Legea nr. 554/2004, art. 14, art. 15 Legea nr. 297/2004, art. 245 alin. (1)
Cererea de suspendare a executării ordonanţei de sancţionare se poate formula şi prin acţiune separată de cea privind anularea actului.
Condiţia referitoare la „paguba iminentă” este realizată atunci când amenda aplicată de către CNVM este considerabilă, întrucât suma fiind mare produce prejudicii societăţii comerciale, inclusiv prin lipsa folosinţei acestei sume pentru derularea operaţiunilor comerciale ale acesteia.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 1304 din 10 martie 2009
Prin cererea formulată la data de 27 mai 2008, reclamanta SC C. SA a solicitat suspendarea executării ordonanţei nr. 759 din 19 septembrie 2007 emisă de CNVM, până la soluţionarea acţiunii în anularea acesteia.
In motivarea cererii s-a arătat că prin ordonanţa a cărei suspendare se solicită, pârâta a sancţionat pe reclamantă cu amendă în valoare de 1.013.330 de lei, reprezentând jumătate din valoarea tranzacţiilor efectuate în perioada 24 mai 2007 – 31 mai 2007 cu acţiuni SIF, tranzacţii efectuate, potrivit reţinerilor CNVM, uzându-se de informaţii privilegiate, fapt ce contravine prevederilor art. 245 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Reclamanta a învederat întrunirea cerinţei cazului bine justificat, invocând aspectele de vădită nelegalitate a ordonanţei de sancţionare, atât pentru aspecte ce ţin de forma şi procedura în adoptarea acesteia,
cât şi în privinţa fondului imputării. Astfel, s-a arătat că actul a cărui suspendare se solicită nu a fost semnat de persoana autorizată, existând doar o semnătură indescifrabilă a unei persoane necunoscute, neindividualizate în vreun fel. S-a mai invocat nemotivarea măsurii în chiar cuprinsul actului sancţionator, care nu cuprinde astfel demonstraţia că informaţia deţinută de reclamantă ar constitui informaţie privilegiată.
In privinţa văditei nelegalităţi în raport de conţinutul ordonanţei de sancţionare, invocată de reclamantă, aceasta a arătat că în nici un caz informaţiile vizate de pârâtă, privind acţiunea în anularea hotărârii AGA, nu constituie informaţie privilegiată în accepţiunea legii privind piaţa de capital.
Prin sentinţa civilă nr. 2162/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, cererea a fost admisă avându-se în vedere dispoziţiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, ale cărui condiţii instanţa a considerat că sunt întrunite.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen pârâta.
In motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că cererea a fost introdusă în afara termenului prevăzut de art. 7 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004; că nu a fost formulată o dată cu acţiunea în anulare; că nu sunt întrunite condiţiile legale referitoare la „cazul bine justificat”’ (deoarece actul a fost semnat în mod legal de vicepreşedintele CNVM, în baza Deciziei nr. 1585 din 3 septembrie 2007, care prevede că în caz de imposibilitate temporară a preşedintelui, reprezentarea legală a CNVM revine unuia dintre vicepreşedinţi iar la data respectivă preşedintele se afla în concediu de odihnă; că ordonanţa conţine descrierea faptelor şi încadrarea în drept; că sunt întrunite cerinţele art. 245 din Legea nr. 297/2004, recurenta făcând ample referiri la problemele de fond ale cauzei) şi la „paguba materială iminentă” (întrucât amenda aplicată este la limita inferioară prevăzută de art. 276 lit. c) din Legea nr. 297/2004).
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Din actele dosarului se reţine că cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 15 teza II din Legea nr. 554/2004, întrucât textul prevede că suspendarea executării actului administrativ se poate formula şi prin acţiune separată de cea privind anularea actului, aceasta din urmă formând obiectul dosarului Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, se reţine că sunt întrunite în speţă condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la cerinţa din acest text legal privind „cazul bine justificat”, aspectele în legătură cu nelegalitatea actului atacat sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului de sancţionare, mai ales având în vedere modalitatea în care a fost semnată ordonanţa, fară a se indica numele (şi/sau funcţia) persoanei care a semnat pentru preşedintele CNVM.
Condiţia prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la „paguba iminentă”, este de asemenea realizată, întrucât suma în discuţie este considerabilă, 1.013.330 RON, chiar dacă ar reprezenta limita inferioară a amenzii prevăzute de lege, după cum susţine recurenta. Suma fiind mare, produce prejudicii reclamantei, constând inclusiv în lipsa folosinţei acestei sume de bani, după cum bine a reţinut instanţa de fond, suma fiind avută în vedere pentru derularea operaţiunilor comerciale ale societăţii.
Pentru considerentele expuse recursul pârâtului a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
