Legea nr. 554/2004, art. 14
Cazul bine justificat se referă la existenţa unei puternice îndoieli asupra legalităţii actului administrativ a cărui se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Paguba iminentă la care se referă textul de lege sus men-tionat ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu în însăşi executarea actului administrativ contestat. Faptul că este ridicat cuantumul amenzii contravenţionale şi că patrimoniul reclamantului este deja grevat cu o sumă importantă (cealaltă amendă aplicată de CNVM) nu înseamnă că implicit există şi o pagubă iminentă care să justifice suspendarea executării ordonanţei CNVM.
C.A. Bucureşti, Secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 3965 din 17 noiembrie 2009, nepublicată
Prin ccrcrca înregistrată pe rolul Curţii de apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.A. a solicitat suspendarea executării integrale a ordonanţei nr. 410 din 21 iulie 2009 emisă de CNVM, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acesteia.
In motivarea cererii întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că ordonanţa încalcă principiul legalităţii stabilirii şi sancţionării contravenţiilor întrucât în ordonanţă nu este descrisă fapta contravenţională săvârşită şi încadrarea legală a acesteia. Conduita descrisă în preambulul ordonanţei nu este incriminată drept contravenţie prin niciun act normativ a cărui aplicare se află în administrarea CNVM.
Legea nr. 297/2004 reţinută drept temei legal nu stabileşte drept contravenţie nerespectarea unei obligaţii statuată într-un act administrativ individual emis de CNVM, indiferent de natura, obiectul şi caracteristicile respectivei obligaţii şi, în consecinţă, nici pericolul social intrinsec al unei astfel de fapte contravenţionale nu există.
Reclamantul a apreciat că decizia nr. 36/2009 a Curţii de Apel Piteşti având ca obiect executarea unei obligaţii de a face de către reclamant, nu poate fi reţinută drept element constitutiv al unei contravenţii pentru care CNVM este în drept să aplice sancţiuni întrucât nu este incriminată drept contravenţie fapta de a nu aduce la îndeplinire o obligaţie de a face stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Această decizie nu este titlu executoriu, litigiul aflându-se în curs de
judecare pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai susţinut că ordonanţa încalcă şi principiul non bis în idem având în vedere că nerespectarea obligaţiei impuse prin ordonanţa CNVM nr. 660 din 12 noiembrie 2009 nu poate fi reţinută drept element constitutiv al unei noi contravenţii, deoarece reprezintă una şi aceeaşi faptă care a mai fost reţinută şi sancţionată drept contravenţie de CNVM prin ordonanţa nr. 660 din 12 noiembrie 2009 şi ordonanţa CNVM nr. 386 din 16 iulie 2008.
Sancţionarea reclamantului pentru una şi aceeaşi faptă reţinută de CNVM în diverse maniere (de două ori ca încălcare a unei obligaţii legale, iar ulterior ca încălcare a unui act administrativ al CNVM) cu 3 sancţiuni contravenţionale principale (un avertisment scris şi două amenzi contravenţionale) este realizată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii privind aplicarea unei singure sancţiuni juridice pentru una şi aceeaşi încălcare a legii.
Reclamantul a precizat că ordonanţa CNVM nr. 410/2009 produce o pagubă iminentă asupra patrimoniului său, fiind sancţionat cu o amendă de 10.000 lei. Executarea acesteia este de natură să îi producă un prejudiciu material viitor şi previzibil. Deşi a achitat amenda
contravenţională în cuantum de 5.000 Ron stabilită prin ordonanţa CNVM nr. 660 din 12 noiembrie 2009, ambele sancţiuni fiind aplicate pentru aceeaşi faptă, CNVM continuă să aplice amenzi contravenţionale în sume din ce în ce mai mari.
Pârâta a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea cererii întrucât argumentele dezvoltate de reclamant cu privire la cazul bine justificat vizează temeinicia actului administrativ şi pot fi avute în vedere numai de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a actului.
Ordonanţa conţine descrierea faptelor constatate de CNVM şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, întrunind toate condiţiile pentru încheierea valabilă.
Pârâta a mai precizat că măsurile dispuse de CNVM au fost adoptate în temeiul dispoziţiilor art. 2, art. 7 alin. (1), (4) şi (10) şi art. 9 alin. (2) din Statutul CNVM adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 şi că ordonanţa s-a emis cu luarea în considerare a tuturor circumstanţelor de fapt, fiind rezultatul unei analize corecte şi pertinente a temeiurilor reţinute în scopul individualizării sancţiunii.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reţine în fapt că prin ordonanţa nr. 410 din 21 iulie 2003 CNVM l-a sancţionat pe reclamant cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în calitate de acţionar al SC C. SA.
In preambulul ordonanţei se precizează că a fost emisă având în vedere faptul că prin decizia nr. 36 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Piteşti l-a obligat pe reclamant în calitate de intimat în dosar, la lansarea ofertei publice în conformitate cu dispoziţiile art. 203 din Legea nr. 297/2004. De asemenea, s-a avut în vedere împrejurarea că reclamantul nu a respectat obligaţia impusă de dispoziţiile ordonanţei CNVM nr. 660 din 12 noiembrie 2009, de a depune la CNVM în termen de 15 zile lucrătoare documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC C. SA. Tot în preambul sunt indicate şi prevederile legale în temeiul cărora ordonanţa a fost emisă, respectiv dispoziţiile art. 2, art. 7 alin. (1) şi (4), art. 9 alin. (2) din Statutul CNVM, Hotărârile Parlamentului nr. 19/2004, nr. 37/2005, nr. 69/2007 şi nr. 71/2007, dispoziţiile art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi art. 276 lit. b) din Legea nr. 297/2004, precum şi art. 17 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 25/2002.
Referitor la ordonanţa CNVM nr. 660 din 12 noiembrie 2008. Curtea reţine că prin aceasta, reclamantul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 5.000 lei, stabilindu-se că are obligaţia de a depune la CNVM în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanţei, documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC C. SA, precizându-se că în caz contrar, CNVM va aplica sancţiuni corespunzătoare.
Curtea apreciază că cererea de suspendare a executării este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral se cer îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume: existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se referă la existenţa unei puternice îndoieli asupra legalităţii actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ. Din actele depuse la dosar nu se poate reţine existenţa unei asemenea îndoieli în condiţiile în care aşa cum s-a arătat, pârâta a descris în cuprinsul ordonanţei fapta săvârşită de reclamant care constituie contravenţie, precum şi temeiurile de drept avute în vedere la emiterea actului administrativ.
în cauză nu este vorba despre neîndeplinirea unei obligaţii de a face stabilită printr-o hotărâre judecătorească, ci despre neîndeplinirea unei obligaţii legale prevăzute de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 conform căruia o persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale, este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respcctivci deţineri.
Hotărârea judecătorească menţionată în preambulul ordonanţei constată nerespectarea de către reclamant a acestei obligaţii, dar aceasta nu înseamnă că pârâta l-a sancţionat contravenţional pe reclamant pentru neexecutarea voluntară a hotărârii, astfel cum se susţine în cererea de chemare în judecată. Sancţiunea a fost aplicată pentru neîndeplinirea obligaţiei de a depune la CNVM documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC C. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanţei CNVM nr. 660 din 12 noiembrie 2008, obligaţie prevăzută de Legea nr. 297/2004.
Susţinerea că această faptă nu este stabilită drept contravenţie prin niciun act normativ a cărui aplicare se află în administrarea CNVM nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art. 272 lit. a) din Legea nr. 297/2004 potrivit cărora constituie contravenţie încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de CNVM în aplicarea prezentei legi.
Or, în cauză, sancţiunea contravenţională a fost aplicată tocmai pentru încălcarea dispoziţiilor art. 203 alin. (1) din această lege.
A mai susţinut reclamantul că pentru aceeaşi faptă a fost sancţionat contravenţional de 3 ori, cu avertisment scris şi 2 amenzi contra
venţionale, susţinere care nu poate fi reţinută. Fără a constitui o ante-pronunţare asupra legalităţii ordonanţei, la o examinare sumară a ordonanţei şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia se constată că faptele sancţionate sunt diferite, ele fiind stabilite în raport de termenele diferite fixate de pârâtă pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei anterior menţionate.
Nici condiţia privind iminenţa producerii unei pagube în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită. Sub acest aspect, reclamantul a precizat că executarea sancţiunii este de natură să îi producă un prejudiciu material viitor şi previzibil.
Curtea reţine că paguba iminentă la care se referă textul de lege sus menţionat ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu în însăşi executarea actului administrativ contestat. Faptul că este ridicat cuantumul amenzii contravenţionale şi că patrimoniul său este deja grevat cu o sumă importantă (cealaltă amendă de 5.000 Ron aplicată de CNVM) nu înseamnă că implicit există şi o pagubă iminentă care să justifice suspendarea executării ordonanţei CNVM.
Faţă de neîndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.
