Neutilizarea efectivă în activitatea proprie a societăţii a bunurilor importate în regim de scutire de la plata taxelor vamale şi TVA determină pierderea beneficiului, conform O.U.G. nr. 24/1998.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1105 din 18 iunie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 568 din 3 martie 2003 a Tribunalului Maramureş, s-a respins acţiunea în contencios fiscal formulat de contestatoarea S.C. New Technologies S.R.L. Baia Mare împotriva deciziei nr. 137 din 19 decembrie 2002 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a jud. Maramureş.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că reclamanta a importat aparatură medicală fără a avea prevăzut în obiectul său de activitate asemenea importuri şi a beneficiat de scutire la plata talelor vamale şi a TVA, potrivit O.U.G. nr. 24/1998 deţinând certificat de investitor în zonă defavorizată pentru reproducerea înregistrărilor pe suporţi şi activităţi de testări şi analize tehnice.
Bunurile nu au fost utilizate în activitatea proprie fiind închiriate unei alte societăţi. Ca atare, ea nu poate beneficia de scutirea de datoriile vamale şi majorări de întârziere.
împotriva sentinţei reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea lui, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii în contencios fiscal cu anularea deciziei D.G.F.P. şi a procesului verbal al Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Oradea.
în motivarea recursului său reclamanta a susţinut că, decizia nr. 137/2002 reprezintă o încălcare flagrantă a prevederilor legale în vigoare, pentru că menţiunile cuprinse în procesul verbal de control al D.G.V. Oradea şi care reţine culpa societăţii în schimbarea destinaţiei respectiv utilizării mărfii, decizia reţine
un element culpabil nou şi anume faptul că, societatea nu avea ca obiect de activitate „cabinet medical”. Direcţia Generală a Finanţelor Publice nu era abilitată să se erijeze în organ de cercetare, ci ea trebuia să se pronunţe asupra legalităţii procesului verbal de control.
Reclamanta a mai susţinut că înainte de a proceda la importul aparaturii medicale a obţinut avizele favorabile atât de la organele vamale cât şi de la A.R.D.
în ce priveşte schimbarea destinaţiei utilizării mărfii importate, reţinerea este greşită, pentru că prin contractul de închiriere nu s-a transmis proprietatea ci doar folosinţa bunului, care figurează şi în prezent în patrimoniul societăţii.
Recurenta a mai susţinut că Certificatul de import pentru zonă defavorizată conform O.U.G. nr. 24/1998 se eliberează pe societate şi nu pe obiect de activitate. Examinând recursul Curtea constată că este nefondat.
Potrivit art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate aprobată prin Legea nr. 20/1999, societăţile comerciale cu capital majoritar privat care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zonă defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create de scutirea de plata taxelor vamale şi a TVA pentru bunurile care se importă în vederea efectuării de investiţii în zonă.
Investiţia nou creată a fost definită prin art. 1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 24/1998, aprobate prin H.G. nr. 728/2001, ca fiind bunurile amortizabile create sau achiziţionate de la terţe părţi, utilizate efectiv în activitatea proprie, conform obiectului de activitate al agentului economic.
Recurenta nu a negat faptul că bunurile importate nu au fost utilizate în activitatea ei proprie, ele fiind închiriate unei alte societăţi comerciale.
De altfel, ele nici nu puteau fi utilizate de reclamantă de vreme ce în obiectul de activitate nu avea prevăzută nici o activitate medicală, această activitate nefiind cuprinsă nici în certificatul de investitor în zonă defavorizată.
Este irelevantă reţinerea din procesul verbal de control întocmit de D.G.V. Oradea (f.47) în sensul că, prin închirierea bunurilor importate a avut loc o schimbare a destinaţiei bunurilor, întrucât ceea ce a determinat atragerea plăţii taxelor vamale şi a TVA şi respectiv pierderea beneficiului scutirii de plată a fost neutilizarea efectivă a aparatelor importate, în activitatea proprie a societăţii, ceea ce este de necontestat în cauză.
Reţinând cele de mai sus, Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat şi în temeiul art. 312 C.pr.civ., urmează să-l respingă, păstrându-se în întregime sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică. (Judecător Ligia Rodica Bodea)
