O.G. nr. 5/2001, art. 1 alin. (1) Legea nr. 469/2002[1), art. 4 alin. (3)
Achitarea parţială a debitului după introducerea şi comunicarea cererii de emitere a somaţiei de plată are semnificaţia unei recunoaşteri implicite a datoriei.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 2843 din 5 aprilie 2005, nepublicată
Prin cererea în anulare formulată, contestatoarea debitoare SC T.C. SA, în contradictoriu cu intimata creditoare SC A. SRL, a solicitat anularea sentinţei civile nr. 350 din 18.01.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prin care a fost obligată să plătească suma dc 200.000.000 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi 240.460.749 lei, reprezentând penalităţi dc întârziere, calculate până la data de 25.11.2004.
In motivare a arătat că instanţa a ignorat un aspect esenţial, că plata a fost efectuată. In ce priveşte penalităţile, chiar dacă debitul restant ar fi real, cuantumul acestora ar încălca dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.
Intimata-creditoare a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată. A arătat că în mod corect instanţa a admis cererea de emitere a unei somaţii de plată, iar cu privire la cuantumul penalităţilor, acesta a fost calculat la debitul total de 635.692.169 lei, din care debitoarea a achitat în trei tranşe suma de 435.692.169 lei, după data introducerii cererii de emitere a somaţiei de plată.
Instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond nr. 12829/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că cererea în anulare este neîntemeiată.
Deşi contestatoarea debitoare a invocat că în mod eronat a fost obligată la plata sumei de 200.000.000 lei ca reprezentând debit faţă de intimata creditoare, debit dat de contravaloarea mărfii livrate de aceasta din urmă, nu a produs niciun înscris în acest sens, nu a făcut dovada că restul de preţ din totalul de 635.692.169 lei a fost achitat către creditoarea-intimată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1169 C. civ. 1864. De altfel, poziţia procesuală a contestatoarei debitoare a fost de recunoaştere implicită a debitului datorat, în decursul soluţionării cauzei în fond, achitând o parte din preţ, în cuantum de 435.692.169 lei.
Cu privire la presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, a constatat că penalităţile în cuantum de 240.460.7491 lei la care contestatoarea debitoare a fost obligată prin
sentinţa civilă nr. 350 din 18.01.2005 a acestei instanţe, a vizat întregul debit datorat la data introducerii cererii de emitere a somaţiei de plată, respectiv suma de 635.692.169 lei, şi în concluzie, dispoziţiile legale invocate ca fiind încălcate, au fost respectate, penalităţile pentru întârziere nedepăşind cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea în anulare.
