Omisiunea cercetării, de către instanţa de control judiciar, trebuie să se refere, în mod strict şi limitativ, la motivele de modificare sau de casare a hotărârii atacate, evocate de recurent, prin cererea de recurs, neputându-se face confuzie între cererile părţilor şi dreptul instanţei de control judiciar de a examina cauza sub toate aspectele, chiar şi în ipoteza existenţei unor neregularităţi majore în derularea procedurii de soluţionare a cererilor de recurs.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 106 din 31 ianuarie 2011
