Derularea unui contract de muncă în străinătate echivalează cu lipsa relei-credinţe în respectarea obligaţiei de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune, în sensul art. 864alin. (1) C.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 553 din 7 septembrie 2010
Prin sentința penală nr. 88/09.06.2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Vâlcea, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a condamnatului P.A. a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 73/F/18.04.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 863/90/2006. Pentru a pronunța această sentință, în esență, ca premisă, s-a reținut de către Tribunal situația particulară în care se găsește condamnatul, care a încheiat contracte de muncă succesive, pe perioadă determinată, în Spania, derularea contractului punându-l în imposibilitatea de a reveni în țară, existând riscul major al pierderii locului de muncă. A apreciat că, existând motive obiective care au condus la imposibilitatea prezentării la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în condițiile în care nu pot fi îngrădite dreptul la liberă circulație și dreptul la muncă, persoana condamnată nu s-a sustras cu rea-credință de la îndeplinirea măsurilor de supraveghere, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 864alin. (2) C.pen.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 553/R/07.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respins ca nefondat recursul acestuia, iar hotărârea dată în recurs se întemeiază pe următoarea argumentație:
într-adevăr, așa cum rezultă și din conținutul hotărârii primei instanțe, P.A. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 73/F/18.04.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C.pen., dispunându-se, în baza art. 861 C.pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de 7 ani, urmând ca în acest interval de timp inculpatul să se supună măsurilor prevăzute în art. 86/3 alin. (1) C.pen., printre care și aceea de a se prezenta la datele fixate la Serviciul de probațiune.
Potrivit art. 864alin. (2) C.pen., dacă cel condamnat nu îndeplinește cu rea-credință obligațiile stabilite de instanță, aceasta dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei prin privare de libertate. Astfel, esențial este, de a stabili în cauză dacă subzistă reaua-credință a condamnatului în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, serviciul de probațiune prin recursul introdus susținând că subzistă această rea-credință în disonanță cu aprecierea instanței că nu subzistă reaua-credință.
Având în vedere susținerile primei instanțe, în care arată că P.A. se află în Spania, împreună cu alți membrii ai familiei, fiind încadrat în muncă, condamnatul arătând locurile de muncă și veniturile realizate, la care se adaugă comunicarea constantă cu serviciul de probațiune prin corespondența electronică purtată cu acesta, precum și legătura permanentă pe care o are tatăl condamnatului, P.V., cu serviciul de probațiune, cu privire la situația fiului său, toate acestea îndreptățesc Curtea, ca și Tribunalul, să aprecieze că nu poate subzista reaua-credință a condamnatului, așa cum susține Serviciul de probațiune. Faptul că ar fi avut concediu și nu s-a deplasat în țară pentru a se prezenta cel puțin o dată la serviciul de probațiune, așa cum se susține, nu este prin ea însăși o situație care să demonstreze cu prisosință reaua-credință a condamnatului care să conducă la soluția extrem de gravă ca și consecințe pentru condamnat a revocării pedepsei sub supraveghere dispusă de instanță. De asemenea, nici cealaltă critică invocată, în sensul că este inechitabil o atare situație a condamnatului P.A., care nu se prezintă la sediul Serviciului, conform obligațiilor dispuse, comparativ cu o altă persoană din aceeași cauză, condamnată, care se prezintă la datele stabilite, nu poate fi primită, întrucât instanțele analizează situația concretă a fiecărui condamnat, apreciind reaua sau buna-credință cu referire la această situație și nu prin comparație cu altă situație a altui condamnat. De menționat că P.A. era plecat în Spania, alături de familia sa, la muncă, înainte de momentul pronunțării hotărârii cu suspendare, ceea ce dovedește și sub acest aspect, faptul că nu subzistă reaua-credință, în sensul că ar fi plecat în străinătate după punerea în a hotărârii numai pentru a se sustrage de la obligațiile stabilite de către instanță.
De altfel, printr-o hotărâre anterioară, Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 319/R/07.05.2009, a mai pronunțat o soluție similară de respingere ca nefondat a recursului declarat de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, împotriva sentinței penale nr. 30/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, sentință prin care a fost, de asemenea, respinsă sesizarea Biroului de executări penale din cadrul tribunalului, vizând revocarea suspendării executării sub supraveghere a aceleiași pedepse de 4 ani închisoare, aplicată în condițiile art. 861 C.pen., inculpatului P.A., ambele instanțe apreciind că nu se impune revocarea, întrucât nu subzistă reaua-credință a acestuia în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
(Judecător dr. Doru Mercan)
