C. proc. civ., art. 329 alin. (3)1) C. proc. fisc., art. 220 alin. (1) lit. c), art. 221 alin. (2)
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] C. proc. fisc., republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal.
Conform dispoziţiilor art. 329 alin. (3) teza ultimă C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe. Având în vedere ca înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a exprimat punctul de vedere referitor la interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile, nu interesează interpretarea
dată de contravenientul recurent ori chiar de către instanta de fond, deciziile date în recurs în interesul legii fiind general obligatorii.
Trib. Suceava, dec. civ. nr. 1204/R/2008, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 3544 din 23 septembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, a fost admisă plângerea petentului şi anulat
procesul-verbal contestat. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Garda Financiară S., considerând-o ca fiind nelegală, conform dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. poc. civ. A arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că subiect activ al contravenţiei prevăzute de art. 220
alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 poate fi doar antrepozitarul fiscal care, prin ipoteză, deţine produse supuse marcării, în afara antrepozitului fiscal, dacă aceste produse sunt nemarcate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate, tribunalul a constatat că recursul nu este fondat. Astfel, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria G nr. 0092493, încheiat de intimata-recurentă la data de 14 aprilie 2008, petentul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 20.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, republicată. S-a reţinut în procesul-verbal de constatare a contravenţiei faptul că, la data de 14 aprilie 2008, petentul a fost oprit pe raza localităţii S. şi, în urma controlului autoturismului, s-a constatat că acesta deţinea ţigări cu timbru de provenienţă ucrainiană.
In conformitate cu dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală [art. 190 alin. (1) lit. c) anterior republicării], „constituie contravenţii următoarele fapte: (…) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII din Codul fiscal, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false”, iar dispoziţiile art. 221 alin. (2) din acelaşi act normativ [art. 191 alin. (1) înainte de republicare] stabilesc că „sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219 şi 220 se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal. In cazul asocierilor şi al altor entităţi fară personalitate juridică, sancţiunile se aplică reprezentanţilor acestora”.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c), devenit 220 alin. (1) lit. c), şi pe cele ale art. 191 alin. (2), devenit art. 221 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 61/2007, dată în recurs în interesul legii, în sensul că „dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) [devenit art. 220 alin. (1) lit. c)] C. proc. fisc., republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) [devenit art. 221 alin. (2)] din acelaşi cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fară a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal”.
Dispoziţiile art. 329 alin. (3) teza ultimă C. proc. civ. stabilesc că dezlegarea problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii
este obligatorie pentru instanţe. Având în vedere ca înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a exprimat punctul de vedere referitor la interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile, nu interesează interpretarea dată de recurent ori chiar de către instanţă, deciziile date în recurs în interesul legii fiind general obligatorii.
Cât priveşte celelalte critici din motivarea recursului, tribunalul a constatat că acestea se referă la motivele invocate de către petent în plângerea contravenţională şi, cum obiectul căii de atac a recursului este numai hotărârea instanţei de fond, acestea nu pot fi reluate şi reanalizate atâta timp cât nu au fost reţinute în considerentele sentinţei atacate.
In considerarea celor arătate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
