Reducerea activităţii unităţii pentru lipsa comenzilor, cu consecinţa imposibilităţii finalizării documentaţiei prevăzute de lege, nu poate fi imputată societăţii.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 442/16 aprilie 2009
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba în dosar nr. 1188/107/2007 formulată şi precizată de reclamantul P.N. Nistor împotriva pârâtei S.C. U.M.C S.A. s-a solicitat obligarea pârâtei să achite reclamantului contravaloarea sumelor ce reprezintă diferenţa dintre pensia pe care o primeşte în prezent în baza Legii nr.19/2000 şi pensia de care ar fi beneficiat calculată în baza Legii nr.226/2006 începând cu septembrie 2006 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că pârâta avea obligaţia să elaboreze şi să depună la M.M.T.S. documentaţia prevăzută de H.G. nr. 1025/2003 prin care ar fi obţinut pentru societate încadrarea în condiţii speciale de muncă, ceea ce ar fi conferit salariaţilor societăţii un statut special în calculul pensiilor pentru vechime în muncă şi limită de vârstă. Alte societăţi de acelaşi profil şi-au îndeplinit obligaţiile şi au obţinut acest statut , în timp ce salariaţii pârâtei au rămas nedreptăţiţi în calculul pensiei întrucât punctul de se calculează prin împărţire la 30 şi nu prin împărţire la 25 ca şi în cazul statutului special .
Prin sentinţa civilă nr.356 din 31.03.2008 pronunţată în cauză, Tribunalul Alba a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamantul P.N. împotriva pârâtei S.C. UMC S.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 10.01.2004 şi beneficiază de pentru vechime în muncă şi limită de vârstă, având dosarul depus la 19.06.2006 în baza Legii nr. 19/2000 . A mai reţinut că reclamantul a lucrat în condiţiile grupei I de muncă o perioadă de peste 17 ani, iar prin decizia de pensie nu s-au reţinut condiţii speciale prevăzute de Legea nr. 226/2006 .
De asemenea, că potrivit art. 20 alin 2 din Legea nr.19/2000 locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele reglementate expres de alin. 1 al aceluiaşi articol şi cele expres stabilite prin lege. Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale se stabilesc prin Hotărârea Guvernului în acest sens a fost adoptată H.G. nr.1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale , modificată şi completată de H.G. nr.2280/2004 şi de Legea nr. 226/2006 .
Depunerea documentaţiei în baza celor două hotărâri de guvern se putea realiza până la data de 30.06.2005 la Comisia pentru avizarea îndeplinirii procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale înfiinţată tocmai pentru aplicarea dispoziţiilor acestor hotărâri.
Pârâta a depus documentaţia la 16 mai 2006, dată la care comisia nu mai funcţiona pentru primirea documentelor, astfel că această documentaţie i-a fost restituită .
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi din depoziţia martorului audiat s-a reţinut că societatea pârâtă a început demersurile prevăzute de lege, însă documentaţia nu a putut fi finalizată întrucât societatea nu a mai desfăşurat activitate la capacitatea normală, iar verificările şi măsurătorile nu s-au mai putut efectua din acest motiv .
În aceste condiţii a reţinut că prejudiciul suferit de reclamant nu este cauzat de angajator întrucât acesta s-a aflat în imposibilitatea depunerii documentaţiei prevăzută de lege datorită încetării activităţii productive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.N. solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sumelor ce reprezintă diferenţa dintre pensia pe care o primeşte în prezent în baza Legii nr. 19/2000 şi pensia de care ar fi beneficiat în baza Legii nr. 226/2006.
În expunerea de motive a arătat că prima instanţă a respins acţiunea reţinând în mod greşit că angajatorul a demarat în termen legal demersurile pentru depunerea documentaţiei şi că din cauza încetării activităţii productive nu s-a putut finaliza documentaţia. Această documentaţie putea fi depusă până la data de 30.06.2005, iar pârâta a depus-o la 16.05.2006 datorită neglijenţei persoanelor din conducerea societăţii pârâte care au manifestat indiferenţă şi nepăsare pentru salariaţi.
A precizat că lipsa mai multor comenzi la nivelul întreprinderii şi faptul că se lucra la o mică parte din capacitate nu este imputabil reclamantului şi nici de natură să fie acesta prejudiciat pentru culpa ce aparţine fabricii.
Prin întâmpinare pârâta S.C. UMC S.A. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală întrucât în mod corect prima instanţă a reţinut din probele administrate că unitatea nu a îndeplinit în mod cumulativ condiţiile cerute de actul normativ aplicabil şi ca atare în mod obiectiv nu a putut fi întocmită şi depusă la timp documentaţia privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut că recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 – (1) din HG nr. 1025/2003 „ Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale sunt următoarele:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
c) existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacităţii de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se va realiza în condiţiile îndeplinirii tuturor criteriilor menţionate la alin. (1).”
Din probele administrate în mod corect prima instanţă a reţinut că documentaţia prevăzută de acest act normativ nu a putut fi finalizată întrucât societatea nu a mai desfăşurat activitate la capacitatea normală, astfel că nu întrunea toate cerinţele ce trebuiau îndeplinite cumulativ, conform alin.2 al art. 2 mai sus citat.
Contrar celor susţinute de recurent, din depoziţia martorului G.C., fost lider de sindicat până la data de 29.12.2007, rezultă că s-a început procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale la Secţia Mecanică 6, însă în acea perioadă erau foarte puţine comenzi şi se lucra doar câteva zile, secţia fiind menţinută având produse pe stoc şi din acest motiv mai mult de un an expertiza nu a putut fi finalizată.
Or, în condiţiile în care nu s-a prestat o activitate productivă salariaţii pârâtei care au lucrat pentru conservarea patrimoniul sau alte activităţi administrative nu puteau fi încadraţi în locuri de muncă în condiţii speciale pentru că activitatea pe care ei o desfăşurau oricum nu se încadra în acest fel de condiţii .
Lipsa contractelor, ca problemă de management contestată de recurent, excede prezentei cauze unde pot fi verificate doar îndeplinirea sau nu a cerinţelor prevăzute de HG nr. 1025/2003, respectiv a obligaţiilor ce revin societăţii intimate, conform metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale .
Separat de aceasta, conform art. (3) din HG 1025/2003 „ În cazul în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c).”
În consecinţă, solicitarea încadrării în condiţii speciale putea fi făcută şi de către sindicat nu numai de angajator, astfel că în mod nejustificat se invocă şi sub acest aspect, culpa societăţii pentru nedepunerea în termenul prevăzut de HG 1025/2003 a documentaţiei prevăzute de lege pentru încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale şi cauzarea prejudiciului pretins de recurent.
În consecinţă, constatând că starea de fapt reţinută de prima instanţă este în concordanţă cu probele administrate şi în speţă s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, Curtea în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă a respins recursul reclamantului ca nefondat, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa atacată.
