea nr. 297/2006, care dă dreptul CNVM să emită ordonanţe, dar nu în sensul celei contestate;
2. instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra motivelor de nelegalitate a ordonanţei CNVM nr. 440 din 1 iunie 2006, pe care le-a invocat în acţiune.
In dezvoltarea acestui motiv au fost aduse următoarele argumente:
– in decizia nr. 982 din 11 martie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, considerată de curtea de apel ca nefiind relevantă în cauză, au fost avute în vedere aceleaşi aspecte legate de aplicarea art. 87 din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM, invocate iniţial de S.I.F.;
– hotărârea AGEA nr. 7 din 8 mai 2006 nu a vătămat interesele acţionarilor, a fost convocată şi s-a desfăşurat legal;
– ordonanţa emisă de CNVM impune modificarea voinţei acţionarilor şi complică situaţia acţionariatului, având ca efect desfiinţarea în fapt a hotărârii AGEA nr. 7 din 8 aprilie 2006;
– Regulamentul nr. 1/2006 a fost publicat în M. Of. nr. 312 din 6 aprilie 2006, dată la care era deja convocată adunarea generală extraordinară a acţionarilor SC I. SA, care s-a ţinut la data de 8 mai 2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, CNVM a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând fiecăreia dintre critici le formulate de recurenta-reclamantă.
în esenţă, intimata-pârâtă a arătat că instanţa de fond a verificat legalitatea ordonanţei CNVM nr. 440 din 1 iunie 2006 prin prisma prevederilor art. 2 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 297/2004, ţinând seama de documentaţia depusă la dosar, că ordonanţa atacată a fost emisă în cadrul unei proceduri transparente, în care societatea a fost informată cu privire la prevederile Regulamentului nr. 1/2006 care au fost încălcate şi că autoritatea emitentă a acţionat în limitele atribuţiilor conferite de lege.
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordonanţa nr. 440 din 1 iunie 2006, prin care CNVM a obligat administratorul unic al SC I. SA să convoace, în condiţiile prevăzute de art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990 republicată şi să asigure derularea, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării ordonanţei, a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor care să aibă ca puncte distincte pe ordinea de zi:
– modificarea hotărârii privind transformarea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător în sensul păstrării caracterului al acţiunilor sau transformarea acţiunilor în acţiuni la purtător doar ulterior retragerii de la tranzacţionare a respectivelor acţiuni de pe piaţa de capital, cu respectarea prevederilor legale incidente;
– modificarea statutului societăţii în mod corespunzător.
Din preambulul ordonanţei rezultă că motivele de drept ale aplicării măsurii menţionate rezidă în prevederile art. 2 alin. (5) lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 297/2004.
Prin urinare, prin obligaţiile cuprinse în sarcina administratorului unei entităţi reglementate în sensul Legii nr. 247/2004, ordonanţa CNVM se încadrează în limitele competenţei legale a autorităţii emitente, care, având în vedere scopul în vederea căruia a fost înfiinţată, are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a exercita supravegherea funcţionării legale a pieţei de capital, de a verifica modul de îndeplinire a atribuţiilor şi obligaţiilor legale şi statuare ale administratorilor, directorilor, directorilor executivi şi ale altor persoane în legătură cu activitatea entităţilor reglementate sau supravegheate şi de a institui măsuri pentru intrarea în legalitate în cazul în care identifică nereguli.
Cu referire la motivele invocate de recurenta-reclamantă, înalta Curte constată următoarele:
1. menţionarea alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 297/2006 în considerentele sentinţei constituie o simplă eroare materială care nu poate atrage nelegalitatea hotărârii, pentru că instanţa a citat in extenso prevederile legale pe care şi-a întemeiat soluţia şi care formează în realitate conţinutul art. 2 alin. (5) lit. a), b) şi c).
2. contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a analizat în detaliu toate argumentele expuse în motivarea acţiunii cu privire la nelegalitatea ordonanţei, dar evaluând baza factuală rezultată din înscrisurile depuse la dosar prin prisma prevederilor legale aplicabile în cauză a reţinut că actul administrativ supus controlului este legal.
Astfel, instanţa a reţinut corect inexistenţa identităţii de cauză între litigiul soluţionat irevocabil prin decizia nr. 982 din 11 martie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială şi pricina de faţă.
Este adevărat că litigiul comercial a avut ca obiect acţiunea în anularea hotărârii AGEA din data de 8 mai 2006, în cadrul căreia au fost adoptate măsurile care au atras intervenţia CNVM şi că acţiunea în anulare formulată de S.I.F a fost respinsă irevocabil, dar instanţa comercială a verificat legalitatea hotărârii AGEA şi existenţa unei vătămări produse acţionarilor prin prisma unor norme de drept privat, comercial, în timp ce în faţa instanţei de contencios administrativ este dedus judecăţii un raport de drept public, pe care CNVM este chemată să îl ocrotească în calitatea sa de autoritate de reglementare şi control al pieţei de capital.
Prin hotărârea nr. 7 din 8 mai 2006, AGEA a decis modificarea statutului societăţii în sensul transformării acţiunilor nominative în acţiuni la purtător, fară a fi fost parcursă condiţia prealabilă a retragerii respectivelor acţiuni de pe piaţa de capital, cu respectarea etapelor procedurale prevăzute de Regulamentul nr. 1/2006 emis de CNVM.
Aşa cum s-a arătat anterior, art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 prevede expres dreptul CNVM de a dispune măsuri privind convocarea adunării generale a acţionarilor şi stabilirea problemelor ce trebuie înscrise pe ordinea de zi, astfel încât autorităţii emitente nu-i poate fi reproşată o conduită abuzivă de modificare a voinţei acţionarilor.
Din procesul-verbal nr. 2/2006 al şedinţei din data de 8 mai 2006 rezultă că publicarea convocării adunării generale extraordinare s-a făcut în Monitorul Oficial după data publicării Regulamentului nr. 1/2006 al CNVM.
In plus, anterior desfăşurării adunării generale, CNVM a transmis consiliului de administraţie al SC I. SA adresa în care a expus în detaliu procedura ce trebuie respectată pentru transformarea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător, asigurând astfel accesibilitatea şi previzibilitatea noilor norme, pentru ca acţionarii să decidă în cunoştinţă de cauză.
Având în vedere toate considerentele expuse şi constatând că sentinţa recurată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei primare şi secundare incidente, înalta Curte a respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
